Armata Potemkin a lui Putin. Lecţiile învăţate de europeni de la ucraineni FOTO VIDEO
0
Preşedintele Vladimir Putin ar putea în continuare să transforme în moloz oraşele din Ucraina, dar ţările europene spun că nu mai sunt la fel de intimidate de forţele terestre ruse ca în trecut după ce au văzut că armata ucraineană le ţine piept de două săptămâni.
Când vine vorba de război, generalii spun că „numărul contează”. Dar la aproape două săptămâni de la invazia Ucrainei de către Rusia – cel mai mare război terestru din Europa din 1945 – imaginea unei armate ruse de care alte ţări ar trebui să se teamă, ca să nu mai vorbim să o imite, a fost spulberată.
Armata Ucrainei, care este depăşită de cea rusă atât ca număr cât şi ca dotare, a reuşit cumva să ţină piept adversarului. Soldaţii ucraineni au ucis peste 3.000 de soldaţi ruşi, potrivit estimărilor oficialilor americani, peste 10.000 potrivit estimărilor ucrainene.
Ucraina a doborât avioane militare care transportau paraşutişti ruşi, elicoptere, au lovit convoaiele de camioane şi tancuri ale Rusiei folosind rachete antitanc americane şi drone furnizate de Turcia, au declarat aceşti oficiali, invocând evaluări confidenţiale ale serviciilor de informaţii americane.
Soldaţii ruşi au fost afectaţi de moralul slab, precum şi de lipsa de combustibil şi alimente. Unele trupe au trecut graniţa cu raţii expirate din 2002, au declarat oficiali americani şi alţi occidentali, iar alţii s-au predat şi şi-au sabotat propriile vehicule pentru a evita luptele.
Majoritatea experţilor militari spun că Rusia va supune în cele din urmă armata Ucrainei. Armata Rusiei, cu 900.000 de soldaţi în serviciul activ şi două milioane de rezervişti, este de opt ori mai mare decât cea a Ucrainei. Rusia are avioane de luptă avansate, o flotă formidabilă şi infanterişti şi trupe speciale redutabile , aşa cum au dovedit la începutul invaziei, când s-au lansat din Marea Neagră şi s-au îndreptat către oraşul Mariupol.
Guvernele occidentale care au vorbit deschis despre eşecurile militare ale Rusiei sunt dornice să răspândească vestea pentru a ajuta la deteriorarea moralului Rusiei şi pentru a-i susţine pe ucraineni.
Dar cu fiecare zi în care preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski rezistă, scenele unei Rusii frustrate lovind, dar fără a reuşi să termine un adversar mai mic, domină ecranele din întreaga lume.
Armatele europene au prins curaj
Rezultatul: Armatele din Europa, care odată se temeau de Rusia, spun că nu sunt la fel de intimidate de forţele terestre ruse ca în trecut.
Faptul că Rusia a abandonat atât de repede atacurile chirurgicale, ucigând în schimb civili care încercau să fugă, ar putea afecta şansele lui Putin de a câştiga un război pe termen lung în Ucraina. Tacticile brutale pot copleşi în cele din urmă apărarea Ucrainei, dar aproape sigur vor alimenta o insurgenţă sângeroasă care ar putea bloca Rusia ani de zile, spun analiştii militari. Mai ales, Rusia a expus vecinilor săi europeni şi rivalilor americani lacune în strategia sa militară care pot fi exploatate în luptele viitoare, scrie New York Times.
„Astăzi, ceea ce am văzut este că nici măcar această uriaşă armată nu este atât de mare”, a declarat locotenentul general Martin Herem, şeful statului Major al armatei Estoniei, în timpul unei conferinţe de presă la o bază aeriană din nordul Estoniei cu generalul Mark A. Milley, şeful statului major al armatei SUA. Colegul generalului Herem şi şeful forţelor aeriene, generalul Rauno Sirk a fost şi mai direct în evaluarea sa asupra forţelor aeriene ruse. „Dacă te uiţi la ce este de cealaltă parte, vei vedea că nu mai există cu adevărat un adversar”, a spus el.
Mulţi dintre cei peste 150.000 de soldaţi în mare parte recrutaţi pe care Moscova i-a desfăşurat în Ucraina au fost blocaţi la nord de Kiev. Oraşul din nord-est, Harkov, era de aşteptat să cadă în câteva ore de la invazie; este lovit de rachete şi obuze, dar încă rămâne în picioare.
În fiecare zi, oficialii Pentagonului avertizează că armata Rusiei îşi va corecta în curând greşelile, poate întrerupând comunicaţiile în toată ţara, izolându-l pe Zelenski de comandanţii săi. Sau Rusia ar putea încerca să închidă sistemul bancar al Ucrainei, sau părţi ale reţelei electrice, pentru a creşte presiunea asupra populaţiei civile pentru a capitula.
