UE nu este capabilă de extindere deocamdată
0Prin recomandarea aderării Ucrainei la UE, Comisia de la Bruxelles a transmis semnalul geopolitic potrivit. Kievul trebuie acum să facă reforme, dar acelaşi lucru este valabil şi pentru UE.
Comisia Europeană a lăsat deoparte toate îndoielile – chiar şi pe cele justificate – şi doreşte să-i ofere Ucrainei şansa unei viitoare aderări la Uniunea Europeană. Prin recenta decizie, Comisia face singurul lucru corect în situaţia actuală. Acţionează politic, îşi asumă responsabilitatea europeană şi nu se fereşte să adopte o poziţie clară. Anume: "Vrem Ucraina ca parte a comunităţii noastre".
Prin recomandarea sa, Bruxelles-ul îi trimite un semnal limpede Moscovei contracarând astfel revizionismul istoric sângeros al lui Putin. Liderul de la Kremlin respinge dreptul la existenţă al statului ucrainean, pe care vrea să-l facă parte din imperiul său fantezist. Dacă, în situaţia actuală, Uniunea Europeană nu i-ar deschide uşa Ucrainei, pentru Putin ar însemna un triumf conform devizei: „Ia uitaţi, occidentul nu vă vrea! De aceea ne aparţineţi.“
Şi mai important este mesajul pentru Kiev
Din perspectivă geopolitică - mai ales ţinând seama de viitorul Europei şi de o ordine mondială bazată jumătate pe reguli – Comisia Europeană nu putea decide altfel. Nu putem decât să sperăm că ţâfneala anumitor ţări membre nu va distruge imaginea unităţii europene. Până la summitul programat peste o săptămână, Austria şi alte state au timp să-şi analizeze priorităţile şi să renunţe la temerile legate de extinderea comunităţii. Spaima faţă de costuri şi alte efecte ale procesului de extindere ar trebui lăsate acum în plan secund.
Ucraina şi cetăţenii ucraineni au nevoie de orice ajutor în situaţia grea în care se află, inclusiv de arme, bani, sprijin umanitar şi politic. Invitaţia de a se alătura Uniunii Europene este semnalul cel mai puternic pentru oamenii care luptă acolo. Participanţii la protestele de pe Euromaidan împotriva guvernului pro-rus, în iarna 2013-2014, purtau pe umeri drapelul Uniunii Europene. Speranţa unui drum – chiar dacă lung – către occident, către Europa, este impulsul interior al multora dintre cei care se opun atât de curajos, de peste trei luni încoace, campaniei agresive a lui Putin.
Mesajul pozitiv al Bruxelles-ului este important şi pentru preşedintele Zelenski. El le-a făcut multe promisiuni ucrainenilor şi i-a încurajat să treacă prin foc şi lacrimi. Trebuia să le ofere măcar un lucru: promisiunea unei perspective europene reale. Orice altceva ar fi, inclusiv pentru el, un dezastru politic.
Vremea reformelor interne
Semnalele transmise de recomandarea Comisiei Europene vor trebui luate în serios şi pe plan intern. În comentariile internaţionale care laudă decizia Bruxelles-ului, reformele necesare sunt doar vag menţionate. Or, exact aici este problema. Iar diavolul se ascunde în detaliile procesului de reformă veşnic amânat.
Aşa cum este construită acum, Uniunea Europeană nu este capabilă să integreze şi Ucraina. Multe procese decizionale sunt blocate şi regula votului unanim în numeroase chestiuni ar trebui în sfârşit desfiinţată. Directiva privind impozitul minim aplicat marilor companii internaţionale tocmai a eşuat, de data aceasta din cauza obiecţiilor Ungariei, aşa că problema este urgentă.
Emmanuel Macron ca forţă motrice?
Pe lângă faptul că politcianului care blochează constant propunerile în UE, antidemocratul Viktor Orban, prieten al lui Putin, ar trebui să i se retragă dreptul de vot şi să fie trimis pe banca rezervelor. Şi guvernul de la Varşovia ar trebui să se gândească cine şi ce vrea să fie: şantajist în Consiliile de Miniştri ale UE sau campion al sprijinului pentru Ucraina şi al ulterioarei aderări a ţării la UE?
Unul dintre marii jucători ai Uniunii trebuie să preia controlul asupra întârziatului proces de reformă în UE. Din păcate, Berlinul pare să nu reuşească. Aşa că singurul care rămâne ar fi preşedintele Franţei. Dacă Emmanuel Macron nu va fi zdrobit pe plan intern, el şi-ar putea investi o parte din energie în reformele atât de necesare în Europa, în următorii ani. Până la urmă, Macron ştie mai bine ca oricare altul că Europa nu poate rămâne aşa cum este acum dacă doreşte să aibă un viitor – în câţiva ani şi cu Ucraina ca stat membru.