Premiile FP România 2016 – pentru oameni şi idei care mişcă ţara în bine

Premiile FP România 2016 – pentru oameni şi idei care mişcă ţara în bine

Ion Ioniţă, redactor-şef FP România, prezentând laureaţii Premiilor FP România 2016

În ediţia curentă (nr 50, februarie/ martie 2016), revista Foreign Policy România evidenţiază, pentru al cincilea an consecutiv, peste 100 de nume cu idei şi proiecte despre care putem spune că mişcă ţara în direcţia bună. În context, în cadrul Galei FP România 2016, desfaşurată joi, 3 martie, am premiat 15 dintre cele mai interesante figuri, idei şi proiecte remarcate anul trecut.

Ştiri pe aceeaşi temă

Pe scurt, laureaţii Premiilor FP România 2016 - aferente listei 100 FP România/ 2015 - au fost: 
 
1. Acţiune civică: Liviu Doară – Pentru rezistenţă civică. 
2. Internaţional: Bogdan AurescuPentru gestionarea parteneriatului strategic cu SUA. 
3. Internaţional, special: Cornel FeruţăPentru cariera internaţională relevantă. 
4. Economie: Banca TransilvaniaPentru modelul de companie autohtonă performantă. 
5. Afaceri, special: Jean ValvisPentru lecţiile de marketing. 
6. Social: Asociaţia Ovidiu RoPentru preocuparea faţă de generaţii întregi. 
7. Educaţie: Manuela PrajeaPentru cariera de profesor internaţional în România. 
8. Cercetare: Leon DănăilăPentru dedicarea faţă de pacienţi şi ştiinţa medicală. 
9. Inovare: Softronic Pentru înnoirea unei tradiţii tehnologice. 
10. Cultură: Radu JudePentru un film epocal. 
11. Cultură, special: Alina CojocaruPentru graţia revenirilor acasă. 
12. Media: Cristian Delcea şi Mihai VoineaPentru stilistică - şi reportaje. 
13. Proiecte: Nicolae ZamfirPentru gestionarea construirii Laserului de la Măgurele. 
14. Cariere: Solomon MarcusPentru că este cel mai iubit dintre academicieni. 
15. Cariere, special: Neagu Djuvara, la împlinirea vârstei de 100 de ani – Pentru trăirea şi scrierea Istoriei. 
 
Sponsorii acestei ediţii a Galei FP România au fost: Exxon Mobil, The Storyboard Public Relations, Aqua Carpatica, Chivas, Domeniile Sâmbureşti şi Le Chateau. 
 
 
Pe larg despre laureaţi, aşa cum apar în lista 100 FP România/ 2015 – publicată în ediţia FP România nr 50 (feb/ mar 2016)
 
- ediţiile anterioare: Premiile FP România 2015, Premiile FP România 2014 
 

Liviu Doară 
 
Antrenor de yachting
 
Pentru că a retrocedat cetăţenilor 10 ha de parc. 
 
Primăria municipiului Bucureşti deţine din 1912 cele şapte hectare din Parcul Herăstrău unde, din 1932, funcţionează baza sportivă numită acum Secţia de Yachting a Clubului Sportiv Sportul Studenţesc. În 1999, Ministerul Tineretului şi Sportului, condus pe atunci de Crin Antonescu, a dat terenul, cu titlu de proprietate, către Biroul de Turism şi Tranzacţii S.A (BTT) – deşi nu avea niciun drept s-o facă! Ulterior, numitul BTT a cedat terenul, în manieră clasică, unei firme controlate de „rechini imobiliari”: s-a asociat cu respectivii „pentru investiţii”, numai că a fost repede chemată în judecată pentru „nerespectarea obligaţiilor” – proces la care nici nu s-a prezentat... Din 2002, Liviu Doară, preşedintele clubului sportiv nautic din Herăstrău, s-a tot judecat pentru recuperarea terenului (de fapt, a unei suprafeţe cu 3 ha mai mare decât cea folosită de club). În mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti a dat o sentinţă definitivă şi irevocabilă în favoarea Primăriei – care a intervenit în proces abia în 2009... „După atâţia ani de lupte şi de chinuri, ţi se pare că ai facut un lucru extraordinar, dar de fapt a revenit totul la normal. Pentru noi este ca şi cum am fi cucerit Everestul. Celor care sunt în situaţia noastră le spunem să nu renunţe, fiindcă într-o cursă termini când ai trecut linia de sosire şi trebuie să lupţi până la capăt”, a spus dl Doară, pentru site-ul România Curată. „De-a lungul anilor am primit şi ameninţări că o să îmi ia zilele, să fiu atent pe unde trec strada, că eu sunt unul mic şi ei sunt foarte mari şi pot să îmi facă multe”, şi-a mai amintit antrenorul. Filme cu mafioţi care se petrec în realitate, în timp ce majoritatea ne uităm la filme cu gangsteri. 
 

