O dispută între doi infractori a condus la demararea anchetei de pornografie infantilă din Canada

Poliţia din Toronto a dat lovitura reţelei de pornografie infantilă

O dispută între un american ce pretindea că vinde legal filme cu nuditate şi canadianul Brian Way, deţinătorul companiei Azov Films, a condus la demararea unei anchete americano-canadiene, care s-a soldat cu destructurarea unei reţele de pornografie infantilă la nivel internaţional.

Compania Azov Films, cu sediul în Toronto, vindea prin comandă pe e-mail DVD-uri şi înregistrări video online cu copii dezbrăcaţi din Germania, România şi Ucraina, sub denumirea de filme cu nuditate şi pretindeau că sunt legale în Canada şi Statele Unite.

Surse din cadrul anchetei au declarat pentru ediţia electronică a cotidianului canadian Globe and Mail că au fost identificaţi 10-15 copii din Ucraina şi Europa de Est, care au pozat pentru fotografi ce aveau legături cu Azov. În plus, poliţia susţine că, în timp ce clienţi Azov au fost identificaţi în toată lumea, poliţia a găsit alţi copii care erau în grija acestor clienţi şi care erau abuzaţi fizic sau folosiţi pentru înregistrări video ilicite.

Cel puţin 386 de minori au fost salvaţi, potrivit inspectorului Joanna Beaven-Desjardins, comandantul unităţii de combatere a infracţiunilor sexuale al poliţiei din Toronto.

Şeful companiei, Brian Way, în vârstă de 42 de ani şi care locuieşte în Toronto, se află în custodia poliţiei din mai 2011, fiind arestat după o operaţiune sub acoperire. Mama lui Way, Sandra Waslow, despre care se crede că s-ar afla în Statele Unite, a fost numită complice, alături de videograful german Markus Rudolph Roth. Waslov este încă în libertate, potrivit oficialilor americani, în timp ce Roth a fost arestat în România.

Potrivit documentelor juridice americane, investigaţia în cazul Azov a început în urma a 20 de plângeri adresate poliţiei din Toronto. Unele dintre ele au venit din partea unor agenţii de securitate, altele de la informatori online şi chiar de la unii rivali în afaceri ai lui Way, potrivit surselor citate de Globe and Mail.

Inspectorul Beaven-Desjardins a declarat că poliţia a auzit despre Azov în 2005, dar nu a declanşat urmărirea împotriva companiei. Ancheta a demarat în 2010, când înregistrările video erau clar împotriva legii, a explicat ea.

În 2004, David Eisenlohr, un vânzător prin e-mail de ceea ce el numeşte înregistrări video europene cu nuditate, s-a plâns Biroului american pentru patente şi mărci înregistrate că Way îi fură filmele şi le revinde la un preţ mai mic.

Eisenlohr a intrat în atenţia anchetatorilor americani în martie 2006, când angajaţii unui laborator foto dintr-un hipermarket Wal-Mart din Virginia au văzut un bărbat, David Tetterton, în timp ce încerca să imprime fotografii explicite la un automat. Dovezile strânse din casa lui Tetterton au condus la Eisenlohr, care a fost condamnat pentru pornografie infantilă.

Chiar dacă era acuzat oficial, Eisenlohr şi-a continuat campania împotriva competitorului său canadian. În 2007, el i-a trimis o scrisoare ministrului canadian al Justiţiei din perioada respectivă, Rob Nicholson, pentru a se plânge că Way "îi fură proprietatea intelectuală folosind Internetul" şi a întrebat dacă există legi în Canada pentru a-l opri.

"Este o nebunie, indivizi care se ceartă pe ceea ce noi considerăm material cu copii exploataţi", a declarat un detectiv de poliţie în legătură cu această dispută.

În faţa tribunalului, Eisenlohr a argumentat cu succes că filmele sale cu nuditate nu sunt pornografice şi a fost achitat în 2009.

În anul următor, în România, un german a ajuns în oraşul transilvănean Zalău şi a început să ofere cursuri de arte marţiale băieţilor din localitate.

Bărbatul era Roth şi a fost arestat în august 2010 şi condamnat la trei ani de închisoare pentru că a realizat peste 100 de filme pornografice cu copii. Autorităţile au declarat că filmele erau vândute în Canada cu 1.000 de dolari bucata.

La două luni după arestarea lui Roth, poliţia din Toronto şi U.S. Postal Inspection Service au început ancheta împotriva Azov, accesând site-ul de Internet al companiei şi făcând "cumpărături" sub acoperire.