New York Times: Oligarhii est-europeni preiau publicaţii locale şi le folosesc ca unelte de partid
0
De-a lungul Europei de Est, oligarhi locali şi grupuri de investiţie, unele dintre ele conectate direct la guvern, preiau publicaţii şi alte companii media, fapt ce îngrijorează jurnaliştii, dar şi pe alţii, din cauza îngrădirii libertăţii presei. În analiza „New York Times“ îşi găseşte locul şi Dan Voiculescu şi compania media deţinută de el.
În estul Europei, preluarea publicaţiilor pentru a le folosi ca unelte ale guvernului este doar una dintre îngrijorările din regiune, la doar un sfert de secol după căderea Zidului Berlinului, este de părere jurnalistul „New York Times“, Rick Lyman.
România este printre ţările în care libertatea presei este controlată de interese
La fel ca în Rusia, există întrebări multe despre pericolul potenţial al concentrării puterii în mâinile oamenilor care au reuşit să adune averi mari şi influenţă politică şi astfel să-şi extindă controlul în presă. De exemplu, în Slovacia, o companie media germană a vândut o porţiune mare dintr-o publicaţie independentă, serioasă, către un grup de investiţii care a reprezentat unul dintre subiectele de investigaţie ale publicaţiei.
Reacţia personalului publicaţiei SME cu privire la preluarea de către grupul Penta Investment a fost destul de grăitoare. Matus Kostolny, 39 de ani, redactorul şef din ultimii opt ani, a ieşit pur şi simplu pe uşă. Patru dintre adjuncţii săi l-au urmat. Alţi 50 de membri ai personalului de 80 de persoane al publicaţiei au anunţat că vor părăsi redacţia până la sfârşitul anului.
„Cred că Penta intenţionează să se folosească de ziar în scopuri proprii. Ideea lor despre libera exprimare este complet diferită de a mea“, declară Kostolny.
Însă, situaţia din Slovacia este doar ultima dintr-un lung şir de altele asemănătoare în care proprietarii, de multe ori occidentali europeni sau americani, au ales să-şi vândă proprietăţile media din estul Europei şi interese locale puternice au intrat în joc, preluând controlul.
În România, prima televiziune de ştiri, Antena 3, reprezintă doar o parte dintr-un imperiu media vast deţinut de miliardarul Dan Voiculescu, fondatorul Partidului Conservator al ţării. În august, Voiculescu a fost condamnat la 10 ani de închisoare acuzat fiind de spălare de bani, notează „New York Times“.
Andrej Babis, un mogul al fertilizatorilor şi agriculturii, nu doar că stăpâneşte cea mai mare editură a Cehiei şi alte mijloace media importante, dar este şi ministrul Finanţelor din Guvern. În Letonia, legile de nedezvăluire au ascuns mare parte din proprietarii agenţiilor de ştiri, asta până la o investigaţie despre corupţie a unuia dintre cei mai bogaţi afacerişti ai ţării, care a dezvăluit că el şi alţi doi oligarhi erau principalii proprietari.
În Ungaria, în afară de proprietatea statului a agenţiilor de ştiri, asociaţi de top ai premierului Viktor Orban controlează porţiuni semnificative din presă. Printre ei este Lajos Simicska, care a urmat aceeaşi şcoală ca prim-ministrul şi a cărui companie de construcţii a profitat din plin de contracte cu statul, deşi se pare că în ultima vreme cei doi se cam ceartă.
Câţiva oligarhi controlează companiile media din Bulgaria, ţară aflată în mod obişnuit pe primele locuri în Indexul Libertăţii Presei. Printre aceştia sunt un fost legiuitor, Delian Peevski, al cărui Grup Media al Noii Bulgarii (controlat ostentativ de mama sa, deşi opozanţii săi susţin că el are toată puterea) este strâns legat de guvernele controlate de câteva partide.
