Motivul a fost uciderea a mii de sirieni paşnici în urma atacurilor aeriene ruse, ultimele derulate în provincia Idlib, chiar în ziua închiderii conferinţei, ca urmare a unei pretinse riposte împotriva „teroriştilor“ din Jabath al Nusra, care doborâseră un avion de luptă Suhoi şi-l omorâseră pe pilotul rus care se catapultase. Sirienii din opoziţie erau bombardaţi de avionul rus, mai mult, principalii ucişi de pretinsele bombe ghidate – având drept reper telefoanele celor din regiune la ora doborârii avionului – au fost de fapt civilii fără legătură cu insurgenţa.

De altfel, pretinsul Congres de la Soci a adunat mult prea multe controverse, inclusiv pe cele între membrii formatului Astana – Rusia, Iran şi Turcia. Turcia nu a fost de acord cu invitarea kurzilor la reuniune, în timp ce trendul spre formarea unei păci separate în favoarea lui Bashar al-Assad a fost la fel de puţin acceptabil pentru Ankara, aflată totuşi în schimb de replici dure cu Washingtonul şi statele europene pe temele interne şi pentru intervenţia sa în Nordul Siriei, în zona acoperită de Forţele Democratice Siriene, majoritar kurde, şi de înarmarea şi antrenarea PYG/YDP, forţele de protecţie kurde, considerate legate de PKK şi, deci, organizaţie teroristă în sine.

Reprezentanţii unuia dintre grupurile majore ale opoziţiei, „Comitetul de negociere sirian“, au emis o declaraţie în care susţin că reuniunea de la Soci este o încercare a Kremlinului, principalul aliat al lui Bashar al-Assad, de a împiedica procesul de negocieri de pace de sub auspiciile ONU. Nici Statele Unite, Marea Britanie sau Franţa nu şi-au trimis reprezentanţii la Soci, deoarece, în opinia lor, delegaţia oficială a Damascului a refuzat „cooperarea adecvată“. În plus, unele state arabe şi occidentale consideră că orice proces de pace separat subminează eforturile de pace ale ONU, iar varianta curentă de negociere avantajează regimul sirian, Rusia şi Iranul.


Avionul rus doborât în Siria FOTO OMAR HAJ KADOUR / AFP

Opoziţia siriană în exil a considerat evenimentul o pierdere de timp, George Sabra, reprezentantul opoziţiei politice siriene, considerând că e doar o reuniune care serveşte politicii Rusiei de ingerinţă în Orientul Mijlociu şi de valorificare a propriilor interese. Iar liderul kurd Hediye Yusuf, unul din autorii planurilor de autonomie kurdă pentru nordul Siriei, a spus că evenimentul nu va aduce nimic nou şi, în niciun caz, ceva de valorificat.

Reacţiile oficialilor ruşi la această suită de boicoturi au fost acelea de a ignora realitatea şi de a merge înainte cu propriul plan. Astfel, nevoia de a valida postura de câştigător diplomatic şi politic pe teren, în Siria şi Orientul Mijlociu, susţinând acţiunile militare care au înclinat balanţa în favoarea regimului Assad, a făcut ca să nu mai apară amânări ale conferinţei. Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin, a susţinut că faptul că unii participanţi nu au venit la congres nu opreşte mersul înainte şi nu subminează importanţa congresului. Rusia nu aşteaptă mari realizări în procesul de pace, dar Congresul a fost un pas important în direcţia bună, susţine Peskov.

Aleksandr Lavrentiev, trimisul special al lui Putin în Siria, a spus că regretă decizia conducerii opoziţiei siriene de a nu se alătura conferinţei, dar „speră ca bunul simţ să prevaleze şi să-şi schimbe abordarea“. Totuşi, el susţine că au participat câţiva membri ai altor fracţiuni de opoziţie, care reprezintă toate straturile societăţii siriene. El aştepta selectarea membrilor unei comisii care să redacteze constituţia Siriei şi mai voia ca delegaţii să facă un apel la sprijin pentru reconstrucţia Siriei – evident pe banii Occidentului, în primul rând al statelor europene. De asemenea, s-au discutat, fără decizii, viitoarele alegeri în Siria şi noul nume al statului.