Vizele pentru români, în balanţa parteneriatului UE-Canada

”Acordul de liber schimb UE-Canada poate depinde de eliminarea vizelor pentru români”, consideră europarlamentarul Eduard Hellvig

România trebuie să-şi intensifice eforturile pentru eliminarea vizelor impuse de autorităţile canadiene cetăţenilor români. Este o şansă pentru statul român să acţioneze mai eficient pentru eliminarea discriminărilor la care sunt supuşi cetăţenii români, în cursul procesului sinuos de aprobare a Acordului de liber schimb UE-Canada.

Etapa de ratificare survine după încheierea oficială, vinerea trecută, la Summit-ul de la Ottawa, a negocierilor - care au durat cinci ani - privind liberalizarea comerţului între Canada şi Uniunea Europeană. Urmează o procedură complexă şi îndelungată de aprobare la nivelul Consiliului UE, al Parlamentului European şi al statelor membre. România are posibilitatea de a-şi pleda cauza atât la nivelul şefilor de state şi guverne, cât şi în Parlamentul European, care va vota anul viitor Acordul, după care acesta va fi ratificat de Parlamentul de la Bucureşti.

E nevoie, acum, de o presiune politică sporită pentru ca abolirea regimului vizelor să devină o prioritate în dialogul bilateral pe perioada procesului de adoptare a Acordului de liber schimb. Unul din paşii în această direcţie poate fi ca Parlamentul European să solicite includerea principiului reciprocităţii în materie de vize în acordul UE-Canada. Forul europarlamentar a adoptat, în septembrie 2013, o rezoluţie privind promovarea reciprocităţii depline a vizelor în relaţiile externe ale UE şi instituirea unui mecanism de suspendare temporară a scutirii de vize în relaţiile cu ţările terţe.

Consolidarea parteneriatului euro-canadian poate să depindă, aşadar, şi de eliminarea actualei discriminări a cetăţenilor români şi bulgari. Să nu uităm că acest parteneriat nu are la bază doar interese economice şi strategice, ci şi o platformă comună de valori esenţiale, între care, în primul rând, se află respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor.

Cred că ar fi ipocrită o decizie de liberalizare a schimburilor comerciale de bunuri şi servicii fără deschiderea graniţelor pentru toţi cetăţenii celor două părţi.

De aceea, e important ca noua Comisie Europeană să acţioneze mai energic decât predecesoarea sa pentru garantarea egalităţii de tratament a tuturor cetăţenilor statelor membre.

De altfel, există rezerve faţă de acord şi din partea altor ţări ale Uniunii Europene, în special a Germaniei, cu privire la mecanismele de reglementare a diferendelor dintre investitori şi stat şi a regimului exproprierilor. Sunt temeri întemeiate că marile companii multinaţionale vor avea un ascendent în relaţia cu autorităţile naţionale din UE. Aşadar, deşi anunţate oficial - pentru a doua oară - ca încheiate, discuţiile continuă, în fapt, pentru atenuarea ostilităţilor încă existente.

În acest context, România poate acţiona pe cale diplomatică, dar şi prin dialog politic şi inter-guvernamental susţinut cu partea canadiană, pentru o colaborare mai strânsă, care poate cuprinde măsuri de prevenire a riscurilor pe care le au în vedere autorităţile canadiene. E vorba mai ales de pericolul mobilităţii infracţionale transatlantice. Există precedentul ceh, de eliminare şi reintroducere a vizelor, şi se pot desprinde concluzii utile, pentru a evita o situaţie similară.

Deocamdată, este încurajatoare confirmarea preocupării guvernului federal canadian pentru eliminarea vizelor în cazul tuturor statelor UE. Iar presiunea principală e determinată de miza enormă a actului prevăzut a intra în vigoare în 2016. În urma aplicării Acordului de liber schimb UE-Canada, volumul schimburilor bilaterale de bunuri şi servicii va creşte cu 23% - mai precis cu 26 de miliarde de euro - şi s-ar asigura oportunităţi de investiţii şi creare de locuri de muncă menite să contribuie la relansarea economiei UE şi la susţinerea dinamismului celei canadiene. Premisele ne sunt favorabile, dacă ştim să jucăm inteligent.