Planeta arde şi Europa se piaptănă

„Carbon neutral” şi „Climate neutral” sunt expresii la modă în jargonul internaţional, desemnând o anume „neutralitate carbonică”, sau „neutralitate climatică”. Americanii simplifică mereu expresiile, din comoditate, până când semnificaţia lor fizică  dispare. Mulţi alţii le preiau ca atare.

„Totul trebuie făcut cât mai simplu cu putinţă. Dar nu mai simplu.” Albert Einstein (1879 – 1955)

Eliminăm carbonul din universul nostru? Carbonul şi legăturile lui chimice sunt baza vieţii pe pământ, carbonul este un element existenţial în propriul nostru ADN.

Trecem cu vederea o expresie americanofilă nefericită? Ar putea fi vorba doar de o neînţelegere: nu eliminăm carbonul din universul nostru terestru, ci doar îl „neutralizăm” în atmosfera. Cum adică?

Ceea ce decretează Consiliul European, respectiv Consiliul Uniunii Europene în acest context trebuie să ne pună însă pe gânduri:

„UE intenţionează să fie neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei până în 2050 – o economie cu zero emisii nete de gaze cu efect de seră. Acest obiectiv este coerent cu angajamentul UE faţă de acţiunea la nivel global împotriva schimbărilor climatice, în baza Acordului de la Paris.”

Aşadar, este vorba despre impactul asupra climei! Impactul cui sau a ce? Al carbonului? Nu, din acest document ideea devine ceva mai limpede: al gazelor cu efect de seră. Să presupunem că între aceste gaze ar exista şi ceva cu carbon, pentru iniţiaţi, adică dioxid de carbon. Aşadar, vrem zero emisii nete de gaze cu efect de seră, adică şi de dioxid de carbon! Traducerea acestui document în limba română, şi nu numai în română, nu pare tocmai fericită, ceea ce nu este ceva nou în schimbul de informaţii practicat în cadrul Consiliului European. Presupunând că documentul iniţial a fost elaborat în limba engleză, îl citim că atare, dar tot nu ajungem la o interpretare fizică mai pertinentă.  

Nu este vorba numai despre neînţelegerea unei expresii într-o limba sau alta, ci este vorba despre neînţelegerea multor fenomene şi procese fizice care guvernează lumea. Aleşii din EU nu guvernează legile fizicii care trebuie acţioneze pe pământ, ci doar pe noi, muritorii cei obedienţi.

Zero emisii de dioxid de carbon, nete (nete în ce sens?), antropoide (cauzate de oameni) sau nereciclate în atmosferă (asta nu se precizează în document). Percepţia acestei măsuri este cam aceeaşi în toată Europa, începând de la europarlamentari, comisari şi miniştri, până la omul de rând:  

„Ţelul Uniunii Europene este ca până În anul 2050 emisiile de dioxid de carbon în Europa să ajungă la zero!”

Aşadar, într-o asemenea  Europă-model nu va mai putea fi emis dioxid de carbon, nici din motoarele vehiculelor, nici din fabrici, nici din industrie, nici din centralele care asigura căldură, apă caldă şi curent electric în magazine, în birouri şi în locuinţe.

Comisarii de la Bruxelles şi mulţi alţi emisari vor să facă focul să dispară pur şi simplu , din întreaga lume şi din toate punctele de vedere, cât mai repede posibil, de dragul unei prost percepute neutralităţi climatice.

Este perfect adevărat că, aşa cum am scris în articolul trecut, arderea unui kilogram de benzină are ca rezultat 3,1 kilograme de dioxid de carbon. Din cărbune, pentru aceeaşi căldură, se produc aproximativ 7,7 kilograme de dioxid de carbon. Gazul natural este iniţial cea mai bună alegere: Datorită conţinutului mai mare de hidrogen în raport cu carbonul, arderea unui kilogram are ca rezultat "doar" 2,7 kilograme de dioxid de carbon şi puţin mai multă apă decât în arderea benzinei sau a cărbunelui.