Bogdan Aurescu 
 
Diplomat, fost ministru de Externe 
 
Pentru implementarea americanilor la Deveselu. 
 
A fost Bogdan Aurescu altceva decât un ministru tehnocrat? (Americanii ce spun?) Cu ce s-a putut lăuda diplomatul după predarea funcţiei de ministru de Externe: „Astăzi, 18 decembrie 2015, are loc un moment foarte important pentru securitatea României – declararea capacităţii operaţionale tehnice a Facilităţii antirachetă de la Deveselu. Pentru mine, ca fost negociator-şef pentru România al Acordului cu Statele Unite privind amplasarea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice al SUA în România, este un eveniment care are semnificaţia ducerii la bun capăt a unui proiect de care m-am ocupat continuu, ca secretar de stat pentru afaceri strategice, apoi ca ministru al afacerilor externe, pe care l-am <<crescut>> încă de la momentul <<zero>>, ba chiar aş spune chiar de la momentul lui <<-1>>. (...) A fost un proces de negociere foarte complicat, cu multe aspecte tehnice, militare mai ales, dar şi de drept internaţional, pe care le-am rezolvat însă în cele şapte runde de negocieri. A şaptea rundă a avut loc pe 4 mai 2011, prilej cu care am reuşit să finalizăm textul Acordului. Cu o zi înainte, anunţam împreună cu partea americană locaţia sistemului antirachetă din România şi aşezam astfel pe harta strategică a lumii mica localitate Deveselu din judeţul Olt. (...) Sigur, Federaţia Rusă nu agreează acest proiect, iar declaraţiile asertive ale oficialilor ruşi sunt cunoscute deja. Aşa cum sunt foarte bine ştiute şi argumentele româneşti, americane şi ale NATO care au fost reiterate constant, atât direct, cât şi public: sistemul antirachetă este strict defensiv, nu este îndreptat contra Rusiei şi nu poate afecta capacitatea rusă de descurajare. Aşa cum nici soluţionarea dosarului nuclear iranian nu are legătură cu continuarea acestui proiect asumat de NATO, pentru că nu se referă la programul balistic iranian, care nu a încetat, aşa cum o arată testele balistice recente ale Teheranului.” (contributors.ro) 
 

Cornel Feruţă 
 
Diplomat 
 
Pentru relevanta carieră internaţională. 
 
Finalizarea, anul trecut, a îndelung negociatului acord internaţional asupra limitării programului nuclear iranian a făcut din Teheran una dintre principalele destinaţii ale diplomaţiei mondiale – mai ales a celei economice. România pare să fi fost luată prin suprindere, ca de iarnă – dar un diplomat român, cel puţin după origine, cunoştea de mult subiectul. Cornel Feruţă, coordonator-şef în cadrul Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA), a făcut parte din delegaţia care a negociat cu Iranul – apărând inclusiv în fotografia de la semnarea planului de acţiune pentru implementarea acordului. 
În 2008, Cornel Feruţă (pe atunci în vârstă de 33 de ani) a fost numit vicepreşedinte al Consiliului Guvernatorilor AIEA, funcţie pe care a deţinut-o până în 2010. În 2011 a fost numit preşedinte al celei de-a 55-a Conferinţe Generale a Agenţiei. În 2013 – preşedinte al celui de-al doilea Comitet Pregătitor al Conferinţei de Revizuire a Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare. Din septembrie 2013 coordonează activităţile interne şi externe ale Agenţiei. Dl Feruţă este diplomat de carieră, cu o activitate de peste 15 de ani în Ministerul Afacerilor Externe. A plecat la sediul AIEA din Viena din funcţia de director-general pentru afaceri politice în cadrul MAE. Interesant, înainte de a se angaja în structurile MAE, a fost, timp de trei ani, redactor la Evenimentul Zilei şi la Jurnalul Naţional (1994-1997). Deci se poate ;) 
 

