Comuniştii plătesc de două ori pentru aceeaşi criză

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În ultimele zile, cel mai discutat subiect politic în Europa a fost turul al doilea al alegerilor prezidenţiale austriece, în care s-au înfruntat un ultra-naţionalist şi un ecologist. A rămas astfel în plan secund scrutinul legislativ din Cipru.

În Austria, candidatul moderat a câştigat, până la urmă, ce-i drept, cu mari emoţii, având doar 30 de mii de voturi în plus şi abia după numărarea opţiunilor exprimate în străinătate. În schimb, noutatea alegerilor cipriote a fost tocmai intrarea unui partid de extremă-dreapta în Parlament. Se cheamă Frontul Naţional Popular şi e înrudit cu formaţiunea Zori aurii din Grecia. Extremiştii nu sunt la prima participare: ei au concurat şi la alegerile din 2011, dar atunci au rămas sub pragul electoral. Surpriza de acum nu e că l-au depăşit, ci că au reuşit acest lucru după ce bariera respectivă fusese urcată de la 1,8 la 3,6%.

Alte două partide noi au intrat în legislativ, care e astfel mult mai fragmentat decât în trecut. E un fenomen ce poate fi remarcat şi în alte ţări din sudul Europei. Cine are pentru întâia dată aleşi în Camera Reprezentanţilor? O formaţiune e Alianţa cetăţenilor: a fost creată de un candidat independent la prezidenţialele de acum trei ani, Giorgios Lillikas. Celălalt partid nou e Mişcarea Solidaritatea, care are la origine o deputată europeană, Eleni Teocharus, până de curând în PPE, „transferată” acum câteva săptămâni în grupul conservator.

Principalele două partide – cel de centru-dreapta (DISY) şi comuniştii din AKEL – au pierdut împreună circa 10 procente. Deficitul e mai mare la extrema stângă. Acestea au fost primele alegeri legislative după criza economică traversată de Cipru în 2013, iar electorii nu au uitat ce rol a jucat partidul condus de Andros Kiprianu în dezastru. Ei îi pedepsiseră deja pe comunişti la prezidenţialele din februarie 2013, câştigate de Nicos Anastasiades. liderul DISY. E ceva unic să fii pedepsit pentru aceleaşi greşeli de două ori...

Partidul preşedintelui a câştigat, deci, şi scrutinul din 22 mai. Explicaţia victoriei e simplă: programul de refacere a fost încheiat anul trecut, folosind de altfel doar trei pătrimi din ajutorul financiar acordat în 2013. E vorba, apoi, despre progresele din negocierea cu ciprioţii turci. Într-adevăr, după alegerea, în aprilie 2015, a lui Mustafa Akinci în fruntea comunităţii turco-cipriote, preşedintele Anastasiades a anunţat că, până la finele mandatului său, insula va fi reunificată. Notaţi-vă data în agendă: februarie 2018!

În acest context, să amintim şi că, la scrutinul din 22 mai, au fost distribuite doar 56 de mandate din cele 80 ale Parlamentului de la Nicosia, restul fiind ţinute „în rezervă” pentru momentul în care şi ciprioţii turci vor avea aleşi. În fine, se cuvine să menţionăm şi recordul de absenteism consemnat duminica trecută. Au lipsit o treime din votanţi, deşi e vorba despre un regim în care votul e obligatoriu. Până la începutul anilor 2000, participarea depăşea nouăzeci la sută. Dar şi-n Cipru, ca şi-n alte ţări europene, decepţia demobilizează.      

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite