Lecţia Poloniei: cum s-au integrat imigranţii polonezi în Marea Britanie

Dezbaterea cu privire la imigrare este aprinsă în Marea Britanie, unde unii se tem de o „invazie“ din Europa de Est. În zonele rurale din ţară, numărul imigranţilor îl depăşeşte pe cel al englezilor.

În urma discursului premierului britanic David Cameron cu privire la relaţiile ţării sale cu restul Europei, dezbaterea cu privire la imigrare a continuat. Ridicarea restricţiilor le va permite cetăţenilor români şi bulgari să lucreze în Marea Britanie şi se aşteaptă ca mulţi să se îndrepte către arhipelagul britanic, scrie „Deutsche Welle“.

Există însă deja tensiuni cu privire la impactul sutelor de mii de polonezi care s-au mutat în ţară după ce Polonia a intrat în UE, în 2004. Această situaţie alimentează temerile cu privire la o „invazie“ din România şi Bulgaria. 

„Eliberaţi-ne din lanţurile Europei“.

Unul dintre locurile în care oamenii protestează este Boston, în Lincolnshire, situat în estul Marii Britanii. În cursul unei recente manifestaţii împotriva est-europenilor care s-au mutat în Boston, pe bannere se puteau citi mesaje ca: „Imigrare controlată, nu o uşă deschisă către invazie“, „Înapoi în ţara voastră“ sau „Eliberaţi-ne din lanţurile Europei“.

Aici trăieşte cea mai mare populaţie de imigranţi din ţară. Acum un deceniu, aproape 99% din locuitori erau identificaţi ca fiind „britanici albi“, cea mai mare comunitate de străini fiind formată din 249 de nemţi. Acum unul din zece oameni provine dintr-o ţară a UE, cu precădere din Polonia.

Angelika, imigrantă poloneză, s-a mutat de curând. A sosit în Marea Britanie acum câteva luni şi vorbea o engleză stricată, dar nu a avut probleme în a-şi găsi un loc de muncă la un magazin din centrul localităţii Boston.

„Este frumos, un loc de muncă frumos cu bani frumoşi“, a declarat ea pentru DW.

În ciuda manifestaţiilor, crede că englezii sunt „foarte prietenoşi“. Ea a explicat că i-a fost uşor să găsească un loc de muncă, atât de uşor încât i s-a oferit cu prima ocazie când a intrat într-un magazin şi şi-a exprimat dorinţa de a munci, în prima zi.

Polonez şi el, Szymek se află în ţară de şapte ani. A plecat ca să îşi urmeze fratele şi, la fel ca Angelika, nu stăpânea prea bine engleza.

„Accentul este foarte greu de înţeles pentru cineva care abia a sosit. E diferit ce înveţi la şcoală de cum este în realitate“, spune el.

Szymek a găsit rapid un loc de muncă, la două săptămâni după ce a sosit, iar acum lucrează la un hotel. Crede că plecarea din Polonia i-a schimbat viaţa.

„Nu mai există piedici acum, poţi trăi unde vrei, poţi lucra oriunde mergi, cred că este mai bine aşa“.

„Ne fură locurile de muncă“

Boston este o localitate rurală şi mulţi din polonezii care au venit aici au început să lucreze pământul, în timp ce localnicii consideră că le fură locurile de muncă, deoarece acceptă salarii mici. Dean Everitt este un localnic care a iniţiat Grupul de Protest din Boston şi a fost în spatele recentei demonstraţii împotriva imigranţilor din oraş.

„Acum câţiva ani, lucrai pământul şi pentru patru sau cinci ore de muncă primeai o sută de lire. Acum primeşti şase lire pe oră, aşa că nu poţi lucra doar patru ore pe zi. Trebuie să lucrezi între opt şi zece ore“, se plânge el.

„Nu au nevoie să câştige bine, pentru că locuiesc la comun şi îşi permit să împartă plata facturilor. O familie engleză nu îşi permite să facă asta. Fermierii şi supermarketurile plătesc un salariu cât mai mic“, continuă el.

Acceptând locurile de muncă pe care alţii nu le vor

Părerea lui Dean nu este împărtăşită de toată lumea. Duncan Clark, un alt locuitor din Boston, a spus că „există gelozie“ în rândul englezilor din localitate, deoarece „aceşti oameni au venit şi le-au luat locurile de muncă. Lucrează mai bine, sunt mai educaţi şi muncesc din greu, îndeplinind sarcini pe care alţii le resping“.

Unii localnici simt că le sunt furate locurile de muncă, dar au argumente?

Lisa Scullion este cercetător la Universitatea din Salford. A studiat impactul imigrării în Marea Britanie în ultimii ani.

„Din perspectiva angajatorului, în studiile în care am vorbit cu ei, au simţit că pot găsi oameni, mai ales pentru posturile care nu cer multă pricepere, unde condiţiile nu sunt fantastice“.

Dezbateri cu privire la poziţia Marii Britanii în Europa

Statistici recente arată că 7,5 milioane au fost născuţi în afara graniţelor Marii Britanii şi aproape trei milioane locuiesc în gospodării în care adulţii nu vorbesc limba engleză, aşa că este posibil să apară în viitor diverse dialecte. Pentru unii, precum Dean Everitt, problema imigrării este strâns legată de poziţia ţării în Europa.

„Cred că este timpul ca Marea Britanie să îşi protejeze graniţele, să le închidă şi să înceapă să înţeleagă că imigrarea a ajuns la un punct în care nu ne mai putem descurca, în doi ani vor veni românii şi bulgarii. Încă de pe acum avem probleme cu numărul de polonezi, cum le vom face faţă românilor şi bulgarilor?“, se întreabă Everitt.

Marea Britanie este, din perspectivă istorică, o ţară de imigranţi în care diverse populaţii s-au stabilit şi s-a integrat în viaţa arhipelagului de-a lungul secolelor, dar, dacă poate susţine numărul de imigranţi la care se aşteaptă, rămâne de văzut. Deocamdată, locuitorii din Boston şi din restul ţării pot numai să privească desfăşurarea procesului de integrare.