Un schimb de prizonieri în Ucraina, cu capcane şi costuri strategice pentru Preşedintele Zelenski

Schimbul masiv de prizonieri de sâmbătă, 7 septembrie, a însemnat o creştere viguroasă şi importantă de imagine pentru preşedintele ucrainean Volodymyr Zelenski la începutul regimului - pe care l-a instituit organizând alegeri generale şi câştigându-le detaşat, creând o majoritate lejeră, capabilă să adopte până şi modificări constituţionale şi dominând viaţa politică din Ucraina.

E adevărat că şi Vladimir Putin a câştigat din acest pas deoarece martorul şi virtual implicatul în doborârea zborului Malaysian MH 17, Volodymyr Tsermakh, care incrimina pe deplin Rusia, a fost parte a schimbului şi a ajuns în ajunul eliberării celor 35 de prizonieri politici ucraineni la Moscova, asta deşi era cerut de autorităţile olandeze pentru chestionare şi investigaţii.

Tsermakh a fost implicat în transportul dispozitivului anti-aerian BUK rusesc înapoi peste graniţă, în Rusia, în noaptea imediat după doborârea zborului civil Amsterdam-Kuala Lumpur, care a făcut 298 de victime, în iulie 2014 şi a participat la tăierea sa, dezmembrarea unităţii ruse de tragere şi dispariţia tuturor probelor (mai puţin imaginile satelit şi mărturiile celor implicaţi). Recuperarea lui Tsermakh era un mare pas înainte pentru familiile victimelor, dar operaţiunea specială reuşită prin care SBU l-a extras din zona separatistă şi l-a luat în custodie, în zona controlată de autorităţile legitime de la Kiev, a fost plătită acum, iar Putin a ameninţat cu blocarea schimbului dacă nu e inclus ca precondiţie cazul Tsermakh - cetăţean ucrainean, specialist în tiruri şi acţiuni anti-aeriene - care trebuia să ajungă la Moscova înainte ca operaţiunea să se deruleze.

Deci ambii lideri au profitat de schimb, însă emoţia şi bucuria eliberării de pe aeroportul din Kiev nu a avut nici un echivalent la Moscova, cu cei eliberaţi fără glorie. De altfel, situaţia e pe deplin asimetrică: în cazul ruşilor reţinuţi toţi având fapte penale grave la activ pentru care se aflau în închisoare şi ar fi înfundat puşcăriile ani la rând în orice ţară civilizată, cu o justiţie independentă şi corectă, pe când alegaţiile şi procesele politice montate de partea rusă împotriva ucrainenior eliberaţi acum erau făcături ce nu ţineau în faţa nici unui procuror corect, iar judecătorii clasau dosarele din scaun, fără nici o discuţie.

Oleg Senţov ieşind din avion pe Aeroportul Borispol din Kiev FOTO Facebook/ Embassy of Ukraine in Romania

La Kiev au ajuns cineastul Oleg Sentsov - arestat în Crimeea la 11 mai 2014 şi transferat în închisoare în Rusia, un simbol al rezistenţei ucrainenilor în Crimeea – dar şi alţi 10 ucraineni cu dosare fabricate în Crimeea, alături de cei 24 de marinari arestaţi de FSB în largul strâmtorii Kerci, când se aflau în apele internaţionale, călătorind dintr-un port ucrainean – Odessa – într-un alt port ucrainean – Mariupol - prin ape internaţionale sau ucrainene, potrivit dreptului internaţional. Schimbul de prizonieri a marcat cu atât mai mult puncte în legătură cu marea problemă a politicienilor, a clasei politice şi a deţinătorilor funcţiilor de conducere ale statului ucrainean, de la Preşedinte la premier, miniştri şi parlamentari, pe linia creşterii încrederii publicului.

Într-adevăr, cotele de încredere ale principalelor instituţii din stat sunt infime şi orice act de guvernare nu poate ignora această realitate. A fost motivul pentru care acest schimb – care nu garantează pacea, nu opreşte atacurile şi nu scade numărul morţilor şi răniţilor, doar îl scoate pe Putin din izolare şi vrea să probeze că se poate negocia cu el, respectiv va creşte presiunile occidentale, în formatul Normandia, asupra Ucrainei pentru noi concesii – a fost realizat, cu toate costurile de imagine – a contat şi votul Olandei în favoarea reprimirii Rusiei în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, şi alte gesturi considerate ofensatoare şi neprieteneşti la Kiev. Deşi poate tensiona relaţia Ucrainei cu Olanda şi cu UE, Kievul a vrut să-şi recupereze oamenii şi să-i aducă pe nevinovaţi acasă. De altfel şi ridicarea deplină a imunităţii parlamentare prin lege de modificare a Constituţiei e tot un gest în aceeaşi direcţie, cu acelaşi scop, chiar dacă imunitatea este o garanţie democratică a protecţiei parlamentarilor în faţa votului imperativ.

