Atenţie la al patrulea mandat al lui Vladimir Putin în fruntea Rusiei. Ar putea fi dedicat acţiunilor externe VIDEO

Vladimir Putin, care vizează un al patrulea mandat de preşedinte, şi-a prezentat în mod oficial, pe 27 decembrie, dosarul de candidatură la Comisia Electorală Centrală, prezentându-se drept candidat independent. Analiştii politici sunt de părere că după ce se va instala din nou în fruntea Rusiei pentru încă cinci ani, liderul de la Kremlin va încerca să se impună şi mai mult pe scena internaţională.

Deznodământul alegerilor prezidenţiale din martie este sigur, deşi campania electorală abia a început, deşi pe listele Comitetului Electoral Central din Rusia s-au înscris douăzeci şi trei de candidaţi. Cu toate acestea, câştigătorul scrutinului va fi actualul preşedinte, Vladimir Putin, care conduce Rusia de 18 ani.

Liderul rus în vârstă de 65 de ani şi-a anunţat târziu candidatura la alegerile prezidenţiale, observatorii speculând că întârzierea a fost bine chibzuită, astfel încât să-i pună pe gânduri pe mulţi oameni, care se temeau că "tatăl naţiunii" ar putea renunţa la candidatură. Până la urmă, Putin şi-a anunţat candidatura într-un loc simbolic: legendara fabrică de automobile „GAS“ de pe Volga. În faţa muncitorilor obişnuiţi care îl susţin, el a precizat că va încerca să obţină un nou mandat prezidenţial.

Putin nu este omul duelurilor clasice în studiourile de televiziune, ci preferă să fie văzut ca un salvator de specii rare de animale şi ca un vânător curajos. Iar sondajele îi dau dreptate: cota lui de popularitate este de 75-80 la sută. Putin este considerat cel mai îndrăgit politician din Rusia, notează DW. 

Sunt mulţi experţii care spun că după 18 ani petrecuţi la putere, Vladimir Putin nu mai pare interesat de chestiunile interne ci mai degrabă de cele externe. Rolul său de mare arbitru internaţional şi de strateg militar îl interesează mult mai mult.

Acasă, un aparat administrativ bine rodat se ocupă de campania sa în care ceilalţi candidaţi au fost cu atenţie filtraţi iar absenteismul pare a fi un rival serios. Din acest aparat fac parte şi canale media care lustruiesc de un deceniu imaginea şefului statului. Critica este interzisă.

Vladimir Putin este văzut ca un protector într-un mediu international prezentat de media locală drept unul puternic ostil, în care Statele Unite, NATO, Uniunea Europeană şi Ucraina sunt principalii inamici.

Totodată, preşedintele Putin este prezentat ca un factor de stabilitate internă chiar dacă veniturile ruşilor au scăzut cu 13% în ultimii trei ani.  Pentru moment încă nu şi-a dezvăluit viitorul program. Politologii au remarcat că nu a trasat liniile acestui nou mandat nici la adunarea partidului Rusia Unită, reuniune la care a participat pe 23 decembrie. 

Data la care au loc prezidenţialele coincide cu anexarea Crimeii

2018 ar putea fi anul în care Vladimir Putin va încerca să se impună şi mai mult pe scena internaţională căci pe cea internă nu mai are nevoie, notează şi Reuters. De altfel data la care vor avea loc alegerile prezidenţiale, 18 martie, coincide cu data la care, cu patru ani în urmă, Peninsula Crimeea a fost oficial integrată în Federaţia Rusă.

Consecinţele anexării se vor resimţi şi-n 2018, susţin mai mulţi analişti pentru .  Anexarea peninsulei a fost văzută în ţară ca o revenire a Rusiei pe marea scenă politică a lumii.

Politica externă trece drept marea pasiune a preşedintelui Putin şi, conform propriilor estimări, Rusia ar fi obţinut succese notabile în 2017 mai ales în misiunea din Siria.

Putin şi-a lansat campania electorală în decembrie prin anunţul privind retragerea parţială a trupelor din Siria. "Pozează într-un pacificator, ca şi cum, în cel de-al treilea mandat al său, ar vrea să pună capăt misiunilor de război."  

Până acum, Orientul Mijlociu - în mod deosebit Siria - este singurul loc în care Rusia s-a putut repoziţiona pe scena politică a lumii. "Chiar şi dacă misiunea în Siria a avut succes, soluţionarea pe cale politică a problemei, în cooperare cu diverşi parteneri, s-a dovedit a fi extrem de dificilă, din cauză că obiectivele Rusiei nu coincid cu cele ale partenerilor internaţionali", afirmă Kastoueva-Jean. 

