Sfârşitul erei Saakaşvili, în Georgia

Preşedintele Georgiei, Mihail Saakaşvili, la finalul celui de-al doilea mandat de şef al statului

La un deceniu de la „Revoluţia trandafirilor “, georgienii sunt chemaţi din nou la urme, duminică, fiindcă cel de-al doilea mandat al  preşedintelui de numai 45 de ani, Mihail Saakaşvili, se încheie.

În cursa pentru fotoliul prezidenţial, omul premierului-miliardar Bidzina Ivanişvili este considerat fostul ministru al Educaţiei, Gheorghi Margvelaşvili, şi este unul dintre favoriţii scrutinului.

Potrivit unor sondaje de opinie realizate luna aceasta de agenţiile americane Greenberg, Quinlan, Rosner Research, Margvelaşvili se bucură de sprijinul a 43% dintre alegători. Pe locul doi, cu 22%, se află David Bakradze, un fost aliat al lui Mihail Saakaşvili, urmat, cu 7%, de cel mai experimentat politician Georgian, Nino Burdjanadze, fost ministru de Externe al Georgiei, care a luat distanţă de Saakaşvili încă în 2008.

Risc de contrarevoluţie

În ultimul an, după alegerile legislative câştigate de partidul Visul georgian al miliardarului Bidzina Ivanişvili, care a devenit premier, Saakaşvili a avut parte de o „coabitare electrică“. Noua putere a început atacurile la adresa familiei prezidenţiale, l-a ameninţat pe şeful statului cu închisoarea după încheierea mandatului, iar mulţi dintre foştii săi miniştri au fost arestaţi şi judecaţi, alţii au fugit în străinătate.

Progresele postrevoluţionare – democratizare, reformelor economice liberale – sunt sunt acum slăbite de un mediu politic volatil. Influenţa Bisericii Ortodoxe este în creştere, iar politica proeuropeană a premierului este ambiguă, acesta nexcluzând ideea ca Georgia să se alăture Uniunii Vamale euroasiatice formată din Rusia, Belarus, Armenia şi Kazahstan, chiar dacă UE şi-ar dori ca Georgia să semneze în noiembrie acordul de liber schimb cu Tibilisi.

După alegerile parlamentare din octombrie 2012, care a dus la schimbarea puterii politice ,un aflux fără precedent de plângeri au fost înregistrate la Procuratură. Mii de oameni au vrut să denunţe abuzurile judiciare, reţineri nejustificate sau exproprierea. În achetele privind abuzul de fonduri publice şi spălare de bani procurorii au audiat 6156 persoane, între care 35 de foşti demnitari, printre care şi fostul prim-ministru Vano Merabishvili.

Luni, consilier special la Uniunea Europeană, pe lângă guvernul georgian, Thomas Hammarberg, a publicat un raport detaliat şi echilibrat,  privind drepturile omului în Georgia, care evidenţiază  progresele în construirea statului de drept. Documentul avertizează asupra abuzurilor în procesulde confiscare şi expropriere.

 După alegerile din 2012, la mai mult de 1000 de georgieni au fost deposedaţi de proprietatea lor de către stat. Protivit Procuraturii, aproximativ 9500 de proprietăţi private au fost naţionalizate, multe ilegal, între 2004-20012, sub preşedinţia lui Mihail Saakaşvili. Documentul constată şi un declin major al independenţei justiţiei. Şi spune că este nevoie de o schimbare în codul penal,  pentru a evita politizarea  urmăririi penală.

Candidatul susţinut de tabăra lui Saakaşvili, David Bakradze , are puţine şanse de a câştiga, iar erodarea puterii nu este singura explicaţie .
Un alt abuz evidenţiat de raport este monitorizarea ilegală de adversarilor politici. Aproape 24.000 de înregistrări audio şi video, descoperite la sfârşitul lunii august de către autorităţile actuale au demonstrat„ o practică sistematică“ de ascultare a politicienilor din opoziţie „ jurnalişti, activişti ai societăţii civile .

„Păcatele“ lui Saakaşvili

Mihail Saakasvili,  un avocat instruit în Statele Unite şi Franţa, a venit la putere la sfârşitul anului 2003, în urma aşa-numitei „revoluţii a trandafirilor“, o mişcare populară care a dus la căderea vechiului preşedintele şi fost ministru de Externe sovietic, Eduard Şevardnadze. Dar obsedat de aspiraţiile sale reformiste, Mihail Saakaşvili a uitat de grijile zilnice ale oamenilor, iar aceştia l-au părăsit pe măsură ce abuzurile şi corupţia luau amploare.

Dar cele două mari lovituri care i-au afectat grav imaginea actualului şef de stat au fost reprimarea demonstraţiilor opoziţiei din noiembrie 2007 şi războiul ruso-georgian din august 2008, în urma căruia  Georgia a pierdut 20 la sută din teritoriu, prin proclamarea independenţei a două regiuni separatiste, susţinute de Moscova, Osetia de Sud şi Abhazia.

Moscova abia aşteaptă ca odată cu alegerile din Gerogia să închidă capitolul „revoluţiilor colorate“. În spaţiul post-sovietic, Georgia , o ţară mică, de 4,3 milioane de oameni , a avut o aventură îndrăzneaţă şi o politica dintre cele mai radicale de la căderea URSS, chiar dacă imperfectă, iar mulţi analişti consideră că Occidentul nu a făcut destul pentru a-l sprijini pe Saakaşvilii, mai ales că ţării sale i s-a refuzat accesul în NATO,  la summitul Alianţei de la Bucureşti din aprilie 2008.