Banca Transilvania
 
Pentru că a ajuns pe locul trei. 
 
Banca Transilvania (BT), cea mai mare instituţie de credit cu capital românesc, cu o capitalizare bursieră de peste 7 miliarde de lei, a integrat anul trecut şi afacerile Volksbank – după o tranzacţie fulger, de numai câteva luni, care a implicat plata a 711 milioane de euro. BT se află acum pe locul trei în sistemul bancar din România – şi priveşte spre locul doi (ocupat în prezent de BRD-SocGen). Până acolo, banca îşi propune să crească cu 7-8% pe an. „Avem capital în exces, fondurile noastre proprii au ajuns la 6 miliarde de lei. În 2016 sigur vom mai cumpăra ceva. Avem trei, patru ţinte, dar mai mult ne interesează portofolii“, estima anul trecut Omer Tetik, CEO al BT. 
Personajul-cheie în povestea „băncii din Cluj” este Horia Ciorcilă – preşedintele celor 6.000 de angajaţi ai BT. „Banca Transilvania nu a mai fost niciodată într-o poziţie atât de bună. Eu personal am mai fost într-o poziţie similară când dezvoltam Astralul: la începutul anilor 2000 am cumpărat cam 70 de companii ca să construim Astralul. Dincolo de creşterea organică a unei companii de cablu normală într-o piaţă în curs de dezvoltare, am construit şi am achiziţionat continuu, apoi am făcut un proces de branding integrat. În 2000-2001 am schimbat logo-ul, identitatea corporativă şi strategia de marketing şi atunci am început să creştem accelerat. (...) La Banca Transilvania vorbim despre exact acelaşi ADN. Când porneşti cu 13 oameni înghesuiţi în două camere de pe malul Someşului, porneşti ca să faci lucruri mari“ – povestea anul trecut dl Ciorcilă pentru Business Magazin, care l-a declarat personalitatea anului 2015. 
Notă: BT a împărţit, în decembrie, acţiuni proprii în valoare de peste 50 milioane de lei pentru directorii şi angajaţii din firmele grupului BT cu „rezultate deosebite" în 2015. Acţiunile Băncii Transilvania au crescut anul trecut cu 40%. 
 

Jean Valvis
 
Om de afaceri 
 
Pentru lecţiile de marketing. 
 
Cât de uşor o fi să vinzi apă? Mai mult, s-o exporţi peste mări şi ţări, care au apa lor. Valvis Holding vinde acum brandul de apă îmbuteliată Aqua Carpatica în 15 ţări: Marea Britanie, Spania, Germania, Ungaria, R. Moldova, Rusia, China, Japonia, toate ţările din zona Golfului (Emiratele Arabe Unite, Qatar, Kuwait, Bahrain, Arabia Saudită, Oman). Plus SUA – unde brandul de ape minerale este prezent, de vara trecută, în într-un lanţ de magazine specializat în produse proaspete şi organice, care clamează beneficii de sănătate. Dacă brandul francez Evian costă acolo 2,7 dolari sticla de 1,5 litri, Aqua Carpatica costă 2,99 dolari. „Preţul pe care l-am pus este o decizie clară de marketing, de poziţionare. Noi vrem să fim un Rolls-Royce al apelor minerale“, explica anul trecut Jean Valvis. „România, având ca ambasador Aqua Carpatica, va dovedi că un produs premium al ţării poate concura direct cu cele mai prestigioase branduri internaţionale din domeniu” 
Construcţia brandului Aqua Carpatica este exemplară. Înfiinţată în anul 2000, compania Carpathian Springs a iniţiat în anul 2009 proiectul Aqua Carpatica, concretizat în 2011 prin lansarea brandului omonim. Comunicarea sună aşa: „Pornind de la studii ştiinţifice relevante, Aqua Carpatica îşi asumă un nou rol de educator şi formator asupra calităţilor şi beneficiilor unei ape minerale naturale pure, lipsite de nitraţi, bună mai ales pentru femei însărcinate şi copii”. Trei ani la rând, campaniile de comunicare ale brandului coroborate cu vânzările efective au clasat Aqua Carpatica în topurile clasamentelor eficienţei – anul trecut, campania Testul Purităţii a obţinut chiar The Grand Effie Award în România.
 

Maria Gheorghiu, Leslie Hawke – Asociaţia Ovidiu Ro 
 
Activiste sociale 
 
Pentru impunerea programului "Fiecare Copil în Grădiniţă" la nivel naţional. 
 
Greu de crezut că 50 lei pe lună ar stimula, sau ajuta, o familie să trimită un copil la grădiniţă ori la şcoală – dar aşa este. Programul "Fiecare Copil în Grădiniţă", iniţiat de Asociaţia OvidiuRo, prin care părinţii care trăiesc sub pragul sărăciei primesc un ajutor lunar pentru a-şi trimite copiii la grădiniţă, a fost extins anul trecut la nivel naţional, până în 2020, potrivit unui acord între asociaţie şi Ministerele Educaţiei şi Muncii. O mare reuşită pentru Maria Gheorghiu şi Leslie Hawke, fondatoarele asociaţiei, care au lansat acest proiect în 2010 – cu sprijinul ministerului Educaţiei, apoi şi al unor consilii locale. Ideea de plecare a fost că acei copii care nu merg la grădiniţă regulat şi ai căror părinţi nu le pot oferi o educaţie adecvată acasă riscă să nu recupereze niciodată decalajul faţă de ceilalţi copii. Şi e vorba de circa o treime dintre copiii de 3-5 ani în situaţii de risc din România. Până anul trecut, graţie acestui program social-educaţional, 11.000 de copii din peste 43 de comunităţi rurale şi urbane mici au avut parte de o anume educaţie timpurie şi de ceva hrană mai bună. Practic, părinţii care îşi trimiteau copii la grădiniţă zilnic primeau tichete sociale de 50 de lei pe lună, la care Asociaţia OvidiuRo aloca alţi 60 de lei per copil/an pentru materiale educaţionale alese de profesori. La rândul lor, Consiliile locale implicare alocau 150 de lei per copil/ an, pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru toţi copiii implicaţi. Potrivit unei estimări preliminare a Ministerului Muncii, în baza Legii 248/2015, 111.000 de copii cu vârste între 3 şi 6 ani, proveniţi din familii cu venituri lunare mai mici de 284 de lei/membru de familie, vor putea beneficia acum de aceste tichete sociale condiţionate de prezenţa la grădiniţă.
 
 
Manuela Prajea
 
Profesoară de matematică 
 
Pentru deschiderile internaţionale avute din ţară. 
 
