Sclavia modernă. România în topul victimelor

"Este greu să ne imaginăm că în ţările noastre democratice şi libere din UE, zeci de mii de fiinţe umane sunt private de libertate şi exploatate, vândute ca nişte obiecte pentru profit. Dar acesta este tristul adevăr, iar traficul de fiinţe umane este peste tot în jurul nostru, mai aproape decât de gândim."

"Sunt foarte dezamăgită să observ că, deşi aceste tendinţe sunt alarmante, prea puţine state au implementat legislaţia UE anti-trafic.” a declarat Cecilia Malmström, Comisarul UE pentru Afaceri Interne.

Această formă modernă de sclavie există peste tot în jurul nostru, în ciuda drepturilor şi libertăţilor pe care statele europene democratice le garantează cetăţenilor. Exploatarea sexuală, munca forţată, activităţi criminale, prelevarea de organe, cerşitul, vinderea copiilor, sunt cele mai des întâlnite forme de trafic de fiinţe umane atât pe teritoriul Europei Unite, cât şi la nivel global.

Subiectul traficului de persoane este neplăcut chiar şi pentru o zi de toamnă, cu atât mai mult pentru o după-amiază însorită de mai. Ceea ce vedem sunt statistici reci, care par a fi departe de noi. Este adevărat că traficul de fiinţe umane îşi bazează existenţa pe sărăcie, lipsa educaţiei şi a unui mediu familial propice, însă nu puţine au fost cazurile în care persoane din medii educate, urbane, favorizate au căzut pradă acestui fenomen, căruia îi lipseşte orice posibilă urmă de umanitate. Ceea ce este şi mai grav constă în faptul că unii dintre noi sunt părtaşi fără o dorinţă întenţionată la acest tip de crimă organizată. Poate din simplă ignoranţă, uităm de rădăcinile adevarate ale prostituţiei şi pornografiei, două industrii susţinute în majoritate de traficul de fiinţe umane.

Situaţia în Uniunea Europeană

Luni, comisarul european pentru Afaceri Interne, Cecilia Malmstrom a prezentat primul raport Eurostat întocmit pe o perioadă de 3 ani (2008-2010) care a reuşit să adune datele din majoritatea statelor membre cu privire la fenomenul traficului de persoane în interiorul UE. Din nefericire, datele oficiale sunt dificil de colectat şi au fost luate în considerare numai acţiunile reuşite ale administraţilor interne locale, în timp ce oficialii admit faptul că această industrie neagră are o amploare mult mai mare. În acest sens, raportul ILO (Organizaţia Internaţională a Muncii) este devastator, înregistrând 1.500.000 de victime ale traficului de persone pe teritoriul Uniunii Europene. Atât ILO, UNESCO, cât şi autorităţile de la Bruxelles au identificat prin rapoartele lor un îngrijorător trend de creştere al fenomenului.

Numărul total de victime identificate şi presupuse a fost de 6.309 în 2008; 7795 în 2009 şi 9.528 în 2010, fiind înregistrată o creştere de 18% în cei trei ani de referinţă. Dintre aceştia, 68% sunt femei, 17% bărbaţi, 12% fete şi 3% băieţi. Majoritatea victimelor sunt folosite pentru exploatare sexuală, 62%, iar pentru muncă forţată 25%. Celălalte forme de trafic însumează 14% şi constau în prelevarea de organe, vânzarea copiilor sau activităţi criminale. Cea mai mare parte din victimele identificate sunt cetăţeni români şi bulgari. Cele mai multe victime care nu provin din spaţiul integrat european sunt din Nigeria şi China. Condamnările pentru traficul de fiinţe umane au scăzut cu 13% din 2008 până în 2010. Surprinzător este faptul că deşi femeile constituie grupul cel mai afectat de acest ingrat fenomen, participarea genului feminin în rândul traficanţilor este foarte mare comparativ cu alte activităţi de crimă organizată.

De pe 19 iulie 2012, UE a aprobat o strategie de eradicare a acestui fenomen, considerat inacceptabil pentru societatea în care ne aflăm. S-au pus bazele unei legislaţii europene comune care să fie adoptată de statele membre într-un efort comun de a eradica fenomenul traficului de persoane, însă până la data expirării, 6 aprilie 2013, doar 6 ţări implementaseră directiva europeană (Cehia, Letonia, Suedia, Ungaria, Finlanda, Polonia) şi încă 3 sunt în curs de adoptare a noilor norme (Belgia, Lituania, Slovenia). Prin găsirea unui numitor comun se încearcă coordonarea eforturilor autorităţilor din statele membre, pentru a putea lupta mai eficient cu traficul fiinţelor umane. Astfel, s-a ajuns la o definiţie unică a fenomenului, pentru a putea fi identificat şi încadrat penal. Directiva permite posibilitatea condamnării cetăţenilor UE pentru infracţiuni comise în alte state şi folosirea mijloacelor tipice împotriva crimei organizate (interceptări telefonice, urmăriri, etc.) Victimele pot fi scutite de orice alte acuzaţii, în cazul în care au comis obligat înfracţiuni (inclusiv pătrunderea ilegală pe teritoriul unui stat) şi beneficiază de consiliere, suport, şi protecţie în cazuri speciale.

Mărturii ale victimelor din România

„Nu ştiam că nu mai sunt în România. Eram cu cea mai bună prietenă a mea. Mi-a spus că mergem în vizită la un prieten şi să nu-mi fac griji. Mi s-a părut că ceva e în neregulă pentru că îmi luase actele şi pentru că mergeam numai seara să nu ne vadă nimeni. Am copilărit împreună. Aveam încredere în ea şi m-a vândut pentru 300 de dolari!…”

„Prietenii patronului erau puşi să ne promită că ne ajută să scăpăm de acolo. Noi nu ştiam, încercam să fugim, apoi ne aduceau înapoi şi ne băteau în faţa fetelor nou venite pentru ca acestea să ştie ce le aşteaptă dacă vor dori vreodată să facă aşa ceva…”

„Mi-a spus: degeaba plângi, acum eşti pe mâna noastră. Acum nu mai aveţi ce face. Dacă vreţi să ajungeţi acasă trebuie să îmi daţi bani, pentru că v-am cumpărat din Bucureşti. Dacă aveţi să îmi daţi câteva sute de dolari, puteţi pleca…”

„Nimeni nu-şi poate imagina cât de rău poate fi acolo, chiar dacă fete care au fost acolo povestesc sau chiar dacă citeşti despre asta. Doar acolo poţi să-ţi dai seama şi e prea târziu…”