Primul efect: Liga Arabă va încerca să obţină recunoaşterea internaţională a unui Stat Palestinian cu capitala în Ierusalimul de est şi recunoaşterea frontierelor din 1967. Anunţul, echivalent cu o explozie de mari dimensiuni, a fost făcut de Aymande Safadi, ministrul de externe al Iordaniei în cadrul unei conferinţe de presă comună cu Ahmed Abu Gheit, Secretarul General al Ligii Arabe, acesta fiind rezultatul consultărilor de sâmbătă de la Amman, după discuţiile avute cu partea iordaniană de o delegaţie a miniştrilor afacerilor externe din Egipt, Sudan, Autoritatea Palestiniană, Maroc şi din Emirate. Obiectivul asumat a fost de a „reafirma invaliditatea deciziei unilaterale a SUA de a declara Ierusalimul drept capitala Israelului, precum şi faptul că aceasta nu are niciun fel de consecinţă juridică“.

Este primul pas înainte de un alt eveniment, de o importanţă decisivă, reuniunea ministerială în format extins a Ligii Arabe ce urmează să aibă loc la finele acestei luni. De ce la Amman? Deoarece, nu uitaţi, suveranul haşemit este „păzitorul locurilor sfinte musulmane din Ierusalim“, calitate în care a fost printre primele personalităţi ale lumii islamice care au condamnat drept „violare a dreptului internaţional“ decizia din 6 decembrie 2017 Preşedintelui Trump de a recunoaşte Ierusalimul drept capitala Statului Israel.

În paralel cu o anunţată reuniune la mijlocul acestei luni la Ramallah a Consiliului Central al OLP unde diverse surse anunţă că se va lua decizia de a declara zona Iudeea-Samaria şi Banda Gaza ca Stat Palestina ca „stat palestinian aflat sub ocupaţie“ şi de a rediscuta poziţia privind relaţiile cu Israelul..

Problema atât de spinoasă a „frontierelor din 1967“ este cheia oricărei abordări majore viitoare deoarece presupune, printre altele, alături de rediscutarea limitelor teritoriale actuale ale Israelului (care cuprind zonele ocupate din Cisirodania), şi statutul Ierusalimului de est, ocupat şi anexat atunci de către Israel, situaţie niciodată acceptată de palestinieni şi, în general, de statele musulmane. Iată harta evoluţiei frontierelor Israelului şi ale zonei palestiniene. Despre discuţia pe aceste hărţi este vorba:

Dar, aşa cum vă anunţam în urmă cu puţin timp în urmă, dacă acesta este nivelul vizibil al “noii revolte arabe“ care s-a extins deja la nivelul întregii lumi musulmane, mai este o problemă extrem de importantă despre care începuse să se discute chiar la câteva ore după decizia atât de controversată a Preşedintelui Trump. Întrebarea care s-a pus după ce lumea musulmană a declarat că, din momentul respectiv, nu mai recunoaşte SUA drept garant al procesului de pace, a fost de a se alege noul Protector sau Noii Protectori care să aibă puterea, credibilitatea şi autoritatea internaţională de a juca acest rol. Drept care, aşa cum informează cei de la Coolamnews, Mamud Al Alul, vice-preşedinte al FATAH, a declarat că au loc acum contacte cu un număr de ţări pentru a alege un organism de mediere pentru procesul de pace. Iar Nabil Shaath, consilier pentru afaceri externe şi relaţii internaţionale al lui Mahmud Addas, a declarat în cursul unei întâlniri cu responsabili ruşi şi chinezi că ar trebui să aibă loc cât mai curând posibil o reuniune pregătitoare pentru a deschide un nou drum în cazul procesului de pace. A mai spus că Rusia şi-a exprimat voinţa de acţiona împreună cu China şi ţările europene pentru a găsi o soluţie internaţională în vederea supervizării unui proces de pace sub egida Naţiunilor Unite. În aceste zile, responsabili politici de nivel înalt ai Autorităţii Palestiniene au avut întâlniri cu Preşedintele francez Emmanuel Macron, Nabil Shaatg s-a întâlnit la Moscova cu ministrul rus de externe Serghei Lavrov, iar Riyad al-Maliki, ministrul palestinian al Afacerilor Externe s-a întâlnit cu omologul său maltez, totul înaintea unei reuniuni majore pe care Autoritatea Palestiniană o va avea la Bruxelles unde va întâlni miniştrii de externe ai celor 28 de State Membre...

Survine în plină relaţie din ce în ce mai tensionată între UE şi Israel, asta după votul de la Naţiunile Unite şi după ce în memoria decidenţilor de la Bruxelles s-au imprimat acuzele  deosebit de dure aduse de premierul israelian în iulie anul trecut atunci când, aflat în vizită în Ungaria, a criticat UE pentru modul în care construieşte relaţiile cu Israelul, cerându-le liderilor politici din Grupul Vişegrad să-şi folosească influenţa pentru a se ajunge la o nouă postură în relaţiile UE-Israel:

„Cred că Europa trebuie să se decidă dacă doreşte să trăiască şi să înflorească sau dacă vrea să se usuce şi să dispară. Nu sunt foarte corect politic, Ştiu că asta-i şochează pe unii dintre dumneavoastră. Este o glumă. Dar adevărul rămâne adevăr şi asta şi în ce priveşte securitatea, cât şi în privinţa viitorului economic al Europei. Aceste preocupări impun o politică diferită faţă de Israel.“

Cine va face următoarele jocuri în regiunea Orientului Apropiat şi, mai departe, cine va influenţa restructurarea de putere în regiunea extinsă Orientul Apropiat - Orientul Mijlociu, eventual sub umbrela unui mandat acordat de Naţiunile Unite în urma unei Rezoluţii adoptate de către Adunarea Generală (fiind slabe speranţe să se poată ajunge la un consens în Consiliul de Securitate)? Chiar dacă americanii sigur nu vor accepta o asemenea situaţie, oare Israelul îşi va modifica poziţia, acceptând un nou mediator pentru procesul de pace şi să înceapă negocieri în acest sens, forţat de perspectiva unei izolări cu ameninţări conflictuale inerente? Sau, ca acum, se va bizui pe propria sa impresionantă forţă militară şi pe sprijinul deocamdată fără rezerve al SUA?

De răspunsuri la aceste întrebări poate să depindă foarte rapid, chiar neaşteptat de rapid, întreaga pace a lumii.