O tabără de refugiaţi sirieni din Iordania are propria afacere de livrare pizza

„Pizzeria Păcii“ face pizza pentru refugiaţii sirieni din tabăra Zaatari, Iordania FOTO Nasserddine Touaibia/UNHCR

Un serviciu de livrare pizza la domiciliu este ultimul lucru pe care se aştepta cineva să-l vadă într-o tabără de refugiaţi, scrie publicaţia „Mashable“. Însă, într-o tabără din Iordania, care găzduieşte aproape 84.000 de sirieni, afacerea cu pizza este înfloritoare.

„Mu'ajanat Esalam“ sau „Pizzeria Păcii“ face pizza pentru refugiaţii sirieni din tabăra Zaatari, Iordania. Proprietarul restaurantului este Abu Mahmoud, un fost electrician din Siria în vârstă de 48 de ani. Cu cei câţiva bănuţi pe care îi avea puşi deoparte, împreună cu un partener, a început să facă pizza şi produse de patiserie în tabără. Astfel a luat naştere Pizzeria Păcii. Restaurantul are şi serviciu de livrare la domiciliu pentru cei aproape 84.000 de refugiaţi din lagăr. 

Din 2011, războiul civil din Siria a gonit mulţi cetăţeni. Unii dintre rezidenţii taberei Zaatari au ajuns în tabără în urmă cu câţiva ani, căutând adăpost. Mulţi dintre refugiaţii sunt din Daraa, din sudul Siriei, chiar de lângă Iordania. Astfel, sirienii au avut relaţii de afaceri cu iordanienii încă dinainte de a fugi din ţara lor, deci furnizorii locali dau materia primă pentru pizzerie, explică Naserddine Touaibia, reprezentant zonal pentru UNHCR şi client fidel al pizzeriei.

„Asta este minunat la tabăra aceasta. Rezistenţa acestor oameni este uriaşă. Ei nu sunt genul de persoane care să stea să nu facă nimic şi să aştepte ca altcineva să vină să le rezolve probleme. Ei sunt foarte creativi şi foarte activi“, spune Touaibia.

Potrivit agenţiei ONU pentru refugiaţi (UNHCR), peste 2.000 de magazine au fost deschise în Zaatari, toate fiind deţinute de refugiaţi. Tabăra are acum propria economie, piaţa aducând peste 10 milioane de dolari pe lună. „Şi comunitatea gazdă şi refugiaţii beneficiază de pe urma acestor afaceri“, spune Touaibia.

Când s-a deschis tabăra Zaatari, sirienii care fugiseră în Iordania primeau ajutoare distribuite de organizaţiile non-guvernamentale, ajutoare care constau în alimente, îmbrăcăminte şi produse necesare traiului. Economia s-a schimbat, acum trecându-se la un sistem de carduri de debit prin care familiile primesc anumite sume de bani, în fiecare lună, depinzând de numărul de persoane din locuinţă.

Astfel refugiaţii au un nivel de autonomie foarte important, au libertatea de a cheltui cât vor în cele două supermarketuri deschise în tabără şi conduse de Programul Alimentar Mondial, dar şi din magazinele conduse de alţi refugiaţi.

„Le dăm mai multă libertate şi astfel demnitatea lor rămâne intactă. Plus că le dă un sentiment de normalitate“, explică Touaibia, citat de „Mashable“.