LGBT în vreme de campanie. Prezidenţialele din Moldova

Duminică are loc al doilea tur al prezidenţialelor din Republica Moldova. Igor Dodon versus Maia Sandu. Tematica LGBT (lesbiene, gay, bisexuali şi persoane trans), folosită intens pentru a creiona şi defini anumite poziţionări politice. Nu întâmplător.

Dacă ne uităm la Georgia, Ucraina, Moldova, vedem că homosexualitatea devine unul din punctele care (re)definesc valorile naţionale. European versus ortodox se traduce în pro sau anti – homosexualitate. Nu e o întâmplare că includerea criteriului orientării sexuale în legislaţia anti-discriminare a stârnit în toate aceste ţări dezbateri intense. Elitele politice acceptă în continuare doar parţial validitatea minorităţilor sexuale. Cu toate acestea, faptul că Rusia este o campioană anti-LGBT, clivajul creat de regimul Putin pentru a se diferenţia de „Vest”, afectează direct şi ţările din spaţiul ex-sovietic. Kazakhstanul, de exemplu, a încercat o criminalizare a homosexualităţii prin adoptarea unei legislaţii privind restricţionarea „propagandei” gay, însă Curtea Constituţională a intervenit împotriva unui astfel de act. În Belarus au început anul acesta discuţii despre legislaţie privind „propaganda homosexuală”, pe stilul Rusia. Ucraina a adoptat legislaţie anti-discriminare în 2015, Georgia în 2014, Moldova în 2012, îndeplinind condiţiile cerute de UE pentru semnarea Acordului de Asociere, care include un regim lax al vizelor. Unii politicieni din est au întărit colaborarea cu bisericile ortodoxe, iar alţii se văd nevoiţi să sprijine legislaţie profund nepopulară, în numele unor deziderate naţionale.

Un val de ură împotriva comunităţii LGBT din Moldova a fost exploatat la maximum, aceşti oameni fiind ţinta unei campanii publice de patologizare. Ura vine din ambele părţi: şi din partea susţinătorilor lui Dodon, dar şi din partea celor ai lui Sandu.

În acest context, Igor Dodon, candidatul socialist la preşedinţia Moldovei, a inclus în platforma sa electorală abrogarea legislaţiei anti-discriminare. Dodon îşi vinde imaginea de familist convins, ortodox, tradiţionalist, „moldovean verde”, ca să parafrazez o expresie despre români a lui Caragiale. Alinierea cu Rusia este subliniată şi de buna colaborare dintre Biserica Ortodoxă a Moldovei (BOM) şi campania candidatului socialist. Biserică care se implică activ în jocul politic, este cea mai numeroasă şi cea mai influentă (Mitropolia Basarabiei este mult mai lipsită de relevanţă din acest punct de vedere). Până şi facţiunile din cadrul BOM şi-au dat mâna în sprijinul lui Dodon, Vladimir, şeful BOM a oficiat o slujbă în satul natal al candidatului, iar opozantul intern al acestuia, Marchel al Bălţiului a acuzat-o pe Sandu că nu are familie şi copii, deci nu e o bună creştină.

În această campanie am fost martori şi la alte jocuri dubioase: răspândirea unor fluturaşi falşi despre faptul că Maia Sandu ar aduce refugiaţi în Moldova şi că ar legaliza căsătoriile gay. Site-uri ultra-ortodoxe au mers până la a o „acuza” pe Sandu că e lesbiană, că împreună cu alte lesbiene faimoase merge la Amsterdam în „vizite homosexuale”. În paralel, activiştii LGBT şi-au arătat susţinerea faţă de Sandu, ceea ce a cauzat un nou motiv de atac împotriva acesteia: „homosexualii Moldovei o susţin pe Sandu!”. Un val de ură împotriva comunităţii LGBT din Moldova a fost exploatat la maximum, aceşti oameni fiind ţinta unei campanii publice de patologizare. Ura vine din ambele părţi: şi din partea susţinătorilor lui Dodon, dar şi din partea celor ai lui Sandu.

Cu privire la comunitatea LGBT din Moldova, trebuie înţeles că este una la fel de diversă ca şi societatea în ansamblul ei. Există gay care votează cu Dodon, există vorbitori de rusă, unii sunt unionişti, alţii au ieşit în stradă alături de platforma DA, unii nu sunt interesaţi de politică. 

De-a lungul carierei sale, Maia Sandu nu a pus neapărat accent pe necesitatea statului laic. În Moldova, totuşi, comparat cu România, există o mişcare mai puternică şi mai vocală privind separaţia dintre stat şi biserică. Există politicieni care-şi asumă public poziţii puternice pe acest subiect. Deşi a fost anulat un ordin al unei vice-ministre care interzicea slujbele la începutul anului şcolar în şcolile din Moldova. În prima dezbatere cu Dodon, s-a prezentat ca o ortodoxă practicantă, însă în discreţie şi intimitate. Întrebată cu privire la sprijinul pe care i-l acordă comunitatea LGBT, Sandu s-a eschivat, debarasându-se total de orice fel de legătură cu persoane LGBT şi nepoziţionându-se nicicum faţă de subiectul legislaţiei anti-discriminare. Pentru mulţi din activiştii din Moldova acest lucru a produs surpriză, dezamăgire. Atât de penibil a fost spectacolul încât moderatoarea dezbaterii s-a văzut nevoită să-i întrebe pe candidaţi dacă voturile persoanelor LGBT sunt egale cu ale celorlalţi cetăţeni.

Moldova a fost co-interesată în parteneriatul cu UE, iar noului preşedinte, oricare ar fi el, îi va fi dificil să rupă legăturile cu UE.

Cu privire la comunitatea LGBT din Moldova, trebuie înţeles că este una la fel de diversă ca şi societatea în ansamblul ei. Există gay care votează cu Dodon, există vorbitori de rusă, unii sunt unionişti, alţii au ieşit în stradă alături de platforma DA, unii nu sunt interesaţi de politică. Există, totuşi, în cercurile activiste o simpatie pentru Sandu din perspectiva a ceea ce reprezintă ea, cel puţin la nivel discursiv, anume o continuare a drumului european care include legislaţia anti-discriminare.

Se remarcă o anumită doză de fatalism şi încărcătură, tensiune, când se vorbeşte despre campania electorală din Moldova. Ambele tabere joacă puternic, Maia Sandu îl acuză pe Dodon că va anula regimul de vize spre Europa, Igor Dodon o acuză pe Sandu că va interzice limba rusă. Aşa e în campanie. Cert e că în acest moment Moldova a fost co-interesată în parteneriatul cu UE, iar noului preşedinte, oricare ar fi el, îi va fi dificil să rupă legăturile cu UE. Chiar Dodon s-a văzut nevoit să-şi îmblânzească discursul public. Ales preşedinte, acesta va încerca să joace un joc de echilibristică, pe care deja îl joacă Plahotniuc. Lupta împotriva corupţiei va fi mimată în continuare. O preşedinţie Maia Sandu nu garantează nici ea prea multe, în condiţiile unui preşedinte cu puteri mai reduse decât în România, de exemplu. Cert este că, similar cu alte ţări din spaţiul ex-sovietic, aflate cumva la intersecţia marilor interese geopolitice, şi în Moldova avem un discurs anti-LGBT împământenit adânc, care generează un clivaj social în încercarea de a defini estul versus vest şi ideea de naţiune în sine.

PS: De citit articolul de opinie scris de activista feministă Victoria Apostol.