Un triumvirat franco-germano-italian?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
„Reuniunea a avut, în schimb, o relevanţă politică internă, pentru fiecare dintre cei trei lideri, aflaţi în faţa unor confruntări cu electoratul.”
„Reuniunea a avut, în schimb, o relevanţă politică internă, pentru fiecare dintre cei trei lideri, aflaţi în faţa unor confruntări cu electoratul.”

După votul în favoarea Brexit, îngrijorarea referitoare la viitorul UE era firească. Cum cuplul franco-german are reputaţia de a fi fost „motorul” construcţiei europene, mulţi ochi s-au îndreptat spre Paris şi Berlin. La patru zile după votul din Marea Britanie, Angela Merkel şi François Hollande se întâlneau ca să vadă ce ar putea face. Li s-a alăturat italianul Matteo Renzi.

S-a vorbit atunci despre naşterea unui triumvirat franco-germano-italian pentru Europa. Luni, 22 august, cei trei lideri s-au întâlnit din nou. Invitaţia a venit de la premierul Italiei. Acesta şi-a dus oaspeţii pe insula Ventotene. Locul n-a fost ales la întâmplare. Acolo a fost redactat, în anii celui de-al Doilea Război Mondial, un manifest considerat text fondator al federalismului european: era intitulat Pentru o Europă liberă şi unită, iar autorii săi au fost Altiero Spinelli, Alberto Rossi şi Eugenio Colorni. Acum nu mai e vorba despre reconstrucţia Europei după un război, care a fost câştigat cu o largă contribuţie britanică, ci despre viitorul unei Uniuni abandonate de britanici.

Întâlnirea Hollande-Merkel-Renzi s-a dorit a fi, de fapt, o pregătire a unui summit informal ce va fi găzduit de preşedinţia slovacă a UE, pe 16 septembrie, când toţi şefii de stat şi de guvern din Uniune se vor reuni pentru a discuta despre Europa post-Brexit. În treacăt fie zis, Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, a început şi el, zilele trecute, un turneu în mai multe capitale, cu scopul de a armoniza poziţiile statelor-membre.

Ventotene a fost, în primul rând, o ocazie pentru a afişa unitatea celor trei lideri politici. În declaraţiile făcute, ei nu au reiterat cererea pe care o făceau, după prima lor întâlnire post-Brexit, atunci când au solicitat Londrei să purceadă la ieşirea din UE „as quickly as possible”. N-ar fi avut sens. În presa engleză, a apărut deja informaţia potrivit căreia Theresa May nu va invoca articolul 50 din Tratat, referitor la părăsirea UE, înainte de iunie 2017. Aşa că Hollande, Renzi şi Merkel au vorbit despre nevoia de a continua proiectul european şi despre preocuparea pentru securitate internă şi externă. Cam puţin pentru aşteptările uriaşe existente la nivelul societăţii europene...

Adversari sau prieteni, toată lumea aşteaptă ceva de la Merkel.

Reuniunea a avut, în schimb, o relevanţă politică internă, pentru fiecare dintre cei trei lideri, aflaţi în faţa unor confruntări cu electoratul. Într-adevăr, gazda de la Ventotene, premierul Renzi, e în campanie pentru a trece un referendum care-şi propune să anuleze influenţa politică a Senatului italian. El a anunţat deunăzi că va demisiona dacă nu obţine o majoritate, dar că nu se vor organiza alegeri anticipate. În ceea ce-l priveşte pe François Hollande, acesta a lăsat să se înţeleagă, zilele trecute, că va candida la prezidenţialele din 2017 doar dacă are o „şansă de victorie”. Contestat în propria sa tabăra, preşedintele francez caută, ca şi premierul italian, să folosească profilul european pentru a convinge alegătorii că are statură de om de stat. Angela Merkel a scăzut şi ea – precum Hollande şi Renzi – în sondajele de opinie, fiind criticată în special pentru abordarea europeană a crizei imigranţilor, pe care a inspirat-o. În cazul ei, testul electoral e programat în toamna lui 2017. Până atunci, Europa de după Brexit ar trebui să aibă un contur ceva mai clar. Adversari sau prieteni, toată lumea aşteaptă ceva de la Merkel. O va ajuta formula triumviratului să fie mai convingătoare în faţa celorlalţi şefi de stat şi de guvern? Dar în faţa alegătorilor nemţi?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite