Teoriile fanteziste care ţin în viaţă Statul Islamic: Iisus se va întoarce să-i salveze pe ultimii 5000 de terorişti

Iisus, cel de-al doilea mare profet al Islamului, se va întoarce pe pământ, îl va distruge pe antihrist - Dajjal şi va conduce musulmanii la victoria finală

Statul Islamic nu este doar o simplă adunare de psihopaţi, notează publicaţia „The Atlantic“, într-o analiză detaliată a grupării teroriste. Statul Islamic este un grup cu valori religioase, una dintre ele fiind că ei sunt principalul agent al declanşării apocalipsei, din care îi va salva Iisus. O mai bună cunoaştere a grupării teroriste poate însemna şi cheia către distrugerea ei.

Ce este Statul Islamic?

Mulţi lideri occidentali par a avea o problemă cu această întrebare. Chiar preşedintele SUA, Barack Obama s-a referit la grupare spunând despre membrii ei că „nu sunt musulmani“, frază care a reflectat confuzia despre acest grup, dar care ar fi putut contribui şi la erori în strategia combaterii grupării.

Statul Islamic (SI) este un grup retras, din această cauză este atât de puţin înţeles. Foarte puţini s-au dus acolo şi apoi s-au reîntors. Liderul grupării, „califul“ Abu Bakr al-Baghdadi a vorbit la televizor o singură dată, însă apariţiile sale online, propovăduind credinţele SI, sunt destul de dese. Ne putem da seama, din câte ştim până acum, că organizaţia respinge pacea din principiu şi că este înfometată de genocid, notează jurnalistul Graeme Wood, pentru „The Atlantic“. 

Conceptele religioase îi fac incapabili de schimbare, chiar dacă această schimbare ar reprezenta supravieţuirea grupării. Ei se consideră „craincii“ şi principalii declanşatori ai sfârşitului lumii. 

Statul Islamic urmează o varietate de credinţe islamice despre Ziua Judecăţii, bazându-şi strategia pe acestea. Astfel Occidentul ar putea să-şi cunoască mai bine duşmanul şi să-i prezică comportamentul. 

Realitatea este că Statul Islamic este islamic, chiar foarte islamic. Într-adevăr, a atras psihopaţi şi aventurieri, însă religia predicată de cei mai fanatici derivă din interpretările coerente ale Islamului.

Devotamentul teroriştilor Statului Islamic

În Islam, practicarea „takfir“ - excomunicarea, este foarte periculoasă: „Dacă un om îi spune fratelui său: «Eşti un infidel», Profetul ne spune că doar unul dintre ei are dreptate“. Dacă acuzatorul a greşit, el a comis apostazie pentru că a acuzat pe nedrept. Pedeapsa pentru apostazie este moartea. 

Poate că distincţia dintre un apostat şi un păcătos pare subtilă, însă nu e. Negarea sfinţeniei Coranului sau a profeţiilor lui Mahomed reprezintă apostazie. De exemplu, şiiţii (după cum sunt majoritatea arabilor) reprezintă inovaţia în ochii Statului Islamic, iar inovaţia Coranului înseamnă să-i negi perfecţiunea iniţială. Acest lucru înseamnă că, în ochii organizaţiei teroriste, aproximativ 200 de milioane de şiiţi sunt condamnaţi la moarte. 

Urmând doctrina „takfiri“, Statul Islamic este dedicat purificării lumii prin uciderea oamenilor. Cele mai des întâlnite victime în cadrul acestei purificări religioase sunt chiar musulmanii „apostaţi“. Cei excluşi de la execuţia automată par a fi creştinii care nu se opun noii guvernări. Al-Baghdadi permite creştinilor să trăiască atâta vreme cât plătesc o taxă specială, „jizya“, şi câtă vreme recunosc noul stăpân. 

Coranul spune că singura pedeapsă permisă pentru duşmanii islamului este crucificarea. Profetul Mohamed, pe care toţi musulmanii îl consideră un exemplu, a impus aceste reguli şi a deţinut sclavi. Astfel, califatul a adoptat sclavia şi crucificare, fără a-şi cere scuze. „Vom cuceri Roma voastră, vă vom rupe crucile şi vă vom lua femeile ca sclave“, transmitea purtătorul de cuvânt al organizaţiei, Adnani.

Înrobirea familiilor infidelilor este un aspect strict al legii Sharia pe care o urmează Statul Islamic. Dacă acest aspect ar fi ridiculizat şi nerespectat ar însemna batjocorirea versetelor Coranului şi a cuvintelor Profetului şi astfel, apostazie.

