Fostul bufon riguros al absurdităţii a fost promovat ierarhic şi e, acum, umbră, om de marcaj şi consilier insistent al dlui. Junker. Aşa au apărut declaraţiile de neuitat şi ideile de uitat cu care J.C. Junker a tratat, de curînd, un public european larg şi dat pierzaniei. În cîteva fraze sprijinite pe logica acrobatului care are grijă să-şi fure plasa înainte de salt, dl. Junker a făcut trecerea de la un slogan, la altul şi de la o lume, la sfîrşitul ei. De la Mai Multă Europă, la Mai Multe Europe.

J.C. Junker s-a întrebat, în public, dacă Uniunea Europeană mai poate funcţiona în 28. Şi dacă nu cumva a venit clipa ca UE să se mai numere o dată, pe euro-caste şi căprării. Din inventarul propus de Junker, ar rezulta, bineînţeles democratic, două feluri de supuşi, cu două feluri de densităţi şi tot atîtea destine. Mai întîi, harnicii, exemplarele vizionare şi solidare ale Europei. Ei vor putea curta absolutul şi da lecţii de progres, din Divizia A, în sfîrşit netulburaţi de codaşi, căpoşi, încuiaţi şi alte naţiuni mai încete la minte. Acestea vor avea tot dreptul să îşi vadă de dezacorduri şi să îşi dea cu barosul în petec pe propriul maidan. În Divizia B, unde B e o literă de seamă, într-un alfabet care începe cu A şi se termină tot aşa.

Nu vom afla niciodată cu ce l-a supărat Estul pe Preşedintele Comisiei Europene, tocmai pentru că nu poţi afla a doua oară ce ştii demult.

Nu e greu de înţeles pentru cine s-au făcut rezervările la Hotel Europa B. Localul va fi ocupat de Est. În acelaşi timp şi tot după vorbele şoptite de Urmuz, dl. Junker s-a declarat convins că Europa va ieşi întărită din această diviziune care e, de fapt, o uniune mai bună. Probabil că aşa e. În fond, orice triunghi e un pătrat optmizat, adică un cerc mai bine structurat.

Nu vom afla niciodată cu ce l-a supărat Estul pe Preşedintele Comisiei Europene, tocmai pentru că nu poţi afla a doua oară ce ştii demult.

De la Varşovia la Bucureşti, Estul e spaţiul predilect de confirmare a prejudecăţilor liberale. Un Occident aliniat cu mîna la chipiu în faţa propriei splendori a găsit în Est tot ce face bine stimei de sine. Cu polonezi autoritari, unguri naţionalişti, români hoţi şi bulgari insuficient de scandinavi, Estul e oglinda în care Vestul a învăţat să-şi vadă aureola. Esticii sînt exact ce au fost şi vor mai fi: naţiuni recidiviste şi incurabile, Un dispreţ vechi, laminat în declaraţii de frăţie europeană, stă pitit şi perfet conservat în sufletul şi gîndirea politică a lumii bune occidentale. Tot ce e îngăduit şi încurajat în cazul fraţilor noştri afro-rabi e denunţat şi afurisit în cazul est-europenilor: dreptul la expresie identitară, tradiţia, diferenţa. În plus, păcatul fundamental al Europei de Est e refuzul cotelor de migranţi sau, altfel spus, lipsa de apetit pentru auto-demolare culturală şi socială.

UE a făcut, deja, două erori tragice, în pregătirea celei de a treia.

Dar toate astea sînt, pînă la urmă, rest la mărunţiş. În primul rînd, pentru România, cea mai solidă absenţă într-un Est defăimat cu spor de un Vest care caută cu mîini şi minţi tremurînde drumul cel mai scurt spre eşec. Sîntem, adică, într-atît de neinteresaţi de propriul destin încît anihilăm grăbit orice cadru şi structură: sistemul politic, mijloacele de educaţie, presa.

Problema e alta şi, dacă dl. Junker îşi doreşte o discuţie despre Europa, trebuie să accepte inacceptabilul. Problema Europei e decuplarea în trepte: de ea însăşi şi de ancorele care îi pot da stabilitate. O Europă junkerizată prin retrogradarea Estului va fi liberă să fie mai slabă şi atît. Despărţirea de Est va fi urmată de transformarea euroscepticismului din joc de societate englez în opţiune continentală. Un Est insultat va fi, curînd, un Est exasperat şi revoltat. Retrase în prosperitate şi aroganţă, statele membre ale Europei de elită vor afla, în sfîrşit, că Germania e o putere auto, dar şi o auto-putere. Un hegemon slab care se îngrijeşte numai de acumulări economice interne.

E de repetat pînă în ultima clipă: UE a făcut, deja, două erori tragice, în pregătirea celei de a treia. UE trebuia să facă pe dracul în multiplii de patru pentru a păstra Marea Britanie. Aşa cum UE ar trebui să se mai gîndească o dată, înainte de a se aşeza la coadă pentru a scuipa pe direcţia Trump. Cu Marea Britanie şi Statele Unite desprinse de ţărm, UE rămîne o păşune la dispoziţia oricui. Îndepărtarea sau cedarea Estului ar aduce în scenă farsa.

Vestul s-ar preschimba cu adevărat în Apus. Estul s-ar muta şi mai la Răsărit. Urmuz, consilierul lui Junker, ar prelua frîiele.