Rammstein - Deutschland, suma coşmarurilor noastre

Din când în când, teoretizau învăţaţii lumii antice, orice societate ajunge, inevitabil, la momentul în care păcatele, tragediile şi ororile pe care le-a provocat sau le-a trăit, devin atât de multe şi împovărătoare încât este nevoie de o ceremonie publică de expiere.

Se organiza o jertfă simbolică alegându-se o victimă, om sau animal, care urma să fie sacrificată de preoţi într-un ceremonial public, tocmai pentru a anunţa populaţiei că toate energiile negative au fost adunate într-un singur punct şi că totul urmează să dispră după ce zeii vor fi mulţumiţi de jertfa violentă ce este menită să le astâmpere mânia.

Ritualurile sunt străvechi şi au existat în toate civilizaţiile. De ce oare nu ar supravieţui asta şi acum, desigur în formule de exprimare uşor de înţeles de generaţiile noastre, vorbind tot despre păcate, moarte şi redempţiune dar folosind referinţe şi din noile calendare ale rătăcirilor sumbre ale civilizaţiei noastre. Nu am văzut niciodată o asemenea sumă a coşmarurilor civilizaţiei contemporane mai bine concentrată în sunet, imagine şi text decât ceea ce este conţinut în clipul video difuzat de cei de la Rammstein, binecunoscuta formaţie rock germană, trailerul melodiei Deutschland , prima noutate lansată de ei pe piaţă la zece ani albumul Liebe ist fur alle da.  Cu avertismentul absolut necesar că urmează imagini de o extremă violenţă, vă anunţ că există aici clipul video produs de formaţia germană. Excelent realizat în termeni profesionişti, interpretat în la nivelul superior al tradiţiei formaţiei, nu este mai puţin înfricoşător.

Din punctul meu de vedere, este un mesaj politic de extremă relevanţă privind revenirea în forţă a nevoii de violenţă care a însoţit ridicarea nazismului, a apetitului real antisemit a unei părţi a populaţiei, a entuziasmului cu care a fost primit discursul ultra-naţionalist, xenofob şi plin de toate frustrările imaginabile ale celui care avea să fie proclamat drept liderul unui Reich menit să dureze un mileniu. Este o poveste care concentrează o poveste despre folosirea violenţei, a forţei brute, a armelor, a războiului, cu efectele acestei continue campanii a oamenilor de a-şi supune, umili şi tortura semenii, totul sub aparenţele date de strălucirile civilizaţiei superioare existenţei sub-oamenilor cu care se poate face orice tocmai pentru că nu înseamnă nimic.

Este oare, aşa cum este acuzat cu extremă violenţă, un act asimilabil cu propaganda în folosul mişcărilor neo-naziste care se ridică cu din ce în ce mai multă forţă în Germania de azi sau a mişcărilor de extremă-dreapta cu formaţiunile lor paramilitare ce-şi manifestă existenţa în mai multe ţări din Europa şi nu numai?

Sigur că este teribil să vezi asemenea imagini care evocă Holocaustul şi aduc aminte de responsabilităţile unor ţări - şi în primul rând al Germaniei nazite şi aliaţilor săi - în organizarea şi funcţionarea “uzinelor morţii”. Sigur că a fost un şoc profund când formaţia Rammstein a folosit, într-un concert în 1998, imagini din filmul de propagandă nazist Olimpia realizat de Leni Riefensthal. Sigur că este şi acum un şoc să vezi asemenea montaje artistice cu imagini ale sălbăticiei umane în acţiune.

Întrebarea este dacă e vorba doar despre o simplă provocare gratuită menită să ridice adrenalina unor adolescenţi mereu în goană de senzaţii mentale tari şi care vor să experimenteze comportamente extreme doar în climatul de maxim pericol al discotecilor. Sau, aşa cum cred, este o tentativă de a vorbi cinstit despre dedesubturile sumbre ale unei civilizaţii pline de sclipici, dar care, aşa cum vedeţi, începe să crape pe la cam toate încheieturile, schimbând, poate pe durată îndelungată, modurile de reacţie şi comportament al mulţimilor.

Poate la asta ar trebui să fim mult mai atenţi deoarece este limpede că actele de violenţă “fără motiv aparent” sunt din ce în ce mai multe şi produc din ce în ce mai multe victime şi că potenţialul conflictual la nivelul societăţii se apropie de cote foarte înalte, pe măsură ce se cumulează frustrările generate de incertitudinile privind modurile de supravieţuire pe termen scurt şi termen mediu.

Nu vă lăsaţi înşelaţi de tehnica regizorului de a amesteca simbolurile astfel încât să fie greu de descifrat pentru privitorul surprins de alegoria scrisă cu litere de sânge. Mesajul fundamental este politic şi este un avertisment adresat tocmai generaţiei cu siguranţă va suferi masiv, va fi în linia întâi a ceremoniilor de sacrificiu în cazul în care va exista o generalizare a conlictelor de intensitate medie care se poartă acum în diverse părţi ale lumii. Desigur că, aproape fără o altă logică decât cea proprie evenimentului vizual, sunt conglomerate imaginile din Apocalipsă, din Vechiul Testament, din legendele egiptene, romane sau eseniene, dar şi din Bestiarul lui Aleister Crowley. Dar linia comună este logica sacrificiului de sânge al unor generaţii mânate la abator de aceleaşi motivaţii eterne ale tuturor deţinătorilor de putere: ambiţie bolnavă, lăcomie, dorinţă de dominaţie absolută şi desconsiderare totală a vieţii individuale şi a destinului colectivităţilor, altele decât cele care-i servesc la îndeplinirea obiectivelor sale.

Este o poveste despre violenţa dictaturii extreme şi un semnal că totul se mai poate repeta. Oricând. Oriunde. În aplauzele unei generaţii care nu ştie nimic despre realitatea unora killing fields ca acelea care au marcat istoria secolului trecut şi pe aceasta al sec. XXI, episoade atât de înfiorătoare încât, dintr-o decenţă cretină, se preferă să se pomenească doar în sotto voce ca despre nişte “rătăciri” irepetabile.

Aşa să fie? Credeţi că a învăţat cineva măcar una dintre lecţiile tragediilor mondiale sau de-abia acum începe mişcarea de revanşă? Nu vă grăbiţi să condamnaţi ceea ce veţi vedea sau ceea ce deja aţi văzut în videoclipul celor de la Rammstein. Mai întâi citiţi ceea ce se scrie pe reţele sociale, comentarii mustind de ura alimentată de lipsa de informaţie şi cultură elementară, înlocuite de înghiţirea pe nerăsuflate a propagandei generate în campaniile de dezinformare activă. Unde va duce asta? Nu ştiu, dar cred că poate fi relativ uşor de prevăzut. Iar una dintre direcţiile finale este, cum spuneam, sintetizată măiestru în videoclipul celor de la Rammstein.

Deutschland se numeşte. Şi Honni soit qui mal y pense, cum sună deviza Ordinului Jartierei.