Deşi poate tensiona relaţia Ucrainei cu Olanda şi cu UE, Kievul a vrut să-şi recupereze oamenii şi să-i aducă pe nevinovaţi acasă.

Schimburile şi eliberarea de prizonieri ucraineni vor continua, ne spune preşedintele Zelenski. Până acum, 3280 de ucraineni au revenit la familiile lor din captivitate, în diferite forme, de la începutul războiului ruso-ucrainean din februarie 2014, urmat de anexarea Crimeei şi agresiunea militară din Estul Ucrainei. Acum mai sunt 227 ucraineni deţinuţi ilegal în închisori ruse şi separatiste, în Crimeea sau Donbas, în teritoriile ocupate, potrivit SBU - serviciul de informaţii ucrainean. De altfel, Preşedintele Zelenski a anunţat faza a doua a schimbului la care se lucrează acum şi care vizează tătarii ucraineni arestaţi şi aflaţi în închisori în Rusia şi teritoriile ocupate.

E adevărat că acest schimb a costat şi la nivel simbolic, Preşedintele Zelenski acceptând să confirme şarada războiului civil din Ucraina şi vorbind despre conflictul cu “forţele pro-ruse din Estul Ucrainei” (nu cu statul rus şi trupele ruse), în timp ce discursul său de inaugurare şi multe luări de poziţii ulterioare exclude discuţia despre Crimeea cu totul, în timp ce preşedintele ucrainean se abţine să califice acţiunile Rusiei. De altfel, abordarea sa e aceea de depolitizare şi demilitarizare a conflictului pentru a avea deschideri şi posibilităţi de mişcare înainte, în soluţionarea conflictului.

Prizonieri ruşi ieşind din avion

E de văzut acum cum vor arăta acţiunile celor eliberaţi, cu precădere ale lui Oleg Sentsov, cea mai proeminentă figură publică, cel care a petrecut mai bine de 5 ani şi 3 luni în inchisorile ruseşti pentru că a susţinut fără preget că Crimeea e parte a teritoriului ucrainean. Distins cu premiul Soljeniţîn în 2018, Sentsov ar putea urma o carieră politică. În orice caz, după ce-şi tratează problemele de sănătate, va fi o figură cu imact şi prestigiu major în Ucraina.

Cât va costa schimbul de prizonieri, în mod real, ce concesii s-au mai făcut în marja acestui eveniment, care e relevanţa reală a unor pertractări sau cedări ulterioare, vom vedea.

Pe de altă parte, experienţele anterioare în acest sens nu au fost tocmai cele mai fericite. Nadiya Savchenko, un pilot de elicopter doborât şi capturat în Donbas şi eliberat după mai bine de 1 an de către Petro Poroshenko de la ruşi, fiind deputat în partidul Batkivshchina, s-a dovedit un măr otrăvit care a intrat cu arme în Rada Supremă, Parlamentul ucrainean, a fost implicată în trafic de arme din Donbas şi a dispărut în linişte şi fără mare scandal din viaţa politică, pe uşa din dos, după ce a avut o serie de propuneri profund controversate despre statutul regiunii Donetsk şi Luhansk şi în legătură cu acţiunile ce ar trebui făcute. Anterior, chiar şefa sa de partid, Iulia Timoshenko, care a fost arestată între 11 octombrie 2011 şi 21 februarie 2014, după Maidan, s-a dovedit a nu fi cea aşteptată de Rada Supremă sau de preşedintele Yanukovici de atunci – care a eliberat-o pentru a-şi cumpăra puţină linişte şi a evita o parte a presiunea din timpul Maidanului.

În orice caz, sâmbătă, 7 septembrie, a fost o zi de bucurie în Ucraina, o variantă oportună de reconstrucţie a încrederii şi de relansare a speranţei, un episod de care locuitorii Kievului şi ai Ucrainei aveau nevoie. Cât va costa schimbul de prizonieri, în mod real, ce concesii s-au mai făcut în marja acestui eveniment, care e relevanţa reală a unor pertractări sau cedări ulterioare, vom vedea. Însă astăzi apar premize bune şi pentru speranţa ucrainenilor de a încheia conflictul, şi pentru respectarea acordurilor de la Minsk, şi pentru relansarea formatului Normandia sau a înţelegerilor de la Minsk, cu toate riscurile ataşate unor asemenea mişcări bruşte. Iar lansarea unui proces de această factură ajută începutul de mandat şi susţinerea necesară, sprijinul pentru reformele majore lansate de către Preşedintele Zelenski la Kiev.