RAPORT Staţiile de epurare de pe Dunăre sunt prea mari şi nesustenabile. Fondurile europene nu sunt folosite corespunzător, mai ales în România

Curtea Europeană a Auditorilor (ECA) a publicat un raport prin care face recomandări privind eficienţa, eficacitatea şi sustenabilitatea staţiilor de epurare din bazinul Dunării. În timp ce fondurile Uniunii Europene au jucat un rol-cheie în ajutarea Cehiei, Ungariei, României şi Slovaciei pentru atingerea obiectivelor europene privind calitatea apei, toate ţările au anunţat întârzieri privind îndeplinirea acestora.

Deşi staţiile de epurare din bazinul Dunării din ţări ca România, Republica Cehă, Ungaria sau Slovacia tratează în mod adecvat apele reziduale, metodologia privind apele menajere şi excedentare este, uneori, inadecvată, se arată într-un raport al Curţii Europene a Auditorilor (ECA). O treime din staţiile de epurare sunt prea mari şi nesustenabile.

„Dunărea este o arteră vitală pentru Europa, pentru afaceri, turism şi ecosisteme, dar este vulnerabilă la poluarea organică sau de alt fel din cauza ineficienţei tratamentului apelor reziduale“, explică românul George Pufan, membrul ECA responsabil pentru raport.

Auditorii UE au descoperit că fondurile europene din cadrul programului implementat între 2007 şi 2013 au jucat un rol-cheie în toate cele patru ţări. Totuşi, progresul obţinut nu a fost suficient pentru a îndeplini solicitările UE pentru tratamentul apelor reziduale. Auditorii notează şi că aceste ţări au folosit prea puţin fondurile UE, riscând astfel să le piardă sau creând o nevoie de finanţe mai mare.

Raportul subliniază şi că o treime din staţii sunt prea mari şi că performanţa lor în caz de inundaţie nu poate fi estimată din cauza lipsei informaţiilor.

Auditorii au estimat şi îndeplinirea condiţiilor UE şi a reglementărilor interne şi au descoperit că staţiile de epurare s-au supus într-un mod satisfăcător, în afară de România, notează ECA. Mai mult, faptul că reglementările naţionale privind apa pluvială erau mai stricte decât cele europene, sugerează o nevoie de revizuire a acestora.

Concluzia auditorilor este că sustenabilitatea financiară a infrastructurii co-finanţată de UE este îndoielnică. În 90% din cazuri, tarifele pentru apele reziduale sunt prea scăzute. Ele nu permit recuperarea completă a costurilor şi erau sub nivelul de 4% din venit, acceptabil. 

Bazinul Dunării este cel mai mare al Europei, trecând prin 19 ţări şi fiind vulnerabil la poluarea din diverse surse. UE a contribuit cu 7,9 miliarde de euro pentru proiectele de tratament al apelor reziduale din patru state membre, între 2000-2006 şi 2007-2013.