Până în 2050 au rămas însă mai puţin de 30 de ani. Conform voinţei Uniunii Europene, motoarele cu ardere internă, fie pe benzină sau motorină, urmează să dispară din toate automobilele în următorii 10-15 ani, propulsia urmând să devină complet electrică. Dacă cea mai mare parte a energiei pentru maşinile electrice nu ar proveni din petrol, gaze şi cărbune, aceasta ar fi cu siguranţă o alternativă curată.

Ce se va întâmpla, însă, cu sistemele de propulsie a navelor de mare tonaj, a petrolierelor, a navelor de croazieră, a aeronavelor de pasageri, a excavatoarelor, a tractoarelor, a vehiculelor cu şenile, a maşinilor agricole, a maşinilor de construcţii rutiere şi a camioanelor grele. În această privinţa, Comisia Europeană se ascunde într-o tăcere absolută.

Despre înlocuirea focului în producţia de oţel, în turnătorii de piese, în producţia de ciment, în construcţia de zgârie-nori, în macarale gigantice de mare putere citim în sus-citatul şi suscitantul document al Uniunii Europene următoarele:  

 „UE îşi poate asuma rolul de lider prin investiţii în tranziţia verde şi cea digitală, prin capacitarea cetăţenilor şi prin alinierea acţiunilor în domenii-cheie, cum ar fi mediul, energia, transporturile, agricultura, politica industrială, finanţele şi cercetarea, asigurând în acelaşi timp o tranziţie justă”.

Las la latitudinea cititorilor interpretarea conţinutului şi formei acestui citat, dar mai ales a legăturii dintre lider şi capacitarea cetăţenilor.

Nu pot, totuşi, să nu menţionez, pe marginea acestei fraze, câteva expresii româneşti neaoşe, la obiect: „hodoronc, tronc”, „ce-am avut şi ce-am pierdut”, „na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o”, „trei cu mapa, doi cu sapa”.

Independent de mijloacele prin care Comisia Europeană vrea să anihileze total efectul de seră, rămânem cu o problema crucială:

„O Europa fără emisii de dioxid de carbon provenite din arderea de combustibili fosili nu reprezintă o soluţie viabilă în faţa ameninţării unei catastrofe climatice la nivel planetar.”

În Europa au fost consumate, în anul 2020, 13,9% din energia primară totală a lumii. Emisiile de dioxid de carbon ale Europei au totalizat, în acelaşi an, 11,1% din emisiile aceluiaşi gaz pe întreagă planetă. Comparaţia dintre cele două procentaje demonstrează atât un randament mai mare al instalaţiilor europene, cât şi utilizarea sporită de energii regenerabile.

Locuitorii pământului se află însă împreună - francezi, chinezi, americani africani şi australieni -  pe o Arcă a lui Noe care pare să se scufunde.

Comisia Europeană ţine cu orice preţ să astupe o gaură aproape de prora, sub cabinele de lux. Catastrofa se prefigurează însă pe drumul spre pupă, pe sub cabinele de clasa a doua şi, mai ales, pe sub mulţimea de pasageri din cala, unde găurile din ce în ce mai mari devin ameninţătoare.

Sau chiar crede cineva că Cel de Sus va coborî peste Europa, devenită până în 2050  preacurată şi nevinovată, un imens clopot transparent şi subţire, apărând-o de dioxidul de carbon care mai bântuie pe alte meleaguri? Gazele cu efect de seră produse în China, Rusia şi America nu se vor opri în niciun caz la porţile Europei, ci vor căuta să compenseze nenumăratele diferenţe de presiune, temperatură şi densitate, cauzând vânturi, furtuni sau curgeri line de tot felul. 

Dar câtă energie consumă oamenii de pe planeta noastră, şi, mai ales, ce fel de energie? În ultimii 15-20 de ani consumul de energie primară a crescut vertiginos.

