UE versus Polonia: foarte aproape de declanşarea „opţiunii nucleare“

FOTO Proteste în faţa Palatului prezidenţial, Varşovia, iulie 2017

Va avea oare Comisia Europeană curajul necesar de a merge până la capăt cu jocurile principiale despre democraţie şi drepturile omului, sancţionând (în fine) guvernul de la Varşovia care îşi trimite ţara în epoca unui naţionalism extrem, autoritar şi mult dincolo de ceea ce, tehnic, ar fi acceptabil în termenii legislaţiilor, prevederilor şi normelor europene?

Va dezbate oare situaţia deosebit de seriosă creată în Polonia, odată cu decizia surprinzătoare a guvernului care a propus Parlamentului o schimbare în regim de urgenţă a unor legi fundamentale privind sistemul judiciar?  Fără o consultare populară adecvată, iniţiativele respective au fost adăugate în ultimul minut la agenda de lucru parlamentară, chiar în condiţiile în care mii de oameni protestau în faţa clădirii, aşa cum relata Paulina Pacula pentru EUObserver pe 18 iulie.

Şi au fost votate - în ciuda tuturor avertismentelor venite din partea instituţiilor comunitare şi numai, trei legi separate, toate cu implicaţii dezastruoase asupra procesului definit drept "democra'ie reală funcţională. Primele două legi permit ca doar Parlamentul să aleagă, prin vot cu majoritate simplă, 15 dintre cei 25 de judecători care constituie Consiliul Naţional al Justiţiei (organismul care, în termenii Constituţiei poloneze, face toate numirile de judecători). Practic, este absolut limpede că partidul de guvernământ instituie un control politic absolut asupra instituţiei, elementul central al sistemului de justiţie din Polonia.  Chiar mai mult, procesul de nominalizare este conceput în două etape: cei 15 membri aleşi de Parlament trebuie să fie validaţi de o adunare alcătuită din ceilalţi 10 membri ai Consiliului care sunt numiţi direct de Guvern, precum şi de patru deputaţi. În consecinţă, dacă, prin absurd, Parlamentul ar fi în stare să voteze "greşit" în prima etapă, Partidul poate corecta totul în a doua etapă, unde deţine absolut toate comenzile. Prima demonstraţie de forţă a fost deja făcută: Preşedintele Duda a refuzat deja nominalizarea a trei judecători care fuseseră deja votaţi de către Tribunalul Constituţional, acceptând în schimb cele cinci nominalizări făcute de Parlament, conform noii legi...Chiar mai mult decât toate acestea, în termenii prevederilor celei de-a treia legi aflate în discuţie, Ministrul Justiţiei este cel care efectuează toate numirile de judecători în Tribunalul Suprem.

FOTO: Frans Timmermans

Inacceptabil, totalmente inacceptabil au spus, rând pe rând, oficialii Consiliului Europei, reprezentanţi ai Parlamentului European, şeful Comisei de la Veneţia dar şi ai Comisiei Europene, Frans Timmermans, prim-vicepreşedintele acesteia, spunând că " aceste legi sunt un atac serios împotriva statului de drept, iar una dintre legi este chiar un atac direct la adresa acestuia...Statul de drept definieşte existenţa UE. Nu este o problemă care priveşte doar poporul polonez. Ceea ce se întămplă în Polonia afectează Uniunea în întregul său, fiecare Stat Membru, fiecare cetăţean al Uniunii. Am ajuns foarte aproape de declanşarea articolului 7. Mâna noastră este încă întinsă înspre autorităţile din Polonia pentru dialog...dar acest dialog nu ne va împiedica pe noi, Comisia Europeană, să luăm orice măsură care se impune".    

În replică, cum informează radioul de stat polonez, reprezentanţii guvernului de la Varşovia, par să fie foarte puţin impresionaţi de acuzaţiile internaţionale şi de ameninţarea Comsiei Europene. Astfel, ministrul polonez al afacerilor externe a caracterizat analiza Comisiei drept "prematură" deoarece "procesul de reformă a justiţiei din Polonia este doar la început", ceea ce înseamnă că s-ar putea ca partidul de guvernământ să dorească să impună şi mai multe schimbări care să- permită un control absolut asupra tuturor nivele actului de justiţie şi ceea ce a fost acum să nu fie, într-adevăr, decât un simplu început.

Pe ce se bazează Polonia? Pe faptul că, în 2016, a mai fost ameninţată  cam în aceiaşi termeni de Comsia Europeană, la fel şi Ungaria, dar era limpede că nu vor fi întrunite voturile cu majoritate calificată necesare prevăzute de procedura din Cosniliul European. O procedură care face ca "opţiunea nucleară", aşa cum este denumit art-7 din Tratat, să fie foarte greu de aplicat în practică. De aceea niciodată invocat oficial până acum. Iată articolul respectiv:

TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ (VERSIUNE CONSOLIDATĂ)

TITLUL I

DISPOZIŢII COMUNE

Articolul 7

(ex-articolul 7 TUE)

(1)   La propunerea motivată a unei treimi din statele membre, a Parlamentului European sau a Comisiei Europene şi cu aprobarea Parlamentului European, Consiliul, hotărând cu o majoritate de patru cincimi din membrii săi, poate să constate existenţa unui risc clar de încălcare gravă a valorilor prevăzute la articolul 2, de către un stat membru. Înainte de a proceda la această constatare, Consiliul audiază statul membru în cauză şi îi poate adresa recomandări, hotărând după aceeaşi procedură.

Consiliul verifică cu regularitate dacă motivele care au condus la această constatare rămân valabile.

(2)   Consiliul European, hotărând în unanimitate la propunerea unei treimi din statele membre sau a Comisiei Europene şi cu aprobarea Parlamentului European, poate să constate existenţa unei încălcări grave şi persistente a valorilor prevăzute la articolul 2, de către un stat membru, după ce a invitat acel stat membru să-şi prezinte observaţiile.

(3)   În cazul în care a fost făcută constatarea menţionată la alineatul (2), Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate decide să suspende anumite drepturi care îi revin statului membru în cauză în urma aplicării tratatelor, inclusiv dreptul de vot în Consiliu al reprezentantului guvernului acelui stat membru. Procedând în acest fel, Consiliul ţine seama de eventualele consecinţe ale unei astfel de suspendări asupra drepturilor şi obligaţiilor persoanelor fizice şi juridice.

Obligaţiile care îi revin statului membru în cauză în temeiul tratatelor rămân obligatorii în orice situaţie pentru statul membru respectiv.

(4)   Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate decide ulterior să modifice sau să revoce măsurile luate în temeiul alineatului (3), ca răspuns la modificarea situaţiei care l-a determinat să impună măsurile respective.

(5)   Modalităţile de vot care, în înţelesul prezentului articol, se aplică Parlamentului European, Consiliului European şi Consiliului sunt prevăzute la articolul 354 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Foarte dificl de prezis cursul ulterior al evenimentelor deoarece rămâne de văzut cine va mai sprijini guvernul de la Varşovia (în afară de aliaţii din Grupul de la Vişegrad). pe de altă parte, Comsia Europeană nu lansa un asemnea avertsiment dacă nu avea deja siguranţa că noile dezvoltărin politice din Polonia nu ar fi fost primite extrem de negativ în diverse cancelarii, aşa cum ne asigură diverse surse din Bruxelles. Desigur, o asemenea decizie, dacâ va fi amorsată de Comsie, nu este şi finală, ea intră într-un proces cu două şi trebuie supusă votului final din Consiliul European. Dar asta nu înseamnă că nu mai există alte mecanisme de sancţionare la dispoziţie, spre exemplu invocatul acces restricţionat la fonduri europene sau o alocare mai mică de fonduri în viitorul buget al UE...Pe de altă parte, chiar dacă invocă dreptul său suveran la decizie, oare Polonia îşi va permite să continuie pe drumul de acum? Deocamdată, pentru un timp pe care observatorii de la Bruxelles îl estimează ca fiind scurt sau foarte scurt, nivelul jocului UE/Polonia este doar de ameninţări/ignorare suverană a acestora. Deocamdată asta e situaţia, dar tensiunea de acest fel nu poate dura instituţional fără o oarecare rezolvare la orizont. Iar de natura deciziei finale vor depinde multe dintre dezvoltările ulterioare în cadrul a ceea ce este acum refacrea în mare viteză a echilibrelor de putere în cadrul UE. Şi, poate, ar fi cazul să ne amintim de avertismentul Macron-Merkel asupra posibilităţii deschise acum privind o eventuală modificare substanţială a Tratelor europene.

Poate, în definitiv, privind astfel lucrurile, să avem un nou unghi de interpretare realist asupra a ceea ce se petrece acum în Europa.