Patronii străini, neinteresaţi de implicare în politică, dar nici de cui vând publicaţiile
În 1990, după prăbuşirea comunismului, multe companii media fie erau deţinute, pe faţă, de stat, fie erau complet dependente de guvern. Atunci când străinii, în mare parte nemţi, suedezi, elveţieni sau americani, cumpărau publicaţii sau canale de televiziune locale, jurnaliştii aflau că proprietarii aflaţi la distanţă nu erau interesaţi de politica locului. Acest lucru a reprezentat o uşurare pe moment.
„Pentru noi era perfect. Aveam proprietari profesionişti care nu ne sunau şi încercau să influenţeze ziarul. Niciodată“, explică Kostolny.
Însă când economia s-a prăbuşit, în 2008, mare parte dintre aceşti patroni străini a decis să se retragă şi să se întoarcă acasă. În acest punct, distanţa dintre proprietarii occidentali şi realităţile politice locale părea şi mai mare, mai ales când patronii străini au început să vândă oligarhilor cu interese în presă.
„S-a dovedit că pe cât nu le păsa de politica Slovaciei, pe atât nu le păsa nici de cui vând publicaţiile şi impactul acestei vânzări asupra societăţii cehe şi slovace“, declară Kostyolny.
„În Slovacia, presa independentă nu mai există“
Rezultatul final, potrivit lui Marian Lesko, comentator la Trend Magazine, o publicaţie din Bratislava deţinută şi ea de Penta Investments, este că „în Slovacia, de fapt, presa independentă nu mai există“.
Alexej Fulmek, unul dintre fondatorii SME, spune că a fost deranjat de acţiunile Penta din compania „Petit Press“ (cea care deţine şi SME), însă a decis să rămână şi să protejeze SME şi alte publicaţii Petit Press. „Nu sunt fericit cu această situaţie. Nu ne place Penta. Au prea multe interese economice în guvern“, spune Fulmek.
Oficialii Penta, conduşi de Jaroslav Hascak, spun că ei sunt interesaţi doar de menţinerea profitabilităţii mediei prin consolidarea ei şi că nu au nicio intenţie să se amestece în redacţii. „Nu avem nicio afacere directă cu statul. Nu oferim servicii şi nici nu participăm la licitaţii pentru oferirea de servicii“, spune Martin Danko, purtătorul de cuvânt al grupului Penta Investments.
Penta s-a implicat în afacerea presei după ce şi alte entităţi controlate de oligarhii locali (ca Babis, ministrul ceh al Finanţelor, dar şi Ivan Jakabovic şi Patrik Tkac, care controlează J&T Finance Group din Slovacia) au început să investească în această industrie.
Cele 45 de procente ale Penta din Petit Press îi împiedică să domine redacţiile, chiar dacă şi-au dori. Acest lucru nu se doreşte pentru că, spune Danko, credibilitatea ştirilor reprezintă profitabilitatea companiei.
„Interesul adevărat al Penta este influenţa, controlul criticilor“, îl contrazice Kostolny.
Kostolny lucrează acum la un plan în care adjuncţii săi şi mulţi dintre foştii angajaţi SME, pe care îşi poate permite să-i angajeze, să producă Projekt N, un portal web şi un ziar, poate săptămânal, poate zilnic. Planul său este să ofere ştiri gratuite pe online, dar să factureze articolele de investigaţie mai ample. Pentru moment, nu au alt birou în afara unei cafenele unde se adună Kostolny şi alţi foşti angajaţi SME.
„Sunt foarte integri, şi asta e bine pentru că ţara are nevoie de asemenea oameni“
„Încă nu am investitori. Nu am computere, nu am imprimante. Nu am nimic“, mărturiseşte Kostolny.
Fulmek spune că intenţiona să-şi petreacă următoarele săptămâni încercând să convingă pe unii dintre cei care şi-au dat preavizul să rămână la SME cu el şi să lupte de acolo. El chiar speră să-l convingă pe Kostolny şi pe adjuncţii săi să se reîntoarcă, însă nu-şi pune prea mari speranţe. „Sunt foarte integri, şi asta e bine pentru că ţara are nevoie de asemenea oameni“, spune Fulmek.
Se încarcă comentariile...