Chiar dacă nu o fac, oficialii spun că un Putin frustrat are puterea de a reduce pur şi simplu Ucraina la moloz – deşi şi-ar distruge chiar premiul pe care şi-l doreşte. Folosirea acestui tip de forţă ar expune nu numai calculele greşite pe care Kremlinul le-a făcut în lansarea unei invazii complexe, cu din trei direcţii, ci şi limitele modernizărilor militare ale Rusiei .
„Armata Potemkin“
„Kremlinul şi-a petrecut ultimii 20 de ani încercând să-şi modernizeze armata”, a declarat Andrei Kozîrev, ministrul de externe al Rusiei sub Boris Elţin, într-o postare pe Twitter . „O mare parte din acest buget a fost furat şi cheltuit pe mega-iahturi în Cipru. Dar în calitate de consilier militar nu poţi raporta asta preşedintelui. Aşa că i-au raportat în schimb minciuni. armata Potemkin.”
În timpul vizitei prin ţările est-europene care se tem că s-ar putea înfrunta în continuare cu armata lui Putin, generalului Milley i s-a adresat în mod constant aceleaşi întrebări. De ce au avut ruşii rezultate atât de slabe în primele zile ale războiului? De ce au judecat atât de rău rezistenţa ucraineană?
„Este puţin devreme pentru a trage orice concluzii”, a spus el. „Dar una dintre lecţii care este clar evidentă este că voinţa poporului, voinţa poporului ucrainean şi importanţa conducerii naţionale şi a abilităţilor de luptă ale armatei ucrainene au contat.”
În timp ce necazurile armatei ruse sunt reale, viziunea publicului asupra luptei este denaturată de realităţile câmpului de luptă informaţional. Rusia rămâne dornică să minimizeze războiul şi oferă puţine informaţii despre victoriile sau înfrângerile sale, contribuind la o imagine incompletă.
Dar o disecţie a performanţei armatei ruse de până acum, compilată din interviuri cu două duzini de oficiali americani, NATO şi ucraineni, arată un tablou al soldaţilor recrutaţi tineri, fără experienţă, care nu au fost împuterniciţi să ia decizii la faţa locului şi al unui corp de ofiţeri care nu are nici el voie să ia decizii. Conducerea militară a Rusiei, cu generalul Valeri Gherasimov în frunte, este mult prea centralizată; locotenenţii trebuie să-i ceară permisiunea chiar şi pentru chestiuni mărunte, au spus oficialii, care au vorbit sub condiţia anonimatului.
În plus, ofiţerii superiori ruşi au dovedit până acum că nu preferă riscurile, au spus oficialii.
Reticenţa lor explică parţial de ce încă nu au superioritate aeriană asupra întregii Ucraine, de exemplu, au spus oficialii americani. Confruntaţi cu vremea rea din nordul Ucrainei, ofiţerii ruşi au pus la sol unele avioane şi elicoptere de atac ruseşti şi i-au forţat ca altele să zboare la altitudini mai mici, făcându-le mai vulnerabile la focul ucrainean de la sol ucrainean, a declarat un înalt oficial al Pentagonului.
Moral incredibil de scăzut
„Majoritatea capacităţilor ruse au stat pe margine”, a spus Michael Kofman, director de studii ruse la CNA, un institut de cercetare în domeniul apărării. „Angajarea forţei este complet iraţională, pregătirile pentru un război adevărat aproape inexistente şi moralul incredibil de scăzut, deoarece trupelor nu li s-a spus în mod clar că vor fi trimise în această luptă.”
Unităţile de tancuri ruseşti, de exemplu, s-au desfăşurat cu prea puţini soldaţi pentru a trage şi a proteja tancurile, au spus oficialii. Rezultatul este că Ucraina, folosind rachete antitanc Javelin, a blocat convoiul care se îndrepta spre Kiev, aruncând în aer tanc după tanc.
Thomas Bullock, un analist open source de la Janes, a declarat că forţele ruse au făcut erori tactice pe care ucrainenii au putut să le valorifice.
„Se pare că ucrainenii au avut cel mai mare succes în ambuscade”, a spus Bullock. „Ruşii au preferat să avanseze pe drumurile principale pentru a se putea mişca rapid, fără a risca să se blocheze în noroi. Dar înaintează şi pe drumuri întortocheate, iar flancurile şi rutele lor de aprovizionare sunt prea expuse atacurilor ucrainene”.
Înfrângerile pe câmpul de luptă rusesc şi pierderile tot mai mari au, de asemenea, un impact.
Majoritatea atacurilor iniţiale ale Rusiei în Ucraina au fost relativ mici, implicând cel mult două sau trei batalioane. Astfel de atacuri demonstrează eşecul de a coordona unităţi disparate pe câmpul de luptă şi nu au reuşit să profite de întreaga putere a forţei ruse.
Rusia a început manevre militare cu unităţi mai mari în ultimele zile şi a adunat o forţă mare în jurul Kievului care pare pregătită pentru un posibil atac din mai multe direcţii asupra capitalei în curând, a adăugat el.
