Manuel Valls, un vals imposibil?

Cînd un primar strănută la Frejus, Parisul are febră. Când francezii îşi aleg primarii pînă în ultimul lor cătun, în oraşul lumină miniştrii tremură, cu hîrtia demisiei în faţă. Valsul remanierii şi moşia lui Valls.

Pentru stînga aflată la guvernare rezultatele alegerilor municipale au căzut ca o urgie: 155 de oraşe au trecut de la stînga la dreapta, iar Frontul Naţional, partidul de extremă dreaptă condus de Marine Le Pen, a obţinut 11 oraşe (faţă de de 3, în 2008). Preşedintele socialist François Hollande a numit un nou prim-ministru: Manuel Valls, cel mai sarkozist dintre socialişti. După ce a fost şef de comunicare în campania electorală a lui Hollande, Valls a primit ministerul de interne unde şi-a consolidat, carismatic, reputaţia de electron liber, detestat de propria familie politică, iubit de populaţia decepţionată de lipsa de autoritate de la vîrful republicii.

Tînăr (51 de ani), acest „animal politic” ambiţios şi ferm  îşi vede cu ochii orizontul de prezidenţiabil din ce în ce mai aproape. Rămîne de văzut cît de mult o să-l erodeze noua postură de prim-ministru, din care nu mai poate brava nepedepsit. Valls va trebui să valseze, şi paşii de dans sunt din start improbabili: votul sancţiune şi absenteismul de la municipale arată că francezii aşteaptă măsuri de stînga, dar Franţa nu şi le mai permite.

Mai fragil cu 155 de primării şi, în consecinţă, cu senatul care va bascula spre dreapta, Hollande promite scăderea taxelor şi impozitelor şi-l oferă pe tavă pe Manuel Valls, adversarul sacrosantelor 35 de ore de muncă pe săptămînă. În acest moment criza politică din Franţa (şi cea economică din Europa) incarnează în cel mai înalt grad o neputinţă  ideologică: social - liberalismul a devenit o struţocămilă pe care o bat cu pietre şi cei de stînga şi cei de dreapta.

Economia va fi fără îndoială o piatră de încercare pentru Manuel Valls. Ea trece şi prin relaţia cu Europa, în condiţiile în care bîntuie, în Franţa, un vînt din ce în ce mai viguros de autoprotecţie, pe aripile căruia scrie de-o şchioapă, „made în France”.

Dar Manuel Valls place francezilor, fie şi numai pentru că şi-a permis să iasă din „politicul corect” al unor subiecte tabu: vă amintiţi, vocaţia romilor e să se-ntoarcă de unde au venit...Ştiţi care a fost prima declaraţie radioasă a lui Marine Le Pen la anunţarea triumfului FN în alegerile municipale?

„Dacă am cîştigat e pentru că oamenii s-au săturat de dictatul Europei, iar UMP şi PS n-au făcut, nici unii nici alţii, nimic cu romii.”

E limpede. Pe moşia celor 11 oraşe unde Frontul Naţional are de acum primari n-o să vedeţi vreo tabără de romi. Dar pe moşia lui Valls?...

Affaire à suivre...