Profesoara Manuela Prajea, directoarea Colegiului Naţional „Traian” din Drobeta Turnu Severin, a fost nominalizată, la sfârşitul anului trecut, pentru premiul Global Teacher - 2016, decernat, în martie, în cadrul Global Education and Skills Forum din Dubai. Dna Prajea, absolventă a Facultăţii de Matematică a Universităţii de Vest din Timişoara, unde şi-a finalizat şi doctoratul, a explicat, pentru Agerpres, ce înseamnă să se afle printre primii 50 de candidaţi ai acestui „Nobel” pentru Educaţie, extraşi din cei peste 8.000 de aspiranţi: „În primul rând reprezintă o recunoaştere internaţională a eforturilor proprii depuse în studierea matematicii şi, în acelaşi timp, demonstrează că şcoala de matematică românească este bine cotată în lume. De fapt, acest premiu <<Nobel>> pentru profesori, cu o valoare de un milion de dolari, a fost creat în scopul recunoaşterii contribuţiei unor profesori în direcţia prestaţiilor didactice excepţionale, a valorii lor. Matematica nu a reprezentat pentru mine neapărat un hobby, ci a fost o dorinţă de a face o carieră”. De-a lungul a 25 de ani, elevii săi au obţinut 64 de premii internaţionale, 133 de premii naţionale şi peste 430 de premii judeţene. Mai mult decât atât: „Din anul 2012 şi până în prezent am dezvoltat mai multe proiecte cu resurse financiare ale NASA. S-au referit la cercetarea spaţiului, la studiul misiunilor spaţiale, la încălzirea globală. Am căutat să rezolvăm multe dintre fenomenele, tainele şi conceptele pe care le presupun acestea, prin cercetarea ştiinţifică, adică prin utilizarea teoretică a Ştiinţei, Tehnologiei, Ingineriei şi Matematicii.” Şi un răspuns de competiţie internaţională la tradiţionala întrebare românească „dacă aţi primi oferta de a pleca din ţară şamd”. „Locul meu, misiunea mea sunt aici, în România. Aici, şi numai aici sunt acasă. Am obligaţia de a pregăti tineri matematicieni să ajungă valori recunoscute în lumea întreagă.”
Notă: Câştigătoarea primei ediţii a premiului a fost o profesoară din SUA, care predă după o metodă inovatoare ce îi încurajează pe elevi să citească şi să-şi amelioreze exprimarea în scris – ea şi-a donat premiul şcolii sale.
 

Leon Dănăilă 
 
Neurochirurg 
 
Pentru competenţe. 
 
Academicianul Leon Dănăilă, unul dintre cei mai mari neurochirurgi pe care i-a dat medicina românească, operează şi la peste 80 de ani, la Clinica de Neurochirurgie de la Spitalul Bagdasar Arseni, reuşind operaţii remarcabile – relata anul trecut Adevărul. „Mi-am ales cariera de medic pentru a dărui cu generozitate şi dragoste şanse de viaţă tuturor oamenilor suferinzi. Profesia medicală are o dublă origine: cerească şi pământeană. Ţara care nu are medici suficienţi trebuie să-şi dubleze cimitirele“, spunea academicianul, care a scăzut rata mortalităţii în operaţiile pe creier de la 50-60% la doar 3-4%, a introdus microscopul operator şi a fost primul medic român care a operat pe creier cu laser. Inclus şi într-o listă cu 500 de genii ale secolului 21, după 30 de ani de studii şi cercetări, Profesorul Dănăilă a descoperit o nouă celulă în creier. „Din păcate, bani pentru cercetare la noi în ţară există foarte puţini. Eu cu cordocitul (n.r. – academicianul Leon Dănăilă a descoperit, în colaborare cu biologul Viorel Păiş, o nouă celulă a creierului, cordocitul) am pus bani din buzunar, nu mi-a dat nimeni un leu.” Domnule profesor, cât este salariul dvs.? „Mie îmi pun pe card 2.500 de lei. Acestea sunt posibilităţile…” Şi mai departe, citat de Antena 3: „Acum scriu încă o carte şi mă gândesc cum s-o plătesc. Dar am găsit o soluţie – eu am donat casa de la Darabani şi tot ce am acolo Primăriei, iar casa soţiei de la Davideşti, Argeş, am donat-o tot Primăriei. Am apartamentul în care stau ca avere şi acum m-am trezit că nu am bani cu ce să public. Am găsit pe cineva să-i vând apartamentul în care stau, cu condiţia să stau în el până când mor şi-mi dă o sumă de bani şi aşa o să pot publica o altă carte pe care o am aproape”.
 

Softronic 
 
Pentru continuarea unei tradiţii tehnologice – şi exportul ei. 
 
