Locuitorii din localităţile nordice, de unde ruşii au fost alungaţi, trăiesc încă teroarea războiului: „Cu vecini ca ăştia, avem nevoie de un zid”

Senkivka FOTO SHUTTERSTOCK

Tancurile ruseşti au părăsit localităţile din nordul Ucrainei, însă acestea sunt în continuare zone de război, unde ameninţări surde plutesc în aer. În apropierea satelor ucrainene de lângă graniţa nordică cu Rusia, împânzite de tranşee şi puncte de control, încă explodează bombe, iar localnicii trăiesc cu frica că ruşii alungaţi în aprilie s-ar putea întoarce, relatează NYT.

În Moşcenka, un sat din provincia Chernihiv, aflat la doar circa zece kilometri de frontiera Ucrainei cu Rusia şi Belarus, locuitorii resimt încă teroarea războiului. Zilnic, exploziile de artilerie din oraşele vecine îi fac să se cutremure pe rezidenţii ce au trăit în spaima a săptămâni de ocupaţie în timp ce armata rusă se îndrepta spre capitala Kiev.

„Trăim în teroare”, spune Kateryna Krasnomirova, care s-a refugiat în Moşcenka în urma bombardamentelor zilnice din satul său, Senkivka.

Ucraina a forţat retragerea trupelor invadatoare de la periferia Kievului, împingându-le înapoi spre graniţă şi repurtând astfel cea mai importantă victorie a războiului şi un simbol al dârzeniei ucrainene.

Însă sătenii din regiune nu se simt în siguranţă: chiar dacă soldaţii ruşi au plecat, toate indiciile arată o zonă de război: patrulele ucrainene, punctele de control de pe drumurile ce leagă localităţile nordice de sudul ţării, marcajele terenurilor agricole minate, tranşele.

„Am numărat 14 explozii ieri”, spune Mikola Kalivoşko, 65 de ani care s-a mutat temporar în Moşcenka cu soţia lui. Nu ştiu când se vor putea întoarce acasă, astfel că îşi pregătesc deja lemne pentru iarnă.

Oleksandr Turcinov, preşedinte al Ucrainei în 2014, în perioada când Rusia a anexat Crimeea şi separatiştii pro-ruşi au luat controlul asupra majorităţii Donbassului, spune: „Putin nu a renunţat la planul său de a distruge total Ucraina, iar asta presupune capturarea Kievului. Câtă vreme războiul continuă, nu va dispărea pericolul unei alte invazii dinspre nord şi al asaltării capitalei.

Mulţi analişti cred de asemenea că scopul final al lui Putin este cucerirea capitalei şi răsturnarea guvernului de la Kiev, în ciuda limitării pe moment a ambiţiilor la regiunea Donbass.

„Ne asigurăm că un doctor face turul tuturor satelor la câteva săptămâni – localnicii se tem că în orice moment ar putea fi blocaţi” de forţele ruse, spune Volodimir Pinchuk, viceprimarul Horodina, cel mai mare oraş din regiune, precizând că localnicii sunt chinuiţi de amintirea tancurilor ruseşti trecând prin oraş 48 de ore continuu.

Noul război de uzură se poartă nu doar psihologic, ci şi strategic în măsura în care Moscova urmăreşte să-i oblige pe ucraineni să-şi apere graniţele expuse, chiar şi acolo unde nu au loc lupte.

Ucraina este forţată să-şi apere multiple zone de frontieră - în afară de linia frontului din est de peste 1.000 km întinsă între provincia sudică Herson şi regiunea nord-estică Sumî: – în nord, graniţele cu Rusia din provinciile Chernihiv şi Sumî; în sud-vest, graniţa cu Transnistria – dar şi frontiera de peste 950 km cu Belarus, de unde, sub pretextul exerciţiilor militare, Rusia a adus soldaţi şi echipamente la graniţă, lansând asaltul asupra Kievului.

„Ruşii încearcă să reţină cât de multe forţe ucrainene posibil în cât mai multe locuri, creând ameninţări latente”, spune Gustav Gressel, analist la Consiliul European privind Relaţiile Externe.

„Din acest motiv, Belarus efectuează exerciţii militare pe 22 iunie şi de asta ruşii bombardează Chernihiv cu ajutorul artileriei, sunt mobilizaţi soldaţi în Transnistria: pentru a menţine forţele ucrainene răspândite peste tot”, spune Gressel.

Şeful unei unităţi locale a dezvăluit că grănicerii au detectat grupuri ruse diversioniste încercând să pătrundă în timpul nopţii. De asemenea, înaintea exerciţiilor militare din Belarus, forţele armate ucrainene din regiune se află în stare ridicată de alertă.

„Unităţile se aduc la niveluri ridicate de disponibilitate de luptă, se iau măsuri practice pentru admiterea recruţilor, se scot din depozite arme şi echipamente militare”, a anunţat recent pe Facebook purtătorul de cuvânt al comandamentului operaţional al armatei ucrainene.

Totodată, accesul în zonă este puternic restricţionat, chiar şi pentru voluntari, în timp ce serviciile de la vamă şi soldaţii au ordine stricte să nu lase jurnalişti şi civili să vină în apropierea graniţei.

La graniţa unde se întâlnesc Belarus, Rusia şi Ucraina, se află monumentul Trei Surori ridicat în 1975 pentru a simboliza uniunea dintre cele trei popoare slave – Ucraina a decis să-l demoleze.

În localitatea Senkivka se vorbeşte „surjik” – o combinaţie de ucraineană, rusă şi belarusă. Până în 2014, când ruşii au invadat prima dată, aici a funcţionat un muzeu al prieteniei naţionale şi s-a organizat un festival anual.

„Mii de oameni veneau în fiecare an - dormeau în corturi, făceau sport, făceau cunoştinţă şi urmăreau spectacole", şi-a amintit Natalia, care a lucrat la muzeul Celor Trei Surori din Senkivka vreme de 26 de ani.

Festivalul nu se mai ţine din 2014, când Rusia a anexat Crimeea şi a sprijinit separatiştii din regiunea Donbass. Dar mulţi localnici au legături de familie peste graniţe. Destrămarea unui sentiment împărtăşit de camaraderie a aşternut un văl de melancolie asupra regiunii.

„Nu ne venea să credem că aceste naţiuni prietene, surorile noastre, ne-ar putea ataca", a spus Natalia, suspinând. "Ce este cu acest război?"

Unii dintre cei ce locuiesc în apropierea frontierei belaruse au căutat refugiu la rudele de acolo, a dezvăluit Pinchuk, dar  au fost nevoiţi să revină acasă din cauza dezacordurilor cu privire la război.

„S-au întors, pentru că nu au putut găsi un limbaj comun cu rudele lor'', a spus Pinchuk, viceprimarul Horodina. „Un frate i-a spus surorii sale ce se întâmplă, dar ea a preferat să creadă propaganda de la televizor. Oamenii au fost transformaţi în zombi''.

Soţii Kalivoşko, pensionarii din Senkivka, povestesc că au doi fii - unul este în Belarus şi altul în Ucraina, la Kiev.

„Ne rugăm lui Dumnezeu în fiecare zi", a spus bărbatul amintindu-şi de fiul din Belarus.

„El nu are informaţii despre război", a spus cu tristeţe şi soţia lui.

La mijlocul lunii mai, autorităţile locale din Ucraina au decretat distrugerea monumentului Celor Trei Surori.

"Cu vecini ca aceştia, avem nevoie de un zid. Sau cel puţin de o mulţime de mine”, a spus Homenko, comandantul grănicerilor.