Abia ni anul 2020, acesta a scăzut, pentru prima dată după 2009, cu 4,5%. Petrolul a reprezentat cea mai mare pondere a acestei scăderi, care a ajuns la 9,7%. Cu exact acelaşi procentaj a crescut utilizarea energiilor regenerabile. Din perspectiva utilizatorilor, pe continente, cele mai importante scăderi s-au înregistrat în America de Nord şi în Europa (aproximativ 8%). În pofida acestor tendinţe încurajatoare, utilizarea combustibililor fosili la nivel mondial rămâne la 83%: Cărbune şi gaze naturale mai mult de jumătate, petrol o treime! Energiile regenerabile, inclusiv energia obţinută din instalaţii eoliene şi fotovoltaice, rămân în continuare la un nivel modest de 5 %.

Dar dacă tot este vorba despre instalaţiile eoliene şi fotovoltaice, acestea nu generează  direct nici căldură, nici lucru mecanic, ci doar energie electrică. Iar procentajul de energie electrică in raport cu energia primară consumată în total pe glob este de 15% până la 17% (procentaje calculate pe baza rapoartelor 2016 – 2019 ale IEA – International Energy Agency). Instalaţiile fotovoltaice din lume generează împreună doar 3% din energia electrică obţinută pe baza cărbunelui şi a gazelor naturale. La rândul lor, instalaţiile eoliene de pe toată planeta generează împreună doar 7% din energia electrică obţinută pe baza cărbunelui şi a gazelor naturale. Hidrocentralele lumii produc, pe de altă parte, de 10 ori mai mult curent decât toate instalaţiile fotovoltaice.

Şi noi vrem să devenim neutri din punct de vedere climatic în Europa până în 2050? Câte mori de vânt şi panouri fotovoltaice ar trebui să mai construim între Amsterdam, Bucureşti, Hamburg, Atena şi Barcelona în următorii 28 de ani, pentru a acoperi, nu numai necesarul nostru de energie electrică, ci chiar de 5-6 ori mai mult, adică tot necesarul de energie primară?

Să privim realitatea în faţă: Europa utilizează în prezent, pentru asigurarea energiei primare necesare, 71,2 % combustibili fosili, mai precis cărbune, petrol şi gaze naturale. Sursele regenerabile de energie rămân doar la nivelul de 11,5 % (2020).

Germania consumă combustibili fosili (75,7%) peste media europeană (71,2%). Desigur, media europeană este împinsă în jos de centralele nucleare din Franţa şi de hidrocentralele din Norvegia. În Germania, politicienii din guvernul actual, dar şi multe grupuri de interese, inclusiv "consilierii ştiinţifici", afirmă că mai mult de jumătate din energia consumată în Republica Federală este, în sfârşit,"verde". De fapt, "energia" în cauză este doar  "energia electrică", ceea ce este foarte rar menţionat.

Într-adevăr, referindu-ne numai la energia electrică, 51,9% din aceasta a fost produsă în anul 2020  fără emisii de dioxid de carbon. Energia electrică reprezintă însă, şi în Germania, doar 17 % din energia primară necesară întregii ţări. Combustibilii fosili rămân în Germania la o cotă predominantă în ceea ce priveşte consumul total real de energie primară, cu o participarea mai sus-menţionată  de 75,2 %  (2020). „Energia verde” (eoliană, fotovoltaică, biomasă) reprezintă doar 18,2% din totalul energiei consumate.

Polonia, membră a Uniunii Europene, utilizează 93,2% combustibili fosili pentru a acoperi cererea de  energie, mai mult de jumătate fiind cărbune!

