Marea Britanie, lovită în ce are mai scump

Ieri, agenţia de rating Moody’s a retras Marii Britanii prestigiosul şi atît de importantul "triplu A”, semnul recognoscibil al performanţelor economice ale unei ţări, dar şi, în acelaşi timp, garanţia maximă ce se oferă investitorilor străini.

Asta în timp ce o altă agenţie, Fitch, anunţă că perspectiva economiei britanice continuă să fie considerată drept "negativă". Iar cealaltă mare agenţie de rating, Standard and Poor’s, în decembrie, avertiza că, în caz de evoluţii economice nefavorabile, va retrage şi ea Marii Britanii calificativul respectiv. Totul într-un context european şi mondial deja tensionat, după ce Moody’s deja anunţase aceeaşi măsură drastică în cazul Franţei.

"Pe bună dreptate, ni s-au reamintit cu severitate problemele datoriei publice cu care se confruntă ţara noastră. Nu vom întoarce spatele problemelor, le vom depăşi", a afirmat George Osborne, ministrul de finanţe britanic, reacţionând la decizia agenţiei americane de rating care a evocat "slăbiciunea continuă a perspectivelor pe termen mediu" ale Marii Britanii. Afirmaţii îndreptăţite şi de recentele rezultate privind ansamblul economiei britanice, căci, pentru ultimul trimestru din 2014, scăderea PIB-ului a fost de 0,3%.

Acum poate se va înţelege mai bine teama unora dintre decidenţii politici britanici privind o reacţie dură a populaţiei care, cu siguranţă, va taxa sever guvernul premierului conservator David Cameron. Nu neapărat, în sine, pentru actuala criză economică şi de perspectivă cu care se confruntă Regatul Unit.

Nu neapărat pentru degradarea accentuată a relaţiilor cu UE, niciodată pe lista marilor preferinţe istorice ale britanicilor. Problema o reprezintă incertitudinea în care se află experţii lumii financiare, analiştii economici şi politici, asupra viitorului Marii Britanii pe de o parte ca entitate unitară (vezi referendumul de la anul privind independenţa Scoţiei) şi, pe de altă parte, rezultatul al celuilalt referendum, cel care ar putea decide, tot la anul, ieşirea ţării din Uniunea Europeană,

Consecinţele ar fi uriaşe şi de o complexitate incredibilă dar, pentru a rămâne în continuitatea logică a acestui articol, întrebarea pe care o voi evoca este cea legată de puterea Marii Britanii (dar şi de apetenţa sistemului financiar mondial) de a păstra, în aceste condiţii, lira sterlină ca monedă internaţională de rezervă. Dacă actuala tendinţă se va menţine, (vorbim de un deficit public care va urca peste 93% din PIB în 2013, conform estimărilor FMI), Marea Britanie tinde primejdios de mult să se apropie de statutul de ţară cu mari probleme, ceea ce va avea ca primă urmare directă degradarea statutului ei de centru financiar.

De mai mult timp, la Bruxelles, se vorbeşte despre existenţa unui Plan B în cazul unei crize majore de încredere în City-ul londonez, scuturat deja de o serie de scandaluri uriaşe, cu acuzaţii foarte grave de manipulare a pieţelor, operaţiuni ilicite ale unor filiale ale unor foarte cunoscute bănci britanice....tot atâtea elemente care conferă o oarece credibilitate zvonurilor privind pregătirea unui centru financiar european undeva pe continent, posibil în Germania.

Este poate mai uşor să înţelegem acum vasta operaţiune de propagandă a guvernului conservator britanic care are ca principal obiectiv distragerea atenţiei de la situaţia dramatică a economiei naţionale, mutând centrul atenţiei spre ipoteticul drob de sare pe care l-ar reprezenta un viitor aflux de muncitori din România şi Bulgaria care ar destabiliza piaţa muncii.

În traducere, iată de ce, se va spune, nu avem noi locuri de muncă, iată de ce trebuie să luăm măsuri nemaivăzute până acum (scoaterea de la plata alocaţiilor sociale a imigranţilor, etc): vin nemâncaţii din est să ne ia ce a mai rămas din bogăţia de odinioată a Imperiului!

Există însă şi un adevăr în toate acestea: decidenţii britanici intuiesc just că urmează mişcări sociale severe ca răspuns a fenomenului cel mai dramatic, anume "inflaţia ridicată" care grevează bugetul familiilor, analiza apaţinând dnei Sarah Carlson, economistul şef pentru Marea Britanie de la Moody’s.

Cred că de-abia acum încep să se simtă efectele dezastruoase provocate de fronda anti-europeană a Marii Britanii şi că ele ar putea să fie considerabile pe termen scurt şi mediu, în lipsa sprijinului vizibil şi fără ezitări a verişorului bun de peste Ocean, ocupat acum să-şi panseze propriile răni, fix în acelaşi domeniu.