Deschiderea porţilor Infernului: ISIS posedă arme biologice

S-a confirmat, din nefericire, o informaţie pe care v-o prezentam în urmă cu ceva timp: ISIS posedă un arsenal funcţional de arme chimice! Între timp, a şi efectuat atacuri cu asemenea arme... De data asta, discutăm despre o altă informaţie, devenită certitudine oficială de la începutul acestui an: ISIS posedă arme biologice.

Există producţie cel puţin într-o ţară din Maghreb, posibil pentru a fi folosit local sau / şi pentru a fi transmisă mai departe altor unităţi combatante din Africa sau, scenariu foarte credibil, destinate unor viitoare atacuri masive în Europa.

Pe 18 februarie 2016, în mai multe oraşe din Maroc are loc o vastă operaţiune a forţelor de securitate de „neutralizare a unei celule teroriste“, finalizată prin arestarea a 10 persoane, printre care şi un francez, bănuite de apartenenţă la organizaţia Statului Islamic. Iată comunicatul oficial al Ministerului de Interne din Maroc:

„Câteva dintre substanţele descoperite (la El Jadida n.n.) sunt clasate de organizaţiile internaţionale specializate ca fiind în categoria armelor biologice, primejdioase prin capacitatea lor de a paraliza şi distruge sistemul nervos, provocând moartea.... Membrii acestei celule teroriste au pregătit substanţele respective în cadrul proiectului lor terorist pe teritoriul Marocului...“.

Ştirea venea să confirme o alertă roşie lansată cu mai multe luni în urmă de câteva servicii de informaţii, după ce autentificaseră veridicitatea unui document de 19 pagini găsit într-un computer utilizat de jihadişti, manual care detalia metodele de a revitaliza germenii ciumei în scopul creării unor arme biologice.

Revine, deci, spectrul unei temeri recurente în anumite medii: chiar dacă producţia de arme biologice a fost prohibită în termenii Convenţiei internaţionale, este absolut credibilă posibilitatea ca anumite grupuri de oameni de ştiinţă (împreună cu laboranţii lor şi personalul ultraspecializat), toţi rămaşi şomeri, să fi devenit ţintă predilectă de recrutare pentru programe private efectuate de firme de „consultanţă“ sau să lucreze în laboratoare secrete pentru entităţi statale sau non-statale care vor să pregătească atât armele respective, cât şi să fie unicele posesoare ale antidotului specific...

Problema este extrem de serioasă căci, în acest moment, oamenii de ştiinţă atarg atenţia asupra faptului că acest tip de arme, foarte dificil de conceput a fi utilizate militar, sunt considerate a fi drept extrem de posibil de a fi folosite de terorişti. De ce nu militar?

Răspundea (într-un articol publicat în Science & Avenir, iulie 2015) Patrick Berche, directorul Institutului Pasteur din Lille:

„Acest tip de arme nu prezintă niciun fel de interes strategic. Consecinţele folosirii lor sunt extrem de imprevizibile, atât la nivelul spaţiului de dispersie cât şi în timp. Sunt supuse unei alterări specifice, unor mutaţii, sunt influenţate de condiţiile meteo şi se pot foarte uşor întoarce împotriva agresorului, aşa cum au simţit-o japonezii pe pielea lor în 1942, în regiunea Şanghai: mii de soldaţi (fără îndoială cu mult mai mulţi) au fost contaminaţi de o epidemie de holeră pe care o provocaseră generalii japonezi...” 

În schimb, difuzarea unui „nou virus, care să depăşească bariera existentă între specii", poate provoca „panică la nivelul populaţiilor, contestarea pe scară vastă a consemnelor de securitate sau perimetrelor interzise, jafuri, creşterea delincvenţei". Adică exact ceea ce urmăresc atacurile teroriste şi ceea ce au reuşit deja în Europa după câteva atacuri cu mijloace clasice, chiar dacă este vorba despre explozibili de ultimă generaţie, de regulă destinaţi domeniului militar.

Există în acest sens, afirmă surse concordante, un scenariu cu două nivele.

Primul, evocat de Al Shimkus, expert în problematica războiului chimic şi biologic, profesor la US Naval War College, care declara pentru revista Forbes că este extrem de posibil ca ISIS să pregătească atacuri cu o armă biologică „low cost” folosind, spre exemplu, virusul Ebola. Asta deoarece teroriştii nici măcar nu ar trebui să fie obligaţi să construiască o armă specială căci ar putea folosi fiinţe umane drept vector de transmise. Dar, mai spune el (sursa: articol publicat de RTBF) nu trebuie să uităm că o parte importantă a Africiii de vest rămâne sub ameninţarea epidemiei. Nu ar fi deloc dificil ca teroriştii, deja prezenţi în regiune cu organizaţii foarte ample şi bine structurate, să recupereze fluide corporale pentru a le folosi la un moment ulterior. Sau, după modelul acţiunilor kamikaze, câţiva terorişti să se contamineze benevol pentru ca, mai apoi, să călătorească în altă ţară, interacţionând cu un număr cât mai mare de persoane. Dar, adaugă expertul american, în ţările dezvoltate există sisteme de detecţie performante care, la controalele de frontieră, ar opri rapid asemenea persoane... desigur, aş adăuga, dacă vorbim de situaţii normale de trafic la frontiere, nu de cazul excepţional al unei migraţii masive de populaţie.