Nevoia teritorială a califului

Ultimul califat a fost Imperiul Otoman, încheiat de Mustafa Kemal Atatürk în 1924. Însă mulţi musulmani nu recunosc Imperiul Otoman ca fiind un califat de drept, pentru că nu a implementat în întregime legea Islamului, care prevede omorârea cu pietre, scalvia şi amputările, dar şi pentru că liderii Imperiului, califii, nu au fost descendenţi din tribul profetului, Quarysh. Spre deosebire de Osama bin Laden, Al-Baghdadi, liderul SI, este Quaryshi.

Însă, califul, fără un califat, nu există. De exemplu, fără un teritoriu controlat, membrii Statului Islamic nu pot impune legea privind amputarea mâinii hoţilor. În teorie, după instalarea califatului, toţi musulmanii sunt obligaţi să migreze în teritoriul unde califul aplică aceste legi.

Apocalipsa Statului Islamic

Sfârşitul lumii este o parte foarte importantă din propaganda Statului Islamic. În 2014, membrii organizaţiei anticipau, în doar un an, sosirea lui Mahdi, o figură mesianică care îi va conduce pe musulmani la victorie, înainte de sfârşitul lumii. 

Există credinţa că vor exista 12 califi legitimi, Al-Baghdadi fiind cel de-al optulea, şi că armatele Romei se vor întâlni cu cele ale Islamului, în nordul Siriei. Însă, ultima confruntare cu necredincioşii va avea loc în Ierusalim, după o perioadă de pace islamică.

Dabiq, un oraş sirian cucerit de teroriştii Statului Islamic, are o importanţă majoră în documente, acolo urmând a se confrunta cu armata Romei, care, de fapt, reprezintă fostul Imperiu Roman de Răsărit, ce avea capitala la Istanbul (fostul Constantinopole). Adică Turcia de astăzi. Însă, alte surse spun că Roma poate reprezenta orice armată a necredincioşilor, accentul căzând pe americani.

După bătălia din Dabiq, califatul se va extinde pentru a cuprinde Istanbulul. Un antihrist, cunoscut sub numele de „Dajjal“, va veni din regiunea Khorasan din estul Iranului şi va omorî mulţi militanţi ai califatului, până când vor rămâne doar 5.000, încercuiţi în Ierusalim. În timp ce antihristul Dajjal se pregăteşte să-i omoare pe ultimii 5.000, Iisus, cel de-al doilea mare profet al Islamului, se va întoarce pe pământ, îl va distruge pe Dajjal şi va conduce musulmanii la victoria finală.

Lupta Statului Islamic

Fără un califat, jihadul devine un concept fără aplicare. Războiul pentru extinderea califatului este o datorie esenţială a califului. De fapt, Statul Islamic ar opera din milă, şi nu din brutalitate. Statul are o obligaţie de a teroriza duşmanii, pentru că astfel grăbeşte victoria şi evită conflictul îndelungat.

Statul Islamic nu recunoaşte graniţele. „Scopul nostru este să stabilim un stat islamic care nu recunoaşte graniţe, după metodologia Profetului“, spunea în august 2013, purtătorul de cuvânt al organizaţiei. Până atunci, gruparea cucerise Raqqa, o capitală de provincie din Siria de aproximativ 500.000 de persoane.

Ţinut sub control, Statul Islamic ar putea reprezenta propria sa pieire. Nu are niciun aliat iar ideologia sa se asigură că aşa va rămâne şi pe viitor. Teritoriul pe care îl controlează, deşi întins, este în mare parte nelocuit şi sărac. Şi, pe măsură ce ies la iveală mai multe ştiri despre sărăcia şi atrocităţile comise, va fi şi mai discreditat. 

Avertisment

Musulmanii pot spune că sclavia nu este legală în zilele noastră şi crucificările sunt greşite în acest moment al istoriei. Însă ei nu pot condamna sclavia sau crucificările fără a contrazice Coranul şi pe Mohamed. Acesta ar fi într-adevăr un act de apostazie. Non-musulmanii nu le pot spune musulmanilor cum să-şi practice corect religia. 

Uneltele ideologice pot însă convinge pe eventualii convertiţi că mesajul grupării este fals, iar uneltele militare pot limita ororile făcute. Însă, pentru o organizaţie atât de impenetrabilă, prea puţine măsuri ce vor fi luate vor conta. Războiul contra Statului Islamic va fi unul lung, chiar dacă nu va dura până la sfârşitul lumii, conchide „The Atlantic“.