Compania Softronic a inaugurat anul trecut al doilea tren electric Hyperion. Garniturile au câte patru vagoane, care pot transporta 200 de persoane cu o viteză de 160 km/h. Trenul este automatizat complet, iar mersul este silenţios, datorită pernelor de aer pe care gravitează vagoanele. O serie de senzori monitorizează cantitatea de dioxid de carbon emanată de pasageri, temperatura şi umiditatea din vagoane. 
Fabrica Softronic a realizat până în prezent 20 de vehicule cu motor de cale ferată performante. „Produsele sunt concepute integral de firmă, pornind de la construcţia metalică, inclusiv motoarele de tracţiune sunt realizate de noi. În 1999 am început cu o producţie de echipamente electrice şi electronice pentru locomotive, iar din anul 2009 producem şi locomotive “, explica anul trecut Radu Zlatian, oficial al companiei. Softronic este singura fabrică ce produce rame şi locomotive electrice în Europa de Est – în prezent, locomotivele electrice merg în Ungaria şi Turcia, din cauza lipsei de cerere de pe piaţa locală. 
În această direcţie, producătorul din Craiova a semnat o înţelegere cu com¬pania ungară LAC Holding prin care a pus bazele unui joint-venture în vederea producerii de locomotive electrice în Ungaria – Softronic deţine 51% din acţiunile acestei asocieri. „Este un pas extraordinar, am reuşit să ne extindem pe piaţa din Ungaria, având în vedere că puţine companii româneşti reuşesc acest lucru. Motivul pentru care am făcut parteneriatul este legat de relaţiile speciale pe care ungurii le au cu austriecii, dar şi cu alte pieţe din Europa cu care noi nu avem contact. În Ungaria se va face doar partea de ansambare şi montajul general“, a explicat Radu Zlatian, oficial al companiei. 
Înfiinţată în anul 1999, la fabrica Softronic din Bănie lucrează 450 de angajaţi, o parte dintre ei provenind din rândul specialiştilor care au lucrat la Electroputere Craiova, Avioane Craiova sau la Întreprinderea de Utilaj Greu (IUG). Compania este deţinută de Ionel Ghiţă, Ion Gârniţă, Augustin Popescu şi Oana Miulescu. 
 

Radu Jude
 
Regizor  
 
Pentru filmul epocal. 
 
Prezenta ediţie a plecat la tipar înaintea decernării Oscarurilor din acest an, unde a România a trimis filmul Aferim! – pentru care Radu Jude a câştigat anul trecut, la Berlinală, Ursul de Argint pentru cea mai bună regie. În scenariul scris de Radu Jude şi Florin Lăzărescu – având-o drept consilier istoric pe Constanţa Vintilă-Ghiţulescu –, un zapciu din Ţara Românească a secolului al XIX-lea, însoţit de fiul său, caută un rob ţigan fugar. Vintilă Mihăilescu: „Este povestea unei lumi amestecate, în plină răsturnare de viziune despre lume, după 1821 dar înainte de 1848 şi 1859, traversată de toate seminţiile imperiilor din jur şi locuită de tot soiul de oameni <<amărâţi>> pentru care armata şi războiul pot fi un vis de viaţă aşezată, aşa cum se întîmplă cu zapciul”. Sau Valentina Lazăr şi Andrei Gorzo: „Cel mai important film românesc din 2010 încoace. (...) Această operă de artă care pe viitor va deveni clasică în cinematografia românească este şi o intervenţie percutantă în agenda dezbaterilor publice ale momentului. Filmul lui Radu Jude (...) atacă problema rasismului anti-rom din România de astăzi, dar nu direct, spunând o poveste contemporană cu efect moralizator, ci relatând un episod din epoca robiei (Ţara Românească a anului 1835), despre căutarea, prinderea şi pedepsirea unui rob rom fugit de pe moşia unui boier, şi trasând implicit o genealogie a raporturilor de oprimare care continuă să se reproducă şi astăzi”. 
 

Alina Cojocaru 
 
Balerină
 
Pentru spectacolele internaţionale dansate la Bucureşti. 
 