Dar, din păcate, nu se poate să nu ţinem seama şi de nivelul al doilea de ameninţare biologică, cel reprezentat de existenţa prezumată a unor centre clandestine sau „anonimizate” de cercetări medicale şi de producţie a unor arme biologice, chiar elementare, dar nu mai puţin eficiente. În ce zone ar putea fi amplasate asemenea laboratoare? Aici:

Întrebarea esenţială este de a şti dacă mai există sau nu oameni de ştiinţă care au lucrat în marile laboratoare militare unde se dezvoltase un vast, incredibil de complex, arsenal de arme biologice. Poate vă interesează, pentru a realiza dimensiunile reale ale ameninţării, o reamintire a etapelor acţiunii prin care omenirea şi-a creat propriul infern. Şi în acest domeniu.

Programele militare profesioniste în domeniu încep în perioada primului Război Mondial, se diversifică în mod considerabil (ca repartiţie geografică: URSS, SUA, Marea Britanie, Franţa, Germania, Japonia), pentru a atinge apogeul în perioada Războiului Rece. Mai ales de către URSS şi SUA.

În cazul SUA, în 1950, este decisă crearea în apropiere de Pine Buff (Arkanssas) unei instalaţii pentru fabricarea de agenţi biologici, prucţia de agenţi patogeni demarând un an mai târziu. Tot în 1950 încep să fie efectuate experienţe de mare amploare pe teren. Era vorba despre pulverizarea unor bacterii inofensive peste zone rurale sau urbane în scopul testării eficacităţii metodelor de dispersie aeriană. Progamul american de arme biologice s-a încheiat oficial pe 25 noiembrie 1969 când Preşedintele Nixon a anunţat că SUA renunţă definitiv la orice program de război biologic şi la fabricarea de agenţi biologici, declaraţia fiind extinsă pe 14 februarie 1970 şi la fabricarea de arme cu toxine.

În ce priveşte URSS, experţii par unanimi de acord că programul militar biologic s-a bazat, la începuturile sale, pe tehnici "importate" din laboratoarele de război germane. Mai apoi, producţia a fost una extrem de importantă iar în anii '70 programul sovietic de arme biologice ar fi încercat să exploateze noile reuşite an domeniul ingineriei genetice, ajungând cu succes la crearea unor rădăcini virale extrem de virulente. Pe 2 aprilie 1979, au apărut numeroase cazuri de îmbolnăviri cauzate de carbon pulmonar la personalul unei centru militar de cercetări de la Sverdlovsk. Pe 29 ianuarie 1992, preşedintele Boris Elţîn admite oficial că maladia fusese cauzată de difuzarea accidentală de spori de antrax. Moment în care ordonă oprirea tuturor activităţilor în domeniu, inclusiv distrugerea totală a stocurilor de arme biologice (sursa: studiul al UNIDIR)

Numai că lucrurile sunt cu mult mai complicate. Studiul ONU aminteşte „cazul cel mai evident“ care este cel la Irakului. Între 1985-1991 „în Irak s-a desfăşurat un foarte important program de realizare a armelor biologice. Viza producerea unei game largi de agenţi antipersonal şi de fitotoxine precum şi a unui mare număr de vectori, inclusiv rachete balistice. În perioada Răzoiului din Golf, în 1991, Irakul fabricase deja o cantitate importantă de agenţi biologici care erau deja plasaţi în muniţia purtătoare care era desfăşurată în teren“. Întrebarea, încă fără răspuns oficial, este unde au dispărut aceste arme din depozitele irakiene?

Numai atât? Nu. Există multe informaţii ciudate pe piaţa de intelligence care pornesc de la o întrebare: unde sunt membrii echipei dr. Wouter Basson, medicul cardiolog din Africa de Sud care a condus cel mai eficient proiect de „război biologic”, Project Coast. Daan Goosen, fostul director ştiinţific al diviziei „război biologic“ din Project Coast a declarat că Basson îi ordonase să „pună la punct mijloace pentru a suprima creşterea demografică în rândul populaţiei de culoare...prin crearea unei ”bombe negre", armă bacteriologică care să poată acţiona selectiv prin recunoaşterea culorii pielii”.

Chiar dacă programul respectiv a fost încheiat şi instalaţiile distruse, există, măcar teoretic, ca mulţi dintre membrii echipelor de cercetare să fi părăsit urgent Africa de Sud, luând cu ei documentaţia tehnică care deja permisese organizarea unor experimente sinistre şi de succes. Aşa cum există acelaşi gen de întrebare deschisă şi fără alte răspunsuri decât zonuri persistente, asupra soartei multora dintre cei 30.000 de specialişti militari ruşi aruncaţi în şomaj de pe o zi pe alta după anunţul închiderii laboratoarelor de cercetare şi instalaţiilor militare de producţie.

Temerea actuală este provocată de existenţa unei posibilităţi mai mult decât reale ca, dispunând de mijloacele financiare suficiente, organizaţiile teroriste să recruteze echipe relativ restrânse de cercetători şi să le pună la lucru într-un laborator de mici dimensiuni dar, din cauza ultimelor evoluţii tehnologice, cu o capacitate ultra-competitivă. Care să producă ceva din armele biologice de tip clasic dar, mai ales, să se ocupe de folosire ingineriei genetice pentru modificarea unei rădăcini virale existente în scopul creării unei formule noi, fără antidot cunoscut.

Este posibil, iar fanatizaţii de către ISIS şi organizaţiile sale aferente nu sunt numai tinerii fără şcoală...Fantaici ca dr.Basson au existat şi vor exista întotdeauna, gata să producă moarte pentru o ideologie. Altădată, procesul acesta era exclusiv apanajul statelor. Acum lucrurile s-au schimbat, căci entităţile non-statale precum ISIS pot, asemenea armatelor statelor, distruge, mutila şi deschide larg porţile infernului pentru omenire.