România şi frustrarea de a fi, doar pe hârtie, a şaptea putere în UE

„Europa, încotro?" Un titlu ambiţios pentru o manifestare nu mai puţin ambiţioasă, organizată de Europuls şi Centrul Român de Politici Europene sub înaltul patronaj al Parlamentului European, Preşedinţiei elene a Consiliului UE şi a Camerei Deputaţilor. Un Eurosfat 2014, ediţia a doua. Înainte de startul eurosfatului, prevăzut pentru 7 aprilie, la Palatul Parlamentului, echipa Europuls se livrează jocului (ingrat) al interviului.

După o primă dezbatere, anul trecut, despre percepţia românilor despre UE, o temă ca „Europa, încotro?” poate suscita mirare. De ce această alegere? Simţiţi că UE este în derivă sau doar încercaţi să testaţi, încă o dată, sensibilitatea românilor la acest subiect?

O întrebare de genul “Europa încotro?” a fost relevantă mai totdeauna în istoria destul de scurtă a UE, dar noi credem că este cu atât mai actuală în 2014, an al alegerilor europene şi al schimbării întregului leadership al instituţiilor UE. Cu toate acestea, nu putem spune că UE este în derivă ci din contră: anul 2014 marchează un moment de structurare şi instiţutionalizare democratică nemaîntâlnită în istoria UE, şi aici ne referim la faptul că cetăţenii europeni nu vor vota numai pentru alegerea Parlamentului European ci şi, indirect, pentru alegerea noii Comisii Europene. Acest lucru este garantat de Tratatul de la Lisabona, care specifică faptul că Preşedintele Comisiei, dar şi structura politică a colegiului de comisari, trebuie să respecte rezultatul alegerilor europene.

Este şi motivul pentru care fiecare mare familie politică europeană şi-a desemnat deja candidatul pentru şefia Comisiei, astfel încât cetăţenii nu vor vota doar pentru lista partidelor naţionale ci şi pentru candidatul acestora la şefia Executivului european. Este într-adevăr un pas istoric pentru UE în direcţia democraţiei reprezentative iar noi, prin Eurosfat, încercăm să ţinem pasul cu aceste noi evoluţii organizând în România un forum care include dezbateri tematice cu candidaţi la alegerile europene pe modelul "presidential debates" dar şi dezbateri mai largi, despre viitorul UE în contextul alegerilor şi la care vor participa reprezentanţi ai marilor partide europene, inclusiv invitatul special din acest an, dl Guy Verhofstadt, unul din candidaţii desemnaţi la şefia Comisiei.

UE este ea pregătită, din punctul dvs. de vedere, pentru acest şoc anunţat constituit de scrutinul european? Este ea mai pregătită azi, decât în 2009, să asculte vocea europenilor?

UE este într-adevăr pregătită acum mai mult decât oricând să asculte vocea cetăţenilor. De altfel, în ultimii ani, marele pariu strategic al UE a fost apropierea de cetăţeni şi democratizarea instituţiilor sale, de aici şi schimbările de tratat care oferă puteri sporite Parlamentului European, inclusiv în desemnarea noului Preşedinte al Comisiei, sau alte noutăţi, precum iniţiativa cetăţenească europeană, prin care cetăţenii pot propune ei înşişi idei de legi europene.

Cel mai probabil însă, problema nu va tine de pregătirea UE pentru scutinul european ci mai degrabă de răspunsul cetăţenilor la gesturile de seducţie ale politicienilor europeni, care, din păcate, se anunţă destul de slab în termeni de participare la vot. Rolul Eurosfat este, din acest punct de vedere, şi acela de a încuraja cetăţenii români în a fi activi în jocul democratic european, prin participarea la dezbateri alături de viitorii lor reprezentanţi de la nivelul UE. Pana la urmă, mai convingătoare decât orice sunt datele statistice care trebuie explicate românilor: dacă, printre multe altele, aproximativ 70% din legislaţia aplicabilă în România este decisă la Bruxelles, atunci poate ar trebui să fim atenţi la persoanele pe care vrem să le trimitem acolo.

Una dintre cele mai interesante dezbateri din program este cea privind "Aderarea României la Schengen: o temă desuetă?" Fiind o organizaţie cu sediul la Bruxelles, aveţi desigur o viziune asupra acestei teme. Aderarea la Schengen, capacitatea de a fi un bun elev al mecanismului de monitorizare care este aplicat României şi Bulgariei, sunt ele teme inutile şi care doar fac să se piardă adevărata valoare şi loc ocupat de România în UE?

Cele două exemple pe care le-aţi dat, aderarea la Schengen şi chestiunea MCV sunt într-adevăr două teme importante pentru România, acesta fiind si motivul pentru care vor exista şi două dezbateri la Eurosfat legate de cele două subiecte. Ambele teme sunt simptomatice pentru statutul, atât real cât şi auto-asumat al României ca stat membru în familia europeană, şi care poate fi descris cel mai simplu prin cuvântul frustrare.

Frustrarea de a fi pe hârtie a şaptea putere în Uniunea Europeană dar, în realitate, de a fi printre ultimele la absorbţia fondurilor europene, de a nu avea încă dreptul de a călători sau lucra liberi – până de curând – , de a avea constant cetăţeni români deportaţi din marile capitale europene către România.

Frustrările acestea sunt cât se poate de reale însă nu sunt nişte pietre agăţate iremediabil de gâtul românilor şi sculptate în frunte de nişte europeni rău-voitori ci sunt legate de nişte probleme specifice pe care ne stă la îndemână să le rezolvăm. De altfel, vom discuta la Eurosfat de fiecare dintre acestea şi, sperăm noi, vom reuşi prin dezbatere să le transformăm din simple frustrări în santiere de lucru în care viitorii europarlamentari să lucreze în următorii 5 ani alături de societatea civilă, de experţi, de cetăţeni.

Echipa Europuls: Alin Mituta, Alina Girbea, Laura Bretea, Cristina Stanculescu, Bogdan Deleanu.

Printre partenerii forumului se numără Fundaţia Friedrich Ebert, Ambasadele Olandei, Greciei, Germaniei, Austriei şi Irlandei la Bucureşti, Fundaţia Konrad Adenauer-Programul Statul de Drept Europa de Sud Est, Institutul Aspen România, Centrul de Resurse pentru Participare Publică, Institutul Qvorum, RFI România, Money Channel, Adevărul, Contributors.ro, Dilema Veche, ASSP-UB.