Cristian Ghinea: De ce sancţiunile sunt periculoase

„Este un mod naiv de a privi problema, cu un rol doar terapeutic – oamenii încă se mai cred în lumea de dinainte de invazia în Crimeea” FOTO Reuters

Două fluxuri de ştiri domină acum ecranele: evenimentele din Estul Ucrainei şi discuţiile despre sancţiunile occidentale asupra Rusiei. Există în fundal o aşteptare că cele două sînt legate.

Cumva, cumva, aşteaptă jurnalistul mediu, care urmăreşte în paralel evenimentele, dacă Occidentul apasă butonul X, Rusia va acţiona în modul Y şi vom vedea deznodămîntul Z. Şi gata, ne calmăm, ne liniştim şi trece criza. Indiferent de cum defineşte fiecare variabilele X, Y şi Z, schema asta mentală domină acum modul în care este interpretată situaţia. Este un mod naiv de a privi problema, cu un rol doar terapeutic – oamenii încă se mai cred în lumea de dinainte de invazia în Crimeea. Au nevoie să creadă asta. Le alină frica de necunoscut.

În lumea trecută, Rusia era un partener ca oricare altul în jocul mondial, se mai enerva pe noi, ne mai enervam pe ea, negociam, ne împăcam etc. Schema X – Y – Z corespunde acelei lumi. Nu vreau să sune mai dramatic decît e cazul (nu, nu vom avea un război fierbinte între americani şi ruşi, de pildă), dar cred că trebuie să ajustăm cadrul mental la o altă lume, o lume în care ordinea a fost dată peste cap şi acum se refac regulile ei. E foarte important, cel mai important, să refacem regulile astfel încît Rusia să regrete.

Acum o lună, cele două fluxuri de ştiri erau tot cam aceleaşi, doar cu un element schimbat: nu era Estul Ucrainei, era Crimeea. Doar acest gînd ar trebui să ne dea fiori: Rusia nu doar că nu se mişcă în direcţia aşteptată de Occident, ci face exact invers, iar ţinta atenţiei se mişcă. Gîndiţi-vă puţin la valul de mulţumiri pentru Crimeea, regizate de aparatul de manipulare al Kremlinului – am descris asta săptămîna trecută: poporul rus îi mulţumeşte isteric lui Vladimir Putin pentru că i-a dat Crimeea înapoi. O fetiţă spune că visul ei, de acum înainte, e ca atunci cînd va fi mare, să meargă pe Podul spre Crimeea, peste strîmtoare. Propaganda a făcut din Crimeea ceva indispensabil pentru poporul rus – rusul de rînd simte acum că are ceva în plus, fără de care nu ar putea trăi – are Crimeea. La finalul show-ului televizat, Vladimir Putin a ales o întrebare dintre cele adresate din public: „Cu ce sînt diferiţi ruşii faţă de alte popoare din lume?“ „A fi rus înseamnă să ai o inimă caldă şi să fii gata să mori pentru patrie“, a răspuns conducătorul, după ce asigurase mai devreme că el e gata de sacrificiul suprem. Iar acum, Crimeea este patria.

Ţin minte o istorie dintr-o carte foarte bună despre istoria Balcanilor (The Balkans, de Misha Glenny), despre oraşul Fiume. Un oraş de la Adriatica, acum în Croaţia, pe care Italia de după Primul Război Mondial l-a vrut musai. Fiume avea doar o minoritate de italieni, importanţă strategică minoră faţă de consecinţele stricării relaţiilor Italiei cu toţi vecinii săi şi nici nu fusese pe lista de revendicări cu care ţara intrase în război – dar un premier în cădere de popularitate l-a vrut neapărat şi a declanşat o campanie isterică. Brusc, poporul italian, care habar nu avea pînă atunci că exista oraşul Fiume, a simţit că e o chestie vitală pentru el, a simţit că nu mai poate trăi fără Fiume – oraşul a fost cucerit de bande de rezervişti, condus o vreme de un poet exaltat (o combinaţie de Adrian Păunescu şi Zelea Codreanu) şi evacuat cu greu de guvernul legitim al Italiei. De unde o fervoare naţionalistă şi vînt în pupă pentru fascismul care tocmai se năştea. Şi toate astea pentru că cineva a vrut să convingă poporul italian că nu se poate trăi fără Fiume – iar popoarele sînt uşor de convins de chestii de acest gen.

Deci, după ce a organizat o mare festivitate de primire a Crimeei în Federaţia Rusă, după ce a spus poporului rus că i-a salvat pe fraţii din Crimeea de la moarte sigură, de mîna bandelor fasciste de la Kiev, după ce poporul rus însuşi i-a mulţumit atît de slugarnic pentru Crimeea – cum ar fi ca peste o lună să iasă Putin la TV şi să zică: băi, fraţilor, ne-am gîndit mai bine, ne-au dat ăştia nişte sancţiuni economice, hai să dăm Crimeea înapoi!

Citeşte continuarea pe dilemaveche.ro

Cristian Ghinea este directorul Centrului Român pentru Politici Europene, înfiinţat în 2009 de un grup de experţi, având ca obiectiv sprijinirea rolului României în Europa prin furnizarea de expertizã în domeniul politicilor publice.