În ianuarie trecut, la Gala Internaţională de Balet de la Opera Naţională din Bucureşti, celebra balerină Alina Cojocaru – angajată la Baletul Naţional Englez şi invitată permanentă a Operei bucureştene – a interpretat, alături de directorul Baletului Naţional Român, Johan Kobborg, care este şi partenerul său de viaţă, o scenă din celebrul spactacol Mayerling, de Kenneth MacMillan. „Nu dansăm această piesă numai pentru public, ci şi pentru noi. Veţi vedea o altă latură a Alinei decât aţi văzut până acum. Baletul este şi o formă de <<entertainment>>, dar este şi formă de artă care să te îndemne să-ţi pui întrebări", a explicat dl Kobborg, pentru Adevărul, înaintea Galei. 
Alina Cojocaru este una dintre cele mai apreciate balerine la nivel internaţional. S-a născut la Bucureşti, a studiat la Kiev timp de şapte ani, perfecţionându-se apoi, din 1997, la Şcoala Regală de Balet din Londra, în urma câştigării unei burse în cadrul Concursului Internaţional de Balet de la Lausanne. La 20 de ani a ajuns prim-balerină la Royal Ballet House din Londra/ Covent Garden. A dansat acolo vreme de 13 ani, împreună cu Johan Kobborg. În 2013 s-a mutat la Baletul Naţional Englez – iar când programul îi permite, vine şi dansează în România: a dansat aici în La Sylphide şi în La fille mal gardée, ambele puse în scenă de Johan Kobborg. „Niciodată nu am renunţat să vin în ţară şi să fac ceva pentru România”, a spus dna Cojocaru anul trecut la Adevărul live, în trena spectacolului Marguerite şi Armand, în viziunea lui Sir Frederick Ashton, parte a unui triptic de balet, care a avut premiera în aprilie la Opera din Bucureşti. 
 
 
Cristian Delcea şi Mihai Voinea
 
Jurnalişti
 
Pentru stilistică - şi reportaje. 
 
Adăugăm un premiu special, pentru video-documentarul „România musulmană”, realizat, toamna trecută, de Cristian Delcea şi Mihai Voinea, jurnalişti la Adevărul – puteţi afla de acolo problemele comunităţii islamice din România (inclusiv numărul tot mai mare de moschei nerecunoscute oficial).
 
 
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei"
 
Pentru concentrarea de expertiză ştiinţifică în România. 
 
Lucrurile merg bine la proiectul ELI-NP ((Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics) – asigura anul trecut fizicianul Nicolae Zamfir, directorul Institutului de Fizică şi Inginerie Nucleară (IFIN). „Construcţia sa este în graficul stabilit. Ca şi laserul, pe măsură ce vin echipamentele construim şi celelalte experimente. Totul este în proces de asamblare, inclusiv fascicolul gamma, iar în 2018 vor fi finalizate. Sperăm ca autorităţile să nu ne pună beţe în roate." Din această primăvară începe complicata procedură de montare a componentelelor a ceea ce va deveni, pentru o vreme, cel mai puternic laser din lume – capabil să concentreze într-un centimetru pătrat 10% din puterea Soarelui... 
Până la finalizarea construcţiei, unul dintre obiective a fost atragerea de cercetători din toată lumea, inclusiv români plecaţi: „Avem 60 de persoane ca personal de cercetare. Avem personal de la institute din România, din Bulgaria, Polonia, Franţa, Italia, India, China sau Japonia", a mai explicat dl Zamfir. Mai mult de jumătate din personalul nou e reprezentat de români care s-au întors din străinătate – unii dintre ei au terminat doctorate, iar alţii sunt profesori sau cercetători cu ştate vechi care vor să se întoarcă să studieze în România. „Sunt foarte mari şanse ca un cercetător de la ELI-NP să câştige Nobelul în Fizică.“
 
 
Solomon Marcus 
 
Matematician
 
Pentru neastâmpărul intelectual. 
 