De asemenea organizaţia teroristă ISIS ar putea reveni cu forţe noi, avertizează Ivan Timofeiev. Or, în faţa acestui posibil scenariu, extinderea angajamentului militar al Rusiei în regiune sau în Africa de Nord, cum ar fi în Libia, este foarte puţin probabilă, având în vedere resursele limitate ale ruşilor. În Siria, Moscova a acumulat oricum o experienţă care i-ar putea aduce avantaje în politica externă, fără prea mari eforturi materiale. Este posibil ca "nevoia prezenţei militarilor ruşi să crească în anumite ţări", mai spun experţii. Altfel spus, noi baze militare - da, dar nu şi noi misiuni de război.

Ucraina nu va fi lăsată în pace

În Ucraina, unde Rusia neagă implicarea militară de partea separatiştilor, experţii se aşteaptă în 2018 la o stagnare a implementării acordului de la Minsk. Kiev-ul, care consideră Moscova o putere de ocupaţie în Doneţk şi Lugansk se teme de o nouă escaladare a conflictului. Anunţata decizie a Rusiei, de la mijlocul lunii decembrie, privind retragerea ofiţerilor săi de la centrul de control pentru respectarea armistiţiului a fost interpretată de către conducerea de la Kiev ca un semnal în acest sens.  

O mare necunoscută rămâne în continuare şi situaţia internă a Ucrainei, adaugă Stefan Meister citat de DW. "Ar putea apărea mişcări care vor schimba tot jocul." La Kiev acuzaţiile de corupţie şi protestele faţă de preşedintele Petro Poroşenko sunt tot mai dese şi îl în favorizează pe Putin, declară unii specialişti. Obiectivul principal al Rusiei este să împiedice aderarea Ucrainei la structurile nord-atlantice şi la Uniunea Europeană. Un obiectiv la care Moscova nu va renunţa nici anul viitor, este de părere  Kastuyeva-Jean. 

Relaţiile cu SUA 

Ivan Timofeiev consideră că cel mai mare risc pentru Rusia va fi în relaţia cu SUA. Analistul susţine că Moscova a pierdut controlul asupra relaţiei cu americanii, iar în 2017 situaţia a cunoscut o escaladare sensibilă." O nouă provocare va apărea la începutul anului 2018. La finele lunii ianuarie administraţia de la Washington urmează să înainteze Congresului american aşa-numita "Listă Kremlin" - un  raport detaliat privind politicienii şi oamenii de afaceri care au legături cu Kremlinul. 

Raportul are legătură cu noile sancţiuni împotriva Rusiei, decise în Congres în vara anului 2017 - măsuri prin care Washington-ul a reacţionat mai ales la presupusa implicare a Moscovei în alegerile prezidenţiale din SUA. Rusia a negat orice amestec. Dacă lista va fi una amplă, ruşii îşi vor pierde răbdarea cu preşedintele Donald Trump. Până acum Moscova a manifestat reţineri faţă de noul şef al Casei Albe, susţine  Timofeiev.  

"Cred că ruşii îşi fac griji din pricina noilor sancţiuni americane", spune Steven Pifer de la Institutul Brookings. Relaţia cu SUA este extrem de deteriorată. Putin a sperat că sub noul preşedinte al SUA va fi mai bine. Însă speculaţiile privind prezumtive legături secrete cu Moscova în campania electorală nu i-au mai permis nicio mişcare lui Trump, apreciază Pifer. Experţii nu cred într-o anulare a sancţiunilor. "Am impresia că liderul rus aproape a renunţat la ideea unei relaţii cu Trump", conchide Stefan Meister. Nici măcar o presupusă întâlnire la vârf între cei doi lideri n-ar aduce prea multe schimbări. Dacă o asemenea întâlnire ar avea loc în 2018.

Armata va fi în centru atenţiei

Joi, cu ocazia decorării militarilor ruşi care s-au întors din Siria, preşedintele rus a declarat că pe parcursul anilor operaţiunii din Siria, forţele armate ruse au suferit o schimbare radicală şi că “toată lumea a asistat la asta".

Liderul de la Kremlin a subliniat că este deosebit de important ca poporul rus să simtă puterea armatei ruse, să simtă că este protejat.

“Datorită eforturilor industriei de apărare, cele mai recente arme ruse s-au transformat într-o forţă cu adevărat formidabilă în timpul operaţiei siriene “,  spus preşedintele. El a promis, de asemenea, că Rusia va continua să-şi perfecţioneze armata şi flota.