Oficialii militari se aşteaptă ca numărul să conteze
Având în vedere luptele pe care armata rusă le-a avut pentru a lansa lovituri de precizie pentru a forţa predarea unităţilor militare ucrainene, forţele Moscovei ar putea intensifica tipul de atacuri mai ample care au dus la un număr tot mai mare de morţi în rândul civililor.
Dar, în cele din urmă, oficialii militari spun că încă se aşteaptă ca masa să conteze.
„Avansul Rusiei este masiv”, a declarat generalul în retragere Philip M. Breedlove, fost comandant suprem aliat al NATO pentru Europa, la un eveniment virtual al Conferinţei Atlanticului despre criză, vinerea trecută. „Este necruţător şi mai are încă multă forţă de aplicat.”
Coşmarul războiului urban se profilează în Ucraina
u lupte brutale, distrugeri masive, pierderi grele civile şi militare, războiul urban pe care ruşii ameninţă să-l angajeze în Ucraina este un coşmar pentru soldaţi şi o tragedie sângeroasă pentru populaţia prinsă în mijlocul confruntărilor, notează marţi într-o analiză AFP.
După aproape două săptămâni de la începutul invaziei ruse în Ucraina, perspectiva unui asalt de mare anvergură asupra oraşelor ucrainene prinde contur.
''Ne îndreptăm fără îndoială către încercuiri, cu pseudo-evacuări şi bombardamente, o gestionare incompletă a convoaielor cu alimente şi medicamente, aceasta va produce un număr considerabil de victime civile'', apreciază un ofiţer francez.
În acest timp, locuitorii capitalei Kiev aşteaptă speriaţi declanşarea unei ofensive a trupelor ruse care încercuiesc oraşul, oraşul-port strategic Odesa riscând de asemenea să fie atacat, reamintind de imaginile de la Alep (Siria) şi Groznîi (Cecenia), oraşe distruse de bombele ruseşti.
''Ruşii (...) nu dau de înţeles ce ar putea face. Dar mă tem că situaţia se îndreaptă către o versiune mai uşoară a Groznîi. Am impresia că vor încerca să radă oraşe întregi, cum au făcut în Cecenia, dar fără îndoială vor provoca distrugeri mari dacă încearcă asalturi urbane'', anticipează Michael Kofman, specialist în probleme ruseşti la centrul de studii american CNA.
Cucerirea unui oraş care opune rezistenţă este de obicei sângeroasă, distrugătoare, iar luptele purtate de la mică distanţă, în mijlocul unui câmp de ruine, sunt extrem de brutale. În 2016-2017 a fost nevoie de opt luni pentru cucerirea oraşului irakian Mosul în faţa a câteva mii de jihadişti din gruparea Statul Islamic.
''Mama'' luptelor urbane, bătălia de Stalingrad din 1942-1943
''Mama'' luptelor urbane, bătălia de Stalingrad din 1942-1943 între armatele germană şi sovietică, a mobilizat mijloace militare considerabile şi s-a soldat cu un adevărat măcel, cu pierderi umane civile şi militare estimate la circa două milioane de morţi.
''Extrem de dificil de purtat, operaţiunile urbane sunt cel mai urât coşmar al forţelor armate, ofiţerilor şi liderilor politici'', subliniază Lance Davies, cercetător la Academia militară regală britanică de la Sandhurst, remarcând faptul că ''un asalt asupra Kievului ar necesita o mobilizare colosală de resurse şi personal, şi mai ales va plasa militarii ruşi în contact direct cu populaţia civilă''.
Pentru ca raportul de forţe să fie favorabil în mediul urban, acesta trebuie să fie de aproximativ 10 la 1, potrivit unei surse militare franceze, întrucât avantajul este de partea celui aflat în defensivă, care dispune de o mai bună cunoaştere a terenului, se poate deplasa mai rapid de la un punct la altul şi deţine controlul punctelor înalte, cum ar fi imobilele.
Pe de altă parte, densitatea urbană face mişcările militare mai dificile decât în cazul luptei în teren deschis şi limitează forţa blindatelor, făcându-le în plus şi mai vulnerabile.
''Este sinucigaş să trimiţi tancurile în zona urbană. Acolo ele nu pot manevra şi nu se pot mişca. Le puteţi lovi uşor cu o rachetă antitanc'', explică Alexander Grinberg, de la centrul de reflecţie israelian JISS. ''Pentru a cuceri oraşele este nevoie de infanterie profesionistă şi foarte motivată'', rezumă acesta.
De altfel, populaţia ucraineană a promis că va opune o rezistenţă îndârjită. ''Fiecare casă, fiecare stradă, fiecare post de control va rezista până la moarte dacă va fi nevoie'', a asigurat într-un mesaj pe Instagram primarul Kievului, Vitali Kliciko.
Se încarcă comentariile...
