Primul ministru al Marii Britanii afirmă că „nu există o soluţie militară” pentru oprirea ofensivei talibanilor

Politicienii britanici au dovedit o uimitoare capacitate de a ridica din umeri, întoarce spatele şi pleca mai departe pe alt drum decât cel pentru care se angajaseră, trimiţând la moarte atâţia tineri care au crezut până dincolo de orizontul propriului lor destin că servesc o cauză nobilă, conform unui plan gândit de marii generali ai armatelor Graţioasei Sale Majestăţi.

Celor morţi în Afganistan li s-a spus că planul invaziei nu avea cum să nu reuşească, n-aveau decât să privească în jur şi aveau să vadă diferenţele uriaşe care-i deosebeau de nefericiţii şi umilii talibani (termenul de propagandă era "păzitori de capre") cu puşcoacele lor învechite şi incapabili să monteze ofensive reale, cum scrie la manual. 

Şefii lor, politicienii şi generalii de la Londra, simţeau că, în fine, se întorsese roata istoriei şi, tocmai fiindcă veneau în Afganistan cu o asemenea impresionantă maşină de război, puteau să spele în sânge de taliban afgan cumplita ruşine a celei mai înfiorătoare înfrângeri din întreaga istorie imperială britanică, atunci când, la fine de secol XIX,  afganii au exterminat întregul corp de armată britanic, lăsând în viaţă doar un locotenent medic trimis în Indi să povestească masacrul.  

Toate raţionamentele de la Londra au fost egale în valoare cu planificarea americană şi cea a celorlalte ţări din NATO, rezultatul fiind dezastrul de acum în care dimensiunile înfrângerii sunt enorme şi totalmente neaşteptate, devansând chiar cele mai pesimiste estimări asupra momentului în care talibanii vor căpăta controlul absolut asupra ţării, în ritmul masacrelor care se multiplică, deschizând perspectiva unei proxime uriaşe băi de sânge, indiferent dacă va urma un război civil sau nu. 

Dar să ne întoarcem la povestea britnică care capătă viteză odată cu capturarea de către talibani, vineri, a oraşului Lashkar, capitala provinciei Helmand şi intrarea triumfală a trupelor rebelilor în complexul fortificat Camp Bastion, între 2006-2014, sediul comandamentului general al trupelor britanice. 

Înfrângere militară totală şi indiscutabilă?  

Desigur. Dar ceea ce mi se pare important de prezentat este, absolut firesc, poziţia Primului Ministru britanic care, în spiritul marilor săi predecesori, a intervenit cu mult curaj în momentul în care se pune problema dacă militarii ţării sale ar mai trebui să rămână în Afganistan după retragerea americană, în contextul în care şi americanii şi britanicii trimit în regim de maximă urgenţă noi efective pentru a salva personalul britanic încă aflat în zonă. 

În acest context, Primul Ministru britanic Boris Johnson apreciază că "nu există o soluţie militară" pentru a opri înaintarea talibanilor: "...trebuie să fim realişti în ce priveşte capacitatea UK sau a oricărei alte ţări de a impune o soluţie militară, o soluţie de luptă în Afganistan...Ceea ce putem face în mod cert este să acţionăm împreună cu partenerii noştri din regiune şi din întreaga lume cu care împărtăşim un interes comun de a preveni ca Afganistanul să devină din nou un teren propice pentru mişcările teroriste" 

Pentru SKY NEWS, Ben Wallace, secretarul britanic al apărării declara vineri că decizia americană de a se retrage din Afganistan "a fost o greşală": "...am simţit că, în felul în care a fost făcut, acordul era o greşeală. Şi probabil că, la nivelul comunităţii internaţionale, vom plăti cu toţii pentru asta...Am fost foarte dur pe acest subiect în luări de poziţii publice şi asta e ceva foarte rar în ce priveşte deciziile americane, dar, din punct de vedere strategic, acordul provoacă multe probleme...sigur că sunt îngrijorat, am spus că impresia mea era că nu era decizia corectă şi nici momentul potrivit deoarece, desigur, cei din Al Qaeda probabil că se vor întoarce în ceea ce ar putea deveni din nou un teren propice de acţiune.   

Acestea fiind spuse de cel mai înalt oficial politic britanic în funcţie şi de responsbilul pentru domeniul apărării, este permisă întrebarea privind momentul în care la Londra s-a înţeles, pe baza setului de informaţii furnizate de serviciile militare că pentru conflictul din Afganistan "nu există soluţie militară" în lupta împotriva adversarilor talibani. De când ştiu britanicii acest lucru şi, mai ales, dacă tot aveau aceste convingeri regoluţionare, de ce nu s-au revoltat împotriva partenerilor americani, solicitând eventual şi o reuniune de urgenţă la NATO, măcar a Comitetului Militar, pentru a face o informare asupra situaţiei şi perspectivelor tragice care se deschideau?  

Sigur că acum prioritate este de a şti cine dintre aliaţi va pierde definitiv la jocul de tip "urma pierde turma" care se joacă acum cu disperarea că se închid succesiv rutele de transport şi căile de comunicaţii şi e foarte important de ştiut că operaţiunile de repatriere a soldaţilor din diferite contingente se mai pot încă desfăşura în condiţii de securitate (foto, evacuarea unor efective britanice, foto Min.apărării, UK, sursa The Herald). Evacuarea a primit numele de cod "Operation Pitting" şi a început vineri cu membrii Brigăzii 16 de asalt şi va dura până la finele zilei de azi.  

Dar nu va trece mult şi dezbaterile în contradictoriu, pline de foarte amare reproşuri, vor genera discuţii care se vor reflecta în Parlamentul britanic. Evident că asta îşi propun deja deputaţii din opoziţia laburistă, cei de la The Herald reproducând opinia parlamentarului Dan Jarvis care are la activ două misiuni complete în Afganistan şi care mărturisea că a vorbit cu colegi veterani care se simt "frustraţi, furioşi şi cu inimile frânte": "Sunt mulţi care se simt cu adevărat foarte prost deoarece acolo lucrurile au ajuns în stadiul ăsta...Pentru mulţi dintre noi este o mare ruşine că talibanii sunt pe curba ascendentă de acum...Aşa arată eşecul politic. Este vorba despre un eşec complet al conducerii politice". 

Combinaţi asta cu atacurile de acelaşi tip împotriva lui Biden şi deciziilor sale, multe acuzaţii venite în primul rând din partea republicanilor care par să fi uitat că Trump a supervizat negocierea cu talibanii şi reprezentatul Administraţiei sale a semnat actul final şi veţi avea o idee despre modul în care fiecare vrea să scape de a da socoteală pentru vieţile irosite absolut în van şi pentru sutele de miliarde evaporate fără urmă în peisajul afgan. 

În principiu, doar în principiu, măcar pentru cum ne-am mândrit cu Axa Bucureşti-Londra-Washington şi doar în condiţiile în care ni se dă voie, măcar acum, după ce vedm ce zic aliaţii noştri, să publicăm curajos propria noastră estimare. Dacă ei se leapădă de greşelile trecutului, noi care va să zică, de ce n-am face-o? Dar, de fapt, prudent ar fi să ne facem că ne uităm în altă parte şi, în continuare, la ocaziune solemnă, la paradă, să ne ţinem de discursul eroic pe care-l perfecţionăm continuu.  

Dar vedeţi măcar posibil ca ministrul nostru al apărării să vină în Parlament şi să susţină un raport despre Afganistan?