Bugetul militar va creşte în 2018, cu 32%, ceea ce reprezintă 40 de miliarde de euro. Rusia consacra déjà armatei, încă din 2016, peste 5% din Produsul Intern Brut. Statele Unite alocă securităţii 3,3% din PIB iar China 1,9% din produsul Intern Brut. Apoi, programul guvernamental rus de înarmare prevede cheltuieli, până în 2027 în valoare de 286 de miliarde de euro. Trei priorităţi pot fi observate: modernizarea arsenalului nuclar, achiziţionarea de arme de înaltă precizie şi o mai mare mobilitate a forţelor speciale.

Iar Vladimir Putin a dovedit că nu are reţineri în a folosi forţele militare ruse: în Ucraina şi în Siria. El a dat toate semnalele că este dispus să îşi ia riscuri mai mari decât omologii săi occidentali, scrie Le Figaro.

De alfel, anul acesta Putin a ţinut să-şi arate muşchii în cadrul exercizilor militare din septembrie desfăşurate în Belarus. E vorba de manevrele numite „Zapad” (Vest), care au loc la fiecare patru ani, încă din vremea Uniunii Sovietice. Scopul a fost întotdeauna încercarea noilor arme şi a noilor strategii.

Şi precedente s-au derulat la limita provocării. În 2009, manevrele au simulat un atac nuclear asupra Varşoviei. Europa libera scrie că Putin nu vede aceste manevre militare doar ca un mijloc de a parada, ci ca pe o modalitate de a intimida vecinii mai mici şi, în cele din urmă, de a-i trage în sfera de influenţă a Rusiei. Patru astfel de exerciţii au avut loc în 2013. Un al cincilea, care a început la sfârşitul lunii februarie 2014 şi a implicat un mare număr de trupe, vehicule blindate şi elicoptere de atac, a devenit modelul pentru ocuparea Crimeei. Chiar şi mai devreme, Putin a folosit manevre similare, Kavkaz 2008, pentru a-şi lansa invazia în Georgia. Viclenia militară, sau maskirovka, este o artă în care Putin excelează.

În cadrul exerciţiilor Zapad, Rusia a simulat un război împotriva statelor europene, atacul extinzându-se inclusiv asupra statelor aflate în afara NATO, precum Suedia şi Finlanda. Şi România s-a aflat printre statele ţintite în cadrul simulării militare, notează europa liberă.

Potrvit senariului manevrelor, forţele armate ruse au capturat statele baltice, exploatând punctul vulnerabil al alianţei, Istmul Suwalki. Fâşia de 40 de kilometri dintre Belarus şi segmentul european al Rusiei (Kaliningrad) a fost imediat capturat, formându-se un stat artificial numit „Veişnoria”, pe modelul pseudo-republicilor din estul Ucrainei. Apoi, Rusia a simulat capturarea punctelor cheie din statele baltice, pentru a elimina posibilitatea ca forţele de apărare să primească întăriri.

Simultan, avioanele ruse au simulat lovirea unor ţinte în vestul Europei - Olanda, Germania cu un atac aerian din Marea Nordului şi Polonia, Suedia şi Finlanda cu un atac maritim din Marea Baltică şi cu rachete Iskender din Kaliningrad.

Războiul simulat de ruşi s-ar fi desfăşurat rapid, pentru a preveni escaladarea la arme nucleare prin obţinerea unor victorii rapide. Totuşi, dacă Occidentul ar încerca să împingă Rusia înapoi din ţările baltice, statul condus de Putin ar utiliza arme nucleare tactice, lovind un oraş secundar dintr-un stat NATO (probabil Polonia) pentru a descuraja astfel de acţiuni, urmată de folosirea ICBM-urilor, mai scrie europa liberă.

Se va opri Putin după al patrulea mandat ?

Din 2000 până în 2008, Vladimir Putin a avut două mandate a câte patru ani fiecare. De atunci, el nu a cedat niciodată puterea în Rusia, chiar dacă a deţinut, temporar, funcţia de premier. Începând din 2012, în urma unui amendament constituţional, Putin a rămas în funcţie încă şase ani. Astfel, Putin este cel mai longeviv lider rus, după Stalin. În 2024, când i se va încheia al patrulea mandat, Putin ar fi în fruntea Rusiei de 24 de ani. Constituţia Rusiei permite preşedintelui doar două mandate succesive. El nu mai poate candida în alegeri, cu excepţia cazului în care această regulă este modificată .

Există numeroase scenarii privind modul în care Putin poate continua să conducă: ar putea găsi un înlocuitor ca Dmitri Medvedev, ar putea elimina restricţionarea numărului de mandate din legea fundamentală sau să creeze o funcţie "pe veci", care să-l plaseze deasupra politicii de zi cu zi, dar păstrându-şi puterea strategică.