În Franţa, ponderea combustibililor fosili în consumul total de energie primară al ţării este de numai 50%! Dar cu ce preţ? 19% din energie provine de la cele 56 de centrale nucleare franceze (din 130 în întreaga Europă) cărora li se vor adăuga în viitorul apropiat încă 6. Pe de altă parte, ponderea surselor regenerabile de energie în Franţa (17%) este chiar mai mică decât în Germania (18,2%).

În Europa avem însă şi o ţară-exemplu în ceea ce priveşte utilizarea energiei „curate”, cel puţin la prima vedere: 

Norvegia utilizează combustibili fosili doar în proporţie de 29%. Centrale nucleare nu există. Norvegienii sunt într-adevăr oameni fericiţi! Natura toarnă apă direct în turbinele dintre numeroasele lor fiorduri. 64% din energia Norvegiei provine din hidrocentralele ţării. Acestea acoperă, dintr-o altă perspectivă, 93,5 % din cererea de energie electrică, restul procentelor fiind generate cu instalaţii eoliene şi cu energie termică. Aşa se explică ambiţiile Norvegiei referitoare la mobilitatea eminamente electrică: feriboturi electrice, automobile cu propulsie pur electrică, zboruri interne cu aeronave electrice. Până şi şantierele de construcţii sunt sau vor fi electrificate!

Bineînţeles că această feerie electrică datorată turbinelor norvegiene dă apă la moară tuturor partizanilor unei Europe neutre din punct de vedere climatic.  

Reversul medaliei este însă plin de funingine:

Norvegia este al doilea mare exportator de petrol din Europa (72 de milioane de tone în 2019), după Rusia (266 de milioane de tone) şi al nouălea cel mai mare exportator de petrol din lume! În ceea ce priveşte exporturile de gaze naturale, Norvegia ocupă locul 2 în Europa, (8,3 miliarde de metri cubi în 2019), după Rusia (19,1 miliarde de metri cubi) şi  locul patru la nivel mondial!

Morala poveştii este aproape macabră: Se va ajunge, în curând, la electrificarea completă a transportului norvegian, pe pământ, în aer şi pe apă, pentru care există 100% energie electrică "curată". Energia „necurată” este vândută de Norvegia celorlalte state ale lumii! Ca şi cum emisiile de dioxid de carbon provenite din vânzarea şi arderea petrolului şi a gazelor naturale nu şi-ar găsi drumul înapoi spre Norvegia prin atmosfera terestră!

Utilizatorii de petrol, gaze şi cărbune din lumea largă nu iau neapărat în seamă planurile Europei privind neutralitatea climatică.

Statele Unite ale Americii  utilizează 82,7% combustibili fosili şi doar 7,3% surse regenerabile pentru a acoperi necesităţile de energie primară ale ţării.

Rusia arde în cea mai mare parte gaze naturale, dar şi cărbune, precum şi petrol, ponderea totală a acestora la asigurarea energiei primare fiind de 86,4%. Sigur, ruşii folosesc şi energie verde: 0,1%!

China este campioană mondială în ceea ce priveşte consumul de energie primară: cu 145,46 exajouli (1 exajoule este egal cu 277,7 miliarde kWh) pe an, China consumă de 1,89 ori mai multă energie decât întreaga Europă şi de 1,66 ori mai multă energie decât SUA. Combustibilii fosili reprezintă 83,7% din această energie primară. Aportul cărbunelui de 56,5% ar trebui să dea de gândit multora care vor energie „verde” doar pe propriile plaiuri! China are în prezent 1,4 miliarde de locuitori, India aproape la fel de mulţi (1,38 miliarde de locuitori). Cu toate acestea, China consumă în prezent de 4,5 ori mai multă energie primară decât India.

Iar India are, de asemenea, în mod justificat, o mare necesitate de mobilitate, industrie şi încălzire a locuinţelor. Indienii folosesc în prezent 54,8% cărbune pentru a-şi acoperi consumul de energie. Restul de până la cei 90% de combustibili fosili utilizaţi în India sunt gaze naturale şi ţiţei.

