Schimbarea la faţă a guvernului francez

Inteligenţa nu mai este sinonimă cu înţelepciunea, în zilele noastre. Vânzătorul de ziare, la câteva zile trecute de la falsa schimbare la faţă a guvernului francez (doar 12 miniştri din cei 15 au rămas pe loc şi în guvernul Manuel Valls 2!), este plin de amărăciune.

Asemeni tuturor vânzătorilor de ziare din lume, în timpuri de criză devine filosof. Dau din cap a aprobare, îl ascult fără să comentez; el, simţind probabil felul universal în care am luat butada sa, adaugă: „vedem asta chiar acum". Ei bine, s-a făcut lumină. Amicul de la chioşcul din gara de RER (tren de suburbie) Invalides vorbeşte despre însăşi această schimbare ministerială.

Asemeni lui, francezii îşi arată nemulţumirea faţă de politica guvernului Valls, a preşedintelui François Hollande, pe faţă. Se discută la coafor, la coada de la pâine sau carne, în metrou,baruri, ziare ("Politique française sans bousole", titrează Le Monde Diplomatique din septembrie 2014), sondaje. Singurul loc unde această nemulţumire nu a ajuns încă este poate spaţiul public. Încă aton şi parcă neîndrăznind să strige că „împăratul este gol". Dezamăgit de dreapta fostului preşedinte Nicolas Sarkozy, ar fi cu mult prea dureros pentru acest spaţiu public să recunoască egalitatea dreptei cu stânga, "depăşirea definitivă a antinomiei lor politice", dupa cum scrie Le Monde Diplomatique. Ce ar mai pune în loc? Ce ar mai fi de ales acolo unde diferenţele au fost şterse cu un burete capitalist, exact acela care ar fi trebuit să facă de fapt diferenţa între aceste două mişcări şi ideologii? Aceasta dacă mai admitem încă faptul că a fi de stânga înseamnă recunoaşterea tiraniei potenţiale a capitalului, refuzul domniei capitalului.

Realitatea ajunge din urmă reflecţia şi zace deja în cutiile poştale ale francezilor: au venit impozitele. Populaţia Franţei a simţit pe propria-i piele, în aceste zile, una din măsurile „de stânga" ale guvernului actual: mărirea impozitelor. Doare, arde,dar în faţa teatrului mic jucat de guvern, parcă nu au atâta importanţă. Scriam cândva că francezilor le plac poveştile de prima pagină, cancanurile. Vara a trecut cu câteva zeci de milioane de francezi aşteptând ca preşedintele Hollande să-şi anunţe căsătoria cu actriţa Julie Gayet. N-a fost să fie dar a ţinut poporul în ascultare. Astfel, el nu amai avut timp să urle de nervi la cele 4 procente suplimentare de şomeri ivite peste noapte (în iunie 2014, numarul oficial al şomerilor era de 3 400 000, cu 4% mai mult decât anul trecut în iunie). Un august presărat cu certurile dintre primul ministru Manuel Valls şi ministrul Economiei, Arnaud Montebourg, a dres cumva spectacolul jalnic a absenţei de reacţie la cererile partenerilor occidentali la vânzarea navelor Mistral către ruşi: mistralizarea Europei va avea loc.

La cererile de schimbare a politicii economice a guvernului francez, considerate prea stricte, mult prea orientate spre o avantajare a creşterii cifrelor băncilor, întreprinderilor etc., şi penalizând direct dar voalat angajaţii ("pentru prima oară după război, patronii au obţinut dreptul de a fi liberi să dă salariile, să crească numărul orelor lucrate sau să oblige un angajat să-şi schimbe unitatea de producţie, orice ar fi scris în contract", scrie Le Monde Diplomatique), preşedintele a preferat să schimbe neschimbând aproape nimic.

O schimbare de guvern aşteptată de toţi s-a transformat într-o vendetta personală a primului ministru, agasat de criticile a trei membri ai guvernului său: Arnaud Montebourg, Aurelie Fillipeti (ministrul Culturii), Benoît Hamon (ministrul Educaţiei). Singura schimbare este deci exilarea celor care îndrăznesc să spună că ceva e putred în Franţa, plus plantarea unui bancher, Emmanuel Macron, în fruntea ministerului Economiei. Restul este doar un vals al posturilor, "chaises musicales", cum adoră să spună francezii.

Vara a trecut şi problemele sunt tot aici: şomaj în creştere, creştere a datoriei publice, incapacitate în a-şi îndeplini obiectivele cerute de Uniunea Europeană în cadrul zonei euro. Dar ce contează? Cu puţin orb al găinilor Pierre Moscovici v-a fi numit comisar pentru Afacerile Economice. Circul va continua. Oricum la schimb nu se întrevede nicio altă alternativă: Frontul Naţional nu este (încă) posibil. Dar se pare că va fi.