Patru zile în Mexic şi Guatemala

În cursul săptămânii trecute, m-am aflat în Mexic şi Guatemala. Au fost patru zile pline, cu un program care începea la 7 dimineaţa şi se termina în jur de 11 noaptea. Am condus, de fapt, delegaţia comisiei pentru drepturile omului din Parlamentul European în aceste două ţări.

Comisia noastră din PE face, în fiecare an, trei-patru asemenea vizite pe teren. Sunt avute în vedere, de regulă, ţări care s-au aflat în discuţia plenarei de la Strasbourg, cea care adoptă – în fiecare lună – trei rezoluţii despre situaţii urgente în care drepturile omului au fost încălcate.

Principalii noştri interlocutori în Mexic şi Guatemala au fost membrii asociaţiilor şi organizaţiilor care apără libertăţile. Am întâlnit circa 50 în fiecare ţară. Temele aflate pe agendă au semănat, fiindcă problemele sunt comune: libertatea presei, drepturile femeilor, ca şi ale indigenilor, dispariţii forţate, reforma justiţiei, impunitatea. Am ţinut să avem discuţii cu un număr atât de mare de ONG-uri pentru a transmite un mesaj clar autorităţilor, şi anume necesitatea dez-incriminării apărătorilor drepturilor omului. Din nefericire, în ambele ţări, sunt ucişi sau ameninţaţi mulţi dintre cei angajaţi în acţiunea civică.  Peste tot, am explicat că organizaţiile societăţii civile sunt partenere, nu inamice ale autorităţilor, şi că un stat de drept nu se poate concepe astăzi în război cu ONG-urile. Pledoaria a fost, sunt convins, înţeleasă. Să vedem ce efecte va avea.

Interlocutori n-au fost doar activiştii civici. În Mexic, am avut ocazia de a discuta cu doi dintre părinţii celor 43 de studenţi dispăruţi la Iguala, în statul Guerrero, în toamna lui 2014, ca şi cu procuroarea Carmen Paz y Paz, care se ocupă – ca expert independent – de anchetarea acestui dosar, cu sprijinul Inter-American Commission on Human Rights. La fel, în Guatemala, am vorbit cu parlamentarii din comisia pentru drepturile omului, cu fundaţii civice care se ocupă de justiţie, dar şi cu procurorul columbian Iván Velásquez, care conduce Comision Internacional Contra la Impunitad en Guatemala, instituţie sprijinită politic şi financiar de către Uniunea Europeană.  În „locul cu mulţi copaci”, cum s-ar traduce numele Cuauhtemallon, termenul din limba nahuatl, din care provine denumirea Guatemala, am vizitat şi o închisoare: am stat acolo de vorbă cu cinci deţinuţi preventiv, acuzaţi că au sechestrat reprezentanţii unor firme ce voiau să dezvolte proiecte miniere sau energetice, fără a consulta comunităţile de indigeni care, între conservarea tradiţiei şi dezvoltarea economică, aleg mai mereu prima opţiune. E greu, într-un asemenea context, să faci deosebirea între drepturi individuale şi drepturi colective.

În vizite de acest fel, sunt prevăzute şi întâlniri cu reprezentanţii executivului. La Ciudad de Mexico am avut ocazia de a discuta cu doi adjuncţi ai ministrului de externe: subiectele principale au fost modernizarea Acordului global UE-Mexic, influenţa nefastă a narco-traficului asupra instituţiilor locale şi federale, dar şi aşteptările legate de vizita Papei Francisc în cea mai mare ţară din America Centrală. În schimb, în capitala Guatemalei, am fost primit de preşedintele Jimmy Morales, care şi-a început mandatul luna trecută, aşa că ne-a prezentat ce are de gând să facă. Actor de profesie, Morales a câştigat alegerile din octombrie cu sloganul: „nici corupt, nici hoţ”. Rezultatul din toamna trecută nu a mirat pe nimeni: a fost un scrutin organizat într-un moment în care preşedintele Perez Molina, acuzat de implicare în dosarul de corupţie La Linea, a fost arestat. Având certe aptitudini de comunicare, noul şef al statului le-a spus concetăţenilor săi, la învestire: „nu vă voi face să plângeţi, după ce 20 de ani v-am făcut să râdeţi!”.

Last but not least, în ambele ţări am avut întâlniri cu ambasadorii UE, ca şi ai statelor-membre, mai numeroşi, se înţelege, în Mexic (care găzduieşte 22 reprezentanţe diplomatice europene, inclusiv din România) decât în Guatemala (unde sunt rezidenţi doar şase ambasadori din state UE). Cum drepturile omului sunt o dimensiune însemnată a politicii externe a Uniunii, vizita noastră a fost, pentru diplomaţii europeni, o ocazie de a le vădi autorităţilor din ţările unde sunt acreditaţi unul dintre principiile care ne apropie de partenerul cel mai important al Mexicului şi Guatemalei, şi anume Statele Unite ale Americii. Într-adevăr, doar noi şi americanii am făcut din apărarea libertăţilor individuale o parte a relaţiilor cu state terţe.