Solomon Marcus este cel mai iubit dintre academicieni – cel mai cunoscut, cel mai citit şi ascultat. Anul 2015 a fost Anul Solomon Marcus, chiar dacă neoficial. Academicianul ajuns la 90 de ani – în care s-a pronunţat în matematică, lingvistică, teoria educaţiei şi în varii inter-disciplinarităţi – a fost aniversat anul trecut în aula Academiei, dar şi în alte adunări, mai mari sau mai mici, din ţară. Din discursul de recepţie a omagiilor colegilor academicieni am aflat cum îşi petrece existenţa matematicianul umanist: „În anul 2010, când am fost sărbătorit aici, la împlinirea a 85 de ani, am spus: cuvântul-cheie este proiect. În momentul în care nu mai ai proiecte, nu mai dai sens unui mâine, e ca şi cum nu mai trăieşti şi, de aceea, mă simt acum obligat să dau raportul pentru perioada din 2010 încoace şi să prezint proiectul pentru următorii ani. Aş împărţi activitatea mea, după împlinirea vârstei de 85 de ani, în trei părţi. Prima parte, toată lumea o poate vedea pe Google scholar. Acolo scrie, la Solomon Marcus – Google Scholar Citations că, din anul 2010 încoace, am primit 317 citări, numărul meu total de citări devenind astfel egal cu 2.032, cu un indice Hirsch egal cu 20. Tot din Google scholar se poate afla că din anul 2011 încoace am înregistrat 185 de rezultate, unele referindu-se la lucrări pe care le-am publicat în anii respectivi, altele la citări primite în aceeaşi perioadă. Se constată că am publicat în ultimii cinci ani peste 40 de articole de cercetare, în reviste ştiinţifice internaţionale sau româneşti, şi se mai poate vedea, evident, şi impactul. (...) În ultimii cinci ani, am călătorit mult în lume şi am participat la multe întâlniri internaţionale; în toate am căutat să fac ceea ce fac şi în interiorul Academiei Române – să sfidez graniţele dintre discipline, să fac faţă globalizării culturale actuale şi să interacţionez cu cât mai multă lume, cu preocupări dintre cele mai diverse. (...) Şi a doua parte a activităţii mele se vede pe Google. Am străbătut ţara în lung şi-n lat, sunt mereu prezent în şcoli, universităţi şi instituţii de cultură, ca urmare a invitaţiilor pe care le primesc din partea acestora.  (...) În ultimii cinci ani, am publicat la Editura Paralela 45 o carte de mari dimensiuni, Paradigme universale, care include cinci volume anterioare cu titlu similar. Paradigme ca timpul, jocul, informaţia, comunicarea, calculatorul, globalizarea, ordinea şi haosul, ştiinţa şi religia, centrul şi marginea, echilibrul, labirintul, complexitatea, energia şi entropia, stânga şi dreapta şi atâtea altele străbat întreaga cunoaştere umană şi îşi demonstrează astfel universalitatea. Am mai publicat, la Editura Spandugino, seria de 4 volume Răni deschise, primul volum din Nevoia de oameni şi am beneficiat de primele două volume din Întâlniri cu Solomon Marcus. (...) Cea de a treia categorie de activităţi, care nu se vede nici pe Google şinici pe Google scholar, este aceea a relaţiilor personale, în mare măsură concretizate în întâlniri directe şi în corespondenţa electronică pe care o am cu un număr foarte mare de persoane, de la foştii mei studenţi şi cititorii scrierilor mele până la numeroşi copii, părinţi, elevi, studenţi, profesori şi tot felul de alte categorii dintre cele mai diverse. (...) Pentru anii care vin, în mod special pentru anul acesta, agenda mea este foarte încărcată; voi participa la întâlniri internaţionale la Istanbul, Viena, Turku (Finlanda), Bonn (Germania). Am, de asemenea, o agendă foarte încărcată pentru întâlniri cu tinerii”. Omagiile tuturor, domnule profesor. 
 
Întreaga listă 100 FPR/ 2015, inspirată din formatul american FP 100 Global Thinkers, este publicată în ediţia FP România nr 50 (feb/ mar 2015).
 
citeste totul despre: