Viitorul UE, între Franţa şi Germania. Tensiunile tot mai mari ale cuplului „Merkhollande”, ţinute în frâu la summitul de la Bruxelles

Preşedintele francez François Hollande şi cancelarul german Angela Merkel FOTO: Reuters

Germania are o viziune clară cu privire la viitorul Uniunii Europene, dar la fel se întâmplă şi în cazul Franţei. Din nefericire, cele două viziuni sunt total diferite şi niciuna din părţi nu pare dispusă să-şi asume compromisuri. Divergenţele dintre cele două mari puteri ale UE domină summitul de joi şi de vineri, deşi ambele părţi încearcă să păstreze aparenţele.

Lupta anticriză din Europa este împiedicată din nou de divergenţele dintre liderii europeni, întâlnirea din weekend dintre cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele francez Francois Hollande subliniind neînţelegeri în privniţa „uniunii bancare”, Greciei şi situaţiei din Spania şi Italia.

La summitul UE, şefi de state şi de guverne sunt gata să apară în public şi să se laude cu ceea ce vor ei să realizeze, numai pentru a face concesii odată ce negocierile încep la Bruxelles. Ceea ce iniţial parea a fi o prăpastie între cele două puteri europene, acum se poate transforma într-o legătură, scrie „Der Spiegel”.

Divergenţele de opinie

De această dată însă, retorica autoservirii a este atât de intensă, încât este greu de imaginat că cei 27 de lideri europeni din cadrul UE vor ajunge la un acord în urma reuniunii de două zile. 

Primul care a ieşit la atac a fost ministrul german al Finanţelor, Wolfgang Schäuble, din grupul conservator al Democraţilor Creştini ai cancelarului Angela Merkel, care a venit cu un plan destul de consistent pentru a înzestra Bruxellesul cu dreptul de veto asupra bugetului naţional.

Însuşi cancelarul german, Angela Merkel, a apărat, joi, ideea de a acorda comisarului european pentru Afaceri Economice drept de veto asupra bugetelor naţionale ale statelor membre. „Când vom avea un mecanism capabil să declare nevalid un buget (...) vom fi în punctul în care vom avea, bineînţeles, nevoie de cineva în cadrul comisiei care să aibă autoritate în materie şi doar comisarul pentru Afacei Europene poate face acest lucru”, a declarat ea.

Poziţia cu denumirea generică de „supercomisar” ar putea calca în picioare parlamentele naţionale, fiind un tabu la Paris sau în alte capitale europene.

Pe de altă parte, preşedintele francez François Hollande a readus în vedere o propunere controversată. El vrea să introducă obligaţiuni în euro, pe lângă instalarea unei autorităţi bancare în zona euro până la sfârşitul anului. La Berlin, obligaţiunile în euro sunt respinse categoric. Acest termen-limită al lui Hollande legat de supravegherea bancară, combinată cu diferenţele serioase între Paris şi Berlin asupra viziunii celor două cu privire la un astfel de regim, este văzută în Germania ca fiind nerealizabil, până la punctul de a fi un afront.

Pare-se că Parisul şi Berlinul se pun intenţionat una în calea celeilate, comentează „Der Spiegel”.

Germania vrea să consolideze în continuare regulile bugetare ale UE, precum şi să modifice tratatele UE cât mai repede, pentru ca toate planurile să poată fi puse în aplicare într-un an. De cealaltă parte, Franţa consideră prioritare colectarea datoriilor şi instalarea rapidă a supravegherii bancare. Astfel, summitul poate fi ajunge la un blocaj, iar noua alianţă franco-germană, Merkel – Hollande, este pe cale să primească o poreclă mai puţin măgulitoare - „merde” (în limba franceză, „rahat” n.r.), comentează „Der Spiegel”.

Surse din interiorul guvernului german au încercat deja să reducă aşteptările legate de summit. Aceste surse spun că nu se vor lua decizii şi că summitul reprezintă doar pasul pregătitor pentru următoarea întâlnire a liderilor europeni, ce va avea loc în decembrie.

Cu toate acestea, Merkel este posibil să se afle, încă o dată, pe poziţii defensive la Bruxelles. Documentul de opt pagini premergător summitului, distribuit de preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, nu menţionează nimic în legătură cu cererea Berlinului pentru un „supercomisar” sau cu dorinţa de a schimba tratatele UE. Niciuna dintre propuneri nu a primit sprijin majoritar în clubul european, iar ideea schimbării tratatelor UE va rămâne cel mai probabil un tabu până după alegerile din Parlamentul European din 2014.

Din documentele lui Van Rompuy reiese, în mod explicit, că există referinţe clare cu privire la obligaţiunile în euro şi la crearea unui buget separat pentru zona euro, în speranţa că aceste soluţii vor putea atenua inegalităţile economice dintre nordul şi sudul Bătrânului Continent.

Propunerea lui Schäuble încerca să redirecţioneze discuţiile europene. Este, însă, neclar dacă Merkel va pune în discuţie subiectul „supercomisarului” european în timpul celor două zile de summit din Bruxelles. Dar surse din interiorul guvernului au făcut cât se poate de clar faptul că Merkel este de acord cu analiza ministrului său de Finanţe cu privire la reformele necesare pentru a ataca „rădăcinile” crizei euro. Berlinul consideră această concentrare numai pe uniunea bancară ca fiind de neajuns.

Crearea unui regim de supravegherea bancară la nivelul Europei este o problemă care a dat deja naştere unor disensiuni în timpul summitului UE din iunie. Spania, Italia şi Franţa vor crearea unei supravegheri bancare colective să fie terminată până la finele acestui an, astfel încât Mecanismul European de Stabilizare Financiară (MES), fondul de salvare, să înceapă să furnizeze ajutor direct bancilor din ianuarie 2013. Pentru moment, un asemenea ajutor trebuie să fie acordat indirect prin intermediul guvernelor naţionale.

Compromisul franco-german de la summitul UE

Cu toate acestea, joi seară, la summit, liderii europeni au reuşit să ajungă la o înţelegere asupra unui calendar „foarte ambiţios" în vederea creării unei instituţii unice de supraveghere a băncilor din zona euro, a subliniat însăşi Merkel într-o conferinţă de presă, la finalul primei zile a summitului.

După mai multe ore de negocieri joi seara, Franţa şi Germania au ajuns, până la urmă, la un compromis, şi anume Berlinul obţine o aplicare graduală a mecanismului, iar Parisul obţine ca supervizarea să se aplice celor 6.000 de bănci din zona euro, ci nu doar celor mai importante.

Cancelarul german a recunoscut însă că „nu este un lucru de una sau două luni”, mai cu seamă că preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE), Mario Draghi, „a spus că va fi necesar un anumit timp pentru a crea" o asemenea supraveghere. Acest mecanism trebuie să împiedice ca crizele bancare să se transforme într-o criză a datoriei. El interesează Spania, care trebuie să îşi salveze sectorul bancar şi care a obţinut în acest sens o linie de credit în valoare de 100 de miliarde de euro.

Gustul viitorului conflict

„Der Spiegel” analizează impactul acordului de la summitul UE de la Bruxelles şi a stabilit că ar fi un avantaj pentru Spania şi pentru Irlanda, amândouă având dificultăţi în ceea ce priveşte atingerea cerinţelor în sectoarele atinse de criză. Germania, pe de altă parte, consideră că totul se derulează mult prea repede. Rigurozitatea poate prima în faţa vitezei de derularea a evenimentelor. Mai mult, oficialii germani se opun, în pricipiu, ajutorării ţărilor care au moştenit datorii din trecut.

Hollande a oferit o mostră din viitorul conflict în interviul său acordat publicaţiei germane „Süddeutsche Zeitung” , dar şi celei britanice „The Guardian”. Hollande spune că cererile de înaintare a proiectului de integrare prin conturarea politicii unioniste sunt făcute pentru a distrage atenţia de la problemele urgente. „Problema instituţiilor este de multe ori pusă în evidenţă, astfel încât nicio decizie să nu fie luată. Aceia care vorbesc cu ardoare despre politica unionistă sunt de obicei oamenii care ezită să ia decizii sub presiune.”

Liderul francez a insistat să nu se atribuie comentariul respectiv Germaniei, dar nu s-a sfiit să o acuze pe Merkel că este mult prea îngrijorată cu privire la problemele din mediul politic domestic. „Este foarte sensibilă la întrebări legate de politica internă precum şi la cererile parlamentului. Pot să înţeleg şi să respect acest lucru. Dar fiecare din noi avem o opinie. Responsabilitatea noastra comună este să punem interesele UE pe primul loc”, a declarat Hollande.

Poate că acest lucru este uşor de făcut având în vedere că alegerile din Franţa sunt la câţiva ani distanţă, în timp ce postul de cancelar al Germaniei, ocupat în prezent de Merkel, va fi pus la bătaie la alegerile din 2013.

Problema greacă

Liderii zonei euro au „salutat progresele înregistrate de Grecia în vederea redresării programului de ajustare", într-un comunicat publicat în noaptea de joi spre vineri, la Bruxelles. Lăudând „hotărârea Guvernului grec" şi „eforturile remarcabile realizate de către poporul grec", ei adaugă că „eurogrupul va examina concluziile raportului" troikăi şi „va adopta măsurile necesare". Atena aşteaptă deblocarea de urgenţă a unei tranşe de ajutor în valoare de 31,5 miliarde de euro.

Dincolo de declaraţiile protocolare, criza din Grecia pare a avea un rol minor la summit. Nu există nicio îndoială că Atena va primi o nouă tranşă din pachetul de salvare, în ciuda faptului că ţara nu a implementat toate reformele promise. Următorul raport al Fondului Monetar Internaţional, al BCE şi al Comisiei Europene nu a fost finalizat, dar decizia de a nu lăsa Grecia în faliment a fost luată deja.

„Der Spiegel” a aflat însă că Ministerul de Finanţe german a căutat o soluţie cu troika şi cu statele membre ale zonei euro, prin care contul în care este depozitată tranşa de de 31,5 de miliarde de euro, parte a împrumutului pentru Grecia, să poată fi blocat iar accesul Guvernului de la Atena, restricţionat. Dacă lucrurile vor rămâne aşa, presiunea de pe umerii prim-ministrului grec Antonis Samaras va creşte odată cu cautarea reformelor.

Scopul summitului este conturarea uniunii monetare, dar şi a unor bugete „discrete” pentru zona euro. Utilizarea şi alocare fondurilor pentru buget rămân însă un mister. Unii au preconizat că impozitul planificat pe tranzacţie financiară ca posibilă sursă a acestor fonduri. Dar ideea este una problematică. În primul rând, veniturile din taxe nu pot fi chiar atât de mari. Apoi, taxa pe tranzacţie, aşa cum se numeşte în prezent, se va aplica doar pentru 11 din statele membre ale zonei euro. Dar orice buget al zonei euro trebuie să fie finanţat de toate cele 17 state membre ale actualei zone comune, iar sistemul va trebui să fie unul echitabil.

Berlinul, cel puţin, are o propunere concretă pentru utilizarea unui astfel de buget – ca pe o răsplată celor ce reuşesc să aducă reforme noi din statele zonei euro afectate de criză.