Arme incredibile de care nu a auzit nimeni: bombele cu lilieci ale americanilor sau câinii antitanc ai Uniunii Sovietice

Sovieticii au ataşat bombe pe câini şi i-au dresat să fugă şi să se ascundă sub tancurile germane FOTO Business Insider

Istoria este plină de exemple ale ingeniozităţii oamenilor. Armele nu reprezintă o excepţie. Astfel, „Business Insider“ ne prezintă câteva dintre cele mai incredibile arme, despre care puţini au auzit vreodată.

Un grup de utilizatori „Quora“ a încercat să găsească răspunsul la întrebarea „Care sunt armele istorice de care oamenii nu prea au auzit?“. Răspunsul oferă o imagine uimitoare asupra istoriei războaielor şi ne dă exemplu de unele dintre cele mai ingenioase (chiar dacă nepractice) arme create vreodată.

Bomba cu lilieci 

Dezvoltată de americani pentru a fi folosită împotriva Japoniei, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, bomba „cu lilieci“ avea, pur şi simplu, lilieci. Fiecare bombă conţinea 40 de lilieci care hibernau, iar fiecare dintre ei avea ataşată o mică bombă cu napalm şi un cronometru. Bombele aveau şi propria paraşută, oferindu-le timp liliecilor să zboare şi să găsească un loc în care să se stabilească. Bombele explodau apoi, dând foc oricărei structuri în care se opriseră liliecii.

Câinii anti-tanc

Trădarea naziştilor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a prins ruşii pe picior greşit. Într-o încercare disperată de a ţine la distanţă naziştii care intrau în teritoriul lor, sovieticii au ataşat bombe pe câini şi i-au dresat să fugă şi să se ascundă sub tancurile germane. Propaganda sovietică susţine că în acest mod au fost distruse aproximativ 300 de tancuri germane. Programul câinilor anti-tanc a fost funcţional până în 1996.

Submarine care transportă avioane

În punctul culminant al celui de-Al Doilea Război Mondial, Marina Imperială japoneză a realizat o serie de submarine Sen Toki I-400. Aceste submarine erau îndeajuns de mari pentru a putea transporta trei avioane Aichi M6A Seiran, pe sub apă. Apoi, erau capabile să iasă la suprafaţă, să lanseze avioanele şi să se scufunde din nou. Submarinele erau echipate şi cu torpile. Trei asemenea submarine au fost realizate.

Artilerie nucleară

Armele nucleare convenţionale sunt capabile să distrugă oraşe întregi, însă, în timpul Războiului Rece, ideea de arme nucleare „tactice“ a ieşit la iveală. Aceste mici bombe nucleare erau limitate ca rază de acţiune şi urmau a fi lansate de pe sol, pe câmpurile de luptă. 

Ekranoplanul sovietic

Ekranoplanul sovietic, lung de 90 de metri, zbura la doar patru metri deasupra pământului sau apei, cu ajutorul unui efect generat de aripile sale. Ekranoplanul se voia a fi un mijloc de transport revoluţionar, mai mare decât orice avion şi mai rapid decât orice navă. Mai era capabil şi să transporte focoase nucleare. Însă n-a intrat niciodată în producţie şi nici nu a fost folosit vreodată.

Torpilele Kaiten

Torpilele Kaiten erau construite de Marina Imperială japoneză şi erau funcţionale între 1944 şi 1945. Aceste torpile erau o variantă a armelor kamikaze la care japonezii au recurs spre sfârşitul războiului. Ele erau lansate de pe submarine, iar piloţii lor, care mureau în timpul operaţiunii, puteau manevra arma în aşa fel încât să producă distrugeri maxime împotriva inamicului.

Rachete ghidate de porumbei

Acest tip de rachete a fost dezvoltat de B.F. Skinner în timpul Proiectului Porumbelul. Deşi acest proiect a fost anulat din cauza armelor nepractice, ideea de rachete ghidate de porumbei era promiţătoare.

Racheta avea ataşate lentile la exterior, în faţă, care proiectau o imagine a ţintei pe un ecran interior. Porumbeii erau condiţionaţi să ciugulească ţinta de pe ecran, astfel corectând planul de zbor al rachetei.