Nelibertatea ameninţă SUA. Unde te ascunzi, Europa?

Foto Shutterstock

Angrenate într-un război civil cu propria istorie, SUA riscă scufundarea în nelibertate. Salvată repetat de americani, Europa s-ar putea, acum, revanşa. Dacă nu s-ar ascunde în antitrumpism şi împăciuitorism.

Când Bătrânul Continent s-a prăbuşit în tenebrele ucigaşe ale primului război mondial, ce speranţă mai rămăsese? Ce nădejdi mai aveau românii în 1917 cu ţara distrusă şi sfârtecată de oştirile Puterilor Centrale şi cu aliaţii ruşi căzuţi în hăul revoluţiei bolşevice?

Ce datorăm SUA

Pe români şi pe europeni i-a salvat, in extremis, America progresistului preşedinte Woodrow Wilson. Era omul ale cărui idei au pus bazele Ligii Naţiunilor şi multilateralismului foarte drag cancelarei germane. Salvatoarea lui decizie de a intra în război a dăruit Europei şansa renaşterii şi două decenii de libertate. Iar românilor, Marea Unire şi România Mare.

America s-ar fi putut ţine deoparte şi în timpul tentativei Axei de a cuceri lumea. Monstruosului tiran nazist, care îngenunchease Europa cu ajutorul aliaţilor lui rasişti şi antisemiţi, i-au ţinut piept singuri, ani la rând, britanicii premierului Churchill. Doar America le mai furniza arme englezilor.

După război, SUA au repus pe picioare o Europă zdrobită de nebunia hitleristă. Înţelegând că renaşterea Bătrânului Continent slujeşte nu doar europenilor, ci şi propriului interes, Washingtonul a pompat gigantice fonduri izbăvitoare în acele părţi necomunizate ale Europei, care, la adăpost de Stalin, şi-au păstrat dreptul de a accepta ajutorul planului Marshall.

A mai durat patru decenii şi, aliată cu Regatul Unit, tot America lui Ronald Reagan, cea întemeiata cândva de George Washington şi apărată, ca Uniune, de campionul abolirii sclaviei, Ulysses S. Grant, a sfârşit prin a asigura lumii libere epocala victorie asupra tiraniei totalitare comuniste.

Hidoasa faţă a revoluţiei culturale

Mai nou, Universitatea Princeton a cedat revendicărilor BLM şi Antifa alcătuind vârful de lance al extremei stângi marxiste aliate cu partea cea mai laşă a oligarhiei de peste ocean. Întrucât, în consens cu moda timpului şi cu progresismul (rasist) al epocii lui, Wilson a crezut în enormitatea segregării şi în prostia fără margini a rasismului, Princeton a intrat în acţiune. Preşedintele universităţii a acceptat să şteargă numele eminentului om de stat de pe una din clădirile sale. La fel a facut şi Universitatea Monmouth.

În ideea în care istoria trebuie anihilitată odată cu cultura americană, căci prea susţin ambele drepturi şi libertăţi, gloata stimulată de împăciuitorismul elitei americane a atacat, vandalizat sau demolat nu doar statuile unor generali confederaţi. A distrus ori pângărit sculpturile reprezentând eterne repere ale democraţiei. Între ele, statuia unui proeuropean ca Churchill, ale unor eroi ai libertăţii ca George Washington, dar şi cea a eroului luptei împotriva sclaviei, Ulysses S. Grant.

În răstimp, un asurzitor tumult parvine şi din capitala ţării. În ziarul "Washington Post" a apărut recent, culmea ironiei, un articol cerând înlocuirea numelui capitalei americane. Or, cum scriam la 21 iunie, "dacă eroi ai libertăţii ca Churchill, învingătorul lui Hitler, precum şi Washington, întemeietorul democraţiei americane sunt atât de 'câh' încât trebuie să li se dărâme statuile, în timp ce la Gelsenkirchen, în vestul Germaniei, i se ridică una lui Lenin, se pun nişte întrebări. Cât... o să mai aibă...un ziar de stânga ca Washington Post insolenţa de a-şi purta gloriosul nume...? Dar capitala Statelor Unite? Când i se va spune ziarului "Lenin Post"? Şi când i se va spune capitalei (SUA) Stalinton? Sau poate Beriatown?"

Nimic nu dovedeşte mai clar care e miza reală a acestei campanii. Nu e antirasismul pretextat. Nici progresismul ei clamat. Nimic nu probează mai persuasiv decât atacurile concertate asupra unor repere ale istoriei şi culturii fără de care libertatea americană şi universală n-ar fi rămas decât o utopie, că asistăm la o tentativă fanatică, totalitară, de anihilare a societăţii umaniste, deschise, liberale.

Că aşa este, iar această minabilă tentativă nu se opreşte la statui sau la economia de piaţă, cotată drept inerent "rasistă", în speţă drept "antineagră", de către fondatorii ori sponsorii marxişti ai BLM e, de asemenea, limpede. Slăbirea poliţiilor prin tăierea fondurilor alocate lor, obţinută sub presiunile extremei stângi, a dus la creşterea exponenţială a crimelor comise de gloată în marile oraşe americane, conduse de primari de stânga, democraţi.

În răstimp, s-a ajuns să se împuşte şi copii. A fost omorâtă recent, la Atlanta, o fetiţă de culoare de numai opt ani. Au asasinat-o în automobilul mamei ei doi protestatari înarmaţi ai BLM ocupând, împreună cu restul mulţimii răzvrătite şi cu permisiunea iresponsabilă a primăriţei de culoare, o zonă a oraşului.

Cazul e emblematic, fiindcă ilustrează pe cine va victimiza, până la urma, aceasta obsesiva autovictimizare menită, chipurile, să emancipeze o de mult emancipată minoritate afro-americană. Scopul actual al autodesemnaţilor ei reprezentanţi extremişti, care pretind să fie altceva decât sunt, e să obţină pe lângă epurarea draconică a elitelor intelectuale, economice şi politice, şi ceea ce-şi dorea revoluţia culturală chineză. Năruirea vechilor cutume, culturi şi idei. Pe scurt, nivelarea totalitară sub impactul terorii.

Ce au obţinut? Si ce vor obţine?

S-a obţinut decapitarea lui Columb şi ameninţarea capetelor de preşedinţi de la Mount Rushmore. Apoi, afurisirea şi demiterea unor profesori şi ziaristi gândind cu propriul cap. Se pregăteşte edificarea unei noi segregări rasiale, cu albii pe post de lustragii şi separate "spaţii sigure" în universităţi, pentru albi şi pentru negri. Se mai anvizajează edificarea unui la fel de odios regim separat, în funcţie de culoarea pielii, pentru galbeni, roşii, verzi, bruni şi pestriţi. Culturnicii oştirilor postmoderne mărşăluind sub flamura unor Gramsci şi Marcuse îşi vor mai adjudeca, împreună cu gloata, înainte a de a fi ei înşişi epuraţi, depopularea marilor oraşe.

Clasa de mijloc, oripilată de noua inchiziţie, se va retrage din metropole în zonele conduse de republicani. Se va declanşa o contrarevoluţie conservatoare. În fine, pe lângă polarizarea fără leac a ţării, revoluţionarii BLM şi Antifa au toate şansele să dobândească glorioasa realegere a unui Trump perceput de vaste segmente ale Americii ca ultimul bastion în faţa barbariei.

Cât timp se va perpetua actualul război civil? Cât timp i se va permite. Câtă vreme neoiacobinismul va fi cauţionat. Cât timp îl vor susţine forţe, oficiali, partide, intelectuali şi organizaţii ori concerne până de curând ataşate ideii libertăţii. Cât timp vor tăcea glasurile răspunderii, înzestrate cu autoritate şi la stânga spectrului politic. Cât nu vor avertiza contra alunecării într-o barbarie ce pune sub semnul întrebării însăşi Alianţa Nord-Atlantică. Al cărei suflet şi sâmbure militar sunt voinţa americanilor de a lupta pentru Europa şi arsenalul SUA.

Au înţeles, mai nou, să se opună terorii autori ca Margaret Atwood, J.K Rowling, Gary Kasparov, Salman Rushdie, muzicianul de jazz Wynston Marsalis şi chiar extremistul Noam Chomsky. Împreună, cei aproximativ 150 de intelectuali de prestigiu au semnat o scrisoare de protest împotriva actualei culturi a umilirii şi ostracizării publice a gânditorilor disidenţi.

Glasul cui lipseşte

Or, în asurzitorul vacarm occidental nu se aude nici o voce românească. Şi niciun glas european. Unde sunt protestele istoricilor, scriitorilor, politologilor, sociologilor şi filosofilor români care ştiu cine a fost Woodrow Wilson, ce a făcut pentru neamul românesc? Unde e preşedintele patriot al României? Unde sunt Angela Merkel şi Ursula von der Leyen?

În frunte cu Merkel, von der Leyen şi cu Josep Borrel, Bătrânul Continent se ocupă de te miri ce. Agenda lui e plină de cote, mai nou pentru femei în CDU, partidul care le-a dat pe demnitarele conducând Europa şi lumea, dar s-a gândit să-şi îngroape meritocraţia.

În discursul ei inaugural ca preşedinte al Consiliului UE, Merkel a făcut cu duiumul fraze, la Bruxelles, vorbind despre corona, "credinţa ei" nestrămutată "în Europa", digitalizare, drepturi, unitate şi politica externă a UE decisă majoritar, nu unanim. Precum şi despre alte varii marafeturi. Numai despre marea criză care tocmai omoară şi SUA, şi tot vestul, a tăcut mâlc.

În paginile aceleaşi agende, mai figurează la loc de frunte daruri financiare generoase, dar pernicioase pentru economia de piaţă, apoi înlesnirea migraţiei, ajutorarea Iranului islamist, condamnarea antefestum a unor prezumtive "anexări" israeliene, varii alte fleacuri şi obsesii antitrumpiste şi antiamericane, precum şi împăciuitorism. Mult împăciuitorism. De pildă, în faţa neomarxiştilor violenţi, a noilor rasişti "antirasişti". Şi în faţa vechilor şi sângeroşilor tirani de factura unor Putin, Xi, Erdogan sau ayatolahul Khamenei.

Cu libertatea-i salvată în repetate rânduri de americani, Europa nouă şi veche ar fi avut acum, în fine, mult-aşteptata ocazie de a se revanşa, ajutându-i pe americani să se apere de generalizatul asalt extremist. Nu pare în stare. Va irosi, pesemne, acest prilej. Ce păcat. Ce teribil păcat!

Petre Iancu - Deutsche Welle