Uniunea Europeană la întretăierea drumurilor
0
În prezent, zona politică europeană este în fierbere, fapt care afectează întreaga construcţie; binomul franco-german este “bolnav”, iar “inima” ei nu mai bate la unison.
Uniunea Europeană traversează o perioadă turbulentă, de natură sistemică, dar şi politică. O combinaţie de frustrare şi lipsă de viziune, proiectul european se află la o întretăiere de drumuri, reprezentând opţiunile de viitor ale proiectului, dar neştiind ce cale să apuce. Vedem o creştere a populismului, asezonat cu elemente de extremă dreapta, ca formă de răspuns a lipsei de idei şi soluţii concrete pentru punctul de cotitură. La ora actuală, nimeni nu poate oferi un răspuns general, concret şi de viitor pentru întrebarea: UE, încotro?
Proiectul european reprezintă fructul reconcilierii franco-germane, fapt care a produs pacea europeană vestică, sub umbrela securităţii a SUA/NATO. În acest sens, multe răni au fost închise şi s-au deschis multe capitole de colaborare şi cooperare în ideea de a construi şi menţine o pace durabilă. Astfel, motorul franco-german, alături de Italia şi Benelux, şi ulterior prin aderările statelor europene estice, a produs o dezvoltare durabilă, ca parte a unui sistem democratic bazat pe valori şi principii, şi a livrat bunăstare, creându-se o piaţă de consum pentru bunurile şi serviciile create înăuntrul Uniunii. Concret, libertatea de mişcare a persoanelor, bunurilor, serviciilor şi a capitalurilor, a reprezentat elementul esenţial în construcţia durabilă şi viabilă a proiectului european, deoarece fiecare cetăţean, al fiecărui stat membru, a putut să guste din bunăstarea europeană şi să-l determine să creeze adaos calitativ.
În prezent, Uniunea suferă de o lipsă de voinţă politică şi leadearship privind un plan de viitor, care să vină şi să răspundă şi să ofere soluţii. “Uniunea cu 2 viteze” sau “Uniunea cercurilor concentrice” reprezintă mai mult puncte de tensiune decât soluţii, venite pe fondul unei politici restrictive a unui club din ce în ce mai restrâns a unor state vest europene. Astfel, există riscul de apariţie a unor linii de rupere pe zona Est-Vest. Geografia rămâne vioara întâi în politica internaţională, iar demografia este factorul care determină parcursul istoric.
În prezent, zona politică europeană este în fierbere, fapt care afectează întreaga construcţie; binomul franco-german este “bolnav”, iar “inima” europeană nu mai bate la unison.
Cancelarul Merkel, sub presiunea societăţii germane şi a pierderilor electorale consistente în favoarea AfD, şi-a anunţat retragerea din viaţa politică de la Berlin, automat şi din cea europeană şi mondială. Oficial, şi-a anunţat decizia de a nu mai candida la postul de lider CDU, urmând să-şi termine mandatul de Cancelar până în 2021, însă există o posibilitate foarte mare ca în 2019 să avem un nou Cancelar, mai ales pe fondul alegerii Annegret Kramp-Karrenbauer ca noul lider CDU. Teoretic, fostul Secretar General este aliatul politic principal al Angelei Merkel pentru a se putea menţine în funcţia de Cancelar, de unde poate oferi sprijinul pentru Manfred Weber în cursa europeană. Analizând istoric, Merkel este overitabilă “moştenitoare” a lui Bismarck, fiind şi supranumită “Cancelarul Europei”, deoarece a reuşit să maximizeze influenţa germană, fiind partenera lui Barack Obama şi singurul interlocutor respectat de Vladimir Putin.
Concomitent, preşedintele Macron, ales în 2017 ca vizionar şi reformator european, dorindu-şi să-şi maximizeze rolul şi influenţa de lider, inclusiv pe fondul retragerii politice a Angelei Merkel şi de revitalizare a liberalismului european, având tendinţe progresiste. Însă, a fost învins politic de societatea franceză, de însuşi proprii alegători care au protestat împotriva creşterii preţului carburanţilor. Un protest, care a plecat de la o singură temă, a fost scânteia care a aprins butoiul cu pulbere francez, unde se regăsec o serie de probleme şi disfuncţionalităţi de sistem.
“Îmbolnăvirea” motorului franco-german nu este un semnal foarte bun, mai ales că urmează un nou examen electoral european, unde ne aşteptăm ca forţele populiste, suveraniste şi cu tente de extremă dreapta, să-şi crească prezenţa în noul Parlament European. Orice “duş rece” este bine venit, însă este necesar ca el să fie înţeles de elite, să analizeze cauzele “febrei” şi să găsească soluţii constructive paneuropene. În acest sens, în spiritul păcii şi unităţii europene, şi mai ales pe fondul Brexit, este necesar un dialog realist şi pragmatic între Franţa-Germania-Polonia-România, unde să fie expuse problemele, analizate şi discutate ideile şi propuse soluţii de viitor, iar Summitul de la Sibiu, din 9 mai 2019, poate fi un prim pas.
Se încarcă comentariile...