Bangladesh, o ţară foarte săracă, foloseşte aproape exclusiv combustibili fosili. 

Africa reprezintă o problema majoră a planetei noastre în ceea ce priveşte necesităţile de energie primară: pe continentul african trăiesc în prezent 1,26 miliarde de oameni, adică aproape la fel de mulţi că în China sau în India. Prognozele demoscopice indică o creştere a populaţiei la 4,28 miliarde de locuitori până în anul 2100.

93 % din consumul de energie primară pe continentul african sunt asigurate în prezent de combustibili fosili. Iar aici există şi un adevăr amar: cu tot petrolul exportat în lume de pe acest continent, până în prezent mai mult de 500 de milioane de africani nu au electricitate! Şi aşa ajungem la un efect de-a dreptul straniu: în următorii ani, în Africa vor fi construite numeroase centrale electrice pe bază de cărbune, cu o capacitate totală de peste 47 de milioane de kilowaţi!

Cele mai multe dintre acestea sunt construite de către China, unde există în prezent (2020) peste 1000 de asemenea centrale. Chinezii au aşadar experienţă în materie. Iar africanii nu prea au cărbune, în schimb, chinezii au destul. Aşadar, chinezii vor aduce nu numai centralele, ci şi cărbunele cu ei, în Africa.

Şi ce spun experţii lumii despre această situaţie?

"Ţările sărace din Africa ar avea nevoie de un sprijin financiar substanţial pentru a permite investiţii mai mari în energiile regenerabile."

Adevărurile sunt însă mai degrabă ameninţătoare: în afară de proiectele chinezilor din Africa, 1380 de centrale electrice pe bază de cărbune sunt în curs de construcţie în întreaga lume!

Şi cum rămâne cu Europa neutră din punct de vedere climatic? Emisiile actuale de dioxid de carbon vorbesc de la sine:

Europa 11,1 % din emisiile globale, China 30,7%, SUA 13,8%, India 7,1%, Rusia 4,9%. Numai aceste ţări participă împreună cu 56,5 % la emisiile de dioxid de carbon pe planetă noastră!

Şi mai departe de atât nu vrem sau nu putem să vedem? În afară de Africa, America de Sud, America Centrală şi Asia Centrală sunt viitoare găuri negre în universul nostru foarte european-pitoresc!

În loc să "capacitam" cetăţenii din voită poziţie de lideri, mai bine ar fi să rămânem cu picioarele pe pământ, pământ care este mult mai larg decât Europa noastră, şi să rezolvăm gravele probleme în discuţie în mod pragmatic şi eficient.

Comisia Europeană a revenit, de foarte curând, pe neaşteptate, cu picioarele pe pământ, dar cu o idee mai degrabă năstruşnică, dacă nu ar avea implicaţii deosebit de grave:

Cu morile de vânt şi cu panourile solare nu vom reuşi niciodată să avem o Europă fără emisii de gaze cu efect de seră – adică a fost, în sfârşit, constatat, ceea ce era de aşteptat. Aşadar, de aici înainte, energia atomică şi gazele naturale sunt pe lista „energiilor verzi” ale Europei, care vor fi finanţate ca atare, în cadrul taxonomiei (EU Taxonomy Regulations în ec.europa.eu).

O concluzie se impune:

Salvaţi focul în maşinile industriale şi în cele de construcţii, în centralele termice, pe marile nave, în avioanele de pasageri. Dar de acum înainte toţi combustibilii fosili vor trebui să fie strict interzişi: faceţi foc fără gaz natural, fără motorină, fără cărbune. Combustibilii care asigură reciclarea în natură a dioxidului de carbon emis prin ardere există atâţi, câţi vor ajunge pentru necesităţile energetice ale lumii! Iar dacă vom construi şi maşini cu randament termic ridicat, dacă vom crea un şi ciclu energetic second-hand, atunci vom ajunge la o lume într-adevăr curată.