Primul pas al Comisiei Europene către eliminarea vizelor pentru SUA şi Canada

FOTO Mediafax

În mijlocul tumultoaselor evenimente economice ce se petrec în interiorul Uniunii Europene, regăsim şi o veste mult-aşteptată de cetăţenii români: eliminarea vizelor pentru Statele Unite şi Canada. Această problemă delicată de care ne lovim în ultimii 23 de ani a căpătat o dimensiune şi mai umilitoare odată cu aderarea la spaţiul european, în care statele membre – în majoritate - beneficiază de libertate deplină în circulaţia transatlantică.

De-a lungul timpului, au existat discuţii la nivel diplomatic între autorităţile americane, canadiene şi oficialii români, sprijiniţi începând cu 2007 de înalţii reprezentanţi ai instituţiilor europene. Cu toate că s-a obţinut o relaxare în acordarea vizelor pentru Statele Unite şi Canada, România nu a reuşit să obţină o transparentizare a procesului de acordare a vizelor şi cu atât mai puţin o eliminare completă a acestui proces.

Bruxelles-ul a făcut ieri cel mai important pas de până acum, votând în cadrul Comisiei pentru Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne, reintroducerea reciprocităţii vizelor pentru statele terţe care refuză să ridice vizele pentru un stat membru al UE. În documentul care a stat la baza votului, se face o referire directă la situaţia României, Bulgariei, Ciprului şi a Poloniei în cazul vizelor pentru Statelor Unite. În ceea ce priveşte necesitatea vizelor pentru Canada, sunt raportate situaţiile României, Bulgariei, şi a Cehiei, căreia i-au fost reinstituite vizele pentru statul canadian începând cu 2009.

”Principiul reciprocităţii, referitor la faptul că un stat terţ care beneficiază de renunţarea la vize pentru spaţiul Uniunii Europene trebuie să aplice acelaşi tratament tuturor cetăţenilor UE, este un aspect esenţial al politicii comune a Uniunii, în regimul vizelor,” a declarat iniţiatorul acestui demers, europarlamentarul Agustin Diaz de Mera.

Europarlamentarii au amendat ieri proiectul îmbunătăţit al reglementărilor vizelor la nivelul Uniunii Europene, pentru a consolida mecanismul de reciprocitate în cazul ţărilor care persistă în refuzul de a ridica vizele pentru unii cetăţeni ai UE, deşi proprii lor cetăţeni beneficiază de libera circulaţie în spaţiul european. Acest mecanism are rolul de a pune presiune pe statele terţe care de-a lungul timpului au blocat procesele diplomatice iniţiate pentru a elimina această discriminare faţă de unii cetăţeni ai Europei Unite. Comisia ia desigur în calcul posibilele consecinţe diplomatice ale unui asemenea act, dar îşi asumă responsabilitatea, considerând că acesta este un pas esenţial în egalitatea drepturilor cetăţenilor UE.

Un alt aspect al documentului adoptat ieri necesită o atenţie deosebită, întrucât semnalează începutul unor măsuri speciale pe care UE doreşte să le aplice în ceea ce priveşte migraţia din statele care nu sunt membre. Mascată abil de încadrarea în regimul vizelor, măsura mecanismului de suspendare va permite Uniunii Europene să reinstituie necesitatea obţinerii de vize chiar şi în cazurile de urgenţă, cum este spre exemplu azilul politic, recunoscut şi acceptat ca o situaţie deosebită la nivel global.

Introducerea acestui mecanism în reglementările UE a fost cerut de statele membre care s-au confruntat cu o cererea nejustificat de mare de cereri pentru azil, după ce vizele au fost ridicate pentru cetăţenii din acele state. Desigur, europarlamentarii ne dau asigurări că această măsură va fi aplicată doar în cazurile excepţionale, în care se va remarca o creştere inedită a numărului de aplicanţi pentru azil. Statele membre care vor semnala acest lucru se vor adresa Comisiei Europene şi ulterior analizei, aceasta va pune în aplicare restricţionarea liberei circulaţii în interiorul UE pentru acele state terţe.

Nemulţumirile legate de migraţia excesivă dinspre zona non-UE este una din probleme cele mai discutate în ultimii ani. La 1 ianuarie 2012, spaţiul Uniunii Europene înregistra 20,7 milioane de cetăţeni străini (care nu s-au născut în interiorul UE), însumând 4,1% din totalul populaţiei UE. Cel mai mare număr de imigranţi din zona non-UE este înregistrat în Germania (7,4 milioane), urmată de Spania (5,5 milioane), Italia (4,8 milioane), Regatul Unit (4,8 milioane) şi Franţa (3,8 milioane). Mai mult de jumătate dintre aceşti imigranţi vin din Turcia, Albania, Ucraina, urmaţi de grupurile din Africa(24,5%), Asia(22%), continentul american(14%) şi Oceania cu numai 0,8%.   

Migraţia a fost folosită pentru a supli anumite sectoare de muncă ale economiilor europene, în special cele care nu necesitau o calificare specială, în alte cuvinte munca de jos. Iar în contextul unei Europe înfloritoare a ultimelor decenii acest lucru avea sens pentru populaţiile native. Cu toate acestea, consecinţele sunt din ce în ce mai presante astăzi, când statele membre se confruntă cu diferenţe culturale şi religioase care nu au putut fi depăşite şi cu atât mai puţin integrate. Populaţia Europei este în declin şi îmbătrâneşte îngrijorător, însă suplinirea cu imigranţi din zone profund diferite de mentalitatea şi cultura europeană atrage după sine modificări imprevizibile în politica Uniunii pe termen mediu-lung.

Documentul votat ieri de Comisia pentru Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne urmează să fie discutat în plenul Parlamentului European şi, ulterior, supus verdictului Consiliului.