Kosovo, cinci ani de independenţă

Kosovarii sărbătoresc cinci ani de la independenţă FOTO AFP

Kosovo sărbătoreşte duminică cinci ani de la proclamarea independenţei faţă de Serbia, o aniversare marcată de progrese notabile în relaţiile dintre cei doi foşti inamici, posibile datorită medierii UE, chiar dacă Belgradul consideră în continuare acest teritoriu drept provincia sa, relatează AFP.

"Republica Kosovo este o realitate incontestabilă şi ireversibilă", a declarat preşedintele Atifete Jahjaga într-un discurs televizat.

Trupele Forţei de Securitate din Kosovo (KSF) au defilat în aplauzele a mii de persoane, în cursul evenimentelor organizate în centrul capitalei Priştina.

Într-un mesaj adresat cu această ocazie, secretarul de Stat american, John Kerry, a încurajat autorităţile kosovare să depună eforturi pentru "construirea unor instituţii democratice solide (...), să promoveze statul de drept şi să intensifice acţiunile pentru integrarea europeană".

Aproximativ 100 de ţări, inclusiv majoritatea statelor membre UE, recunosc independenţa Kosovo.

Mai multe acorduri au fost semnate sub presiunea Bruxellesului, care condiţionează orice progres către aderarea Serbiei şi a Kosovo în UE de normalizarea relaţiilor dintre cele două părţi în cadrul unui dialog început în 2011.

Acesta vizează înainte de toate ameliorarea vieţii cotidiene a celor aproximativ 1,8 milioane de locuitori ai Kosovo, a căror existenţă este perturbată de complicaţiile administrative datorate statutului controversat al acestui teritoriu (stare civilă, cadastru, vamă).

Motivaţi de Bruxelles, premierii sârb şi kosovar, Ivica Dacici şi Hashim Thaci, s-au întâlnit de patru ori începând din octombrie, sub auspiciile liderului diplomaţiei europene, Catherine Ashton.

Dacici a asigurat recent că Guvernul său este "hotărât să meargă înainte" cu aceste negocieri.

"Acordarea unei date pentru deschiderea negocierilor de aderare la UE şi sosirea unor noi investitori străini depinde" de rezultatele pozitive ale dialogului cu Priştina, a declarat acesta.

Belgrad şi Pristina au numit de asemenea "ofiţeri de legătură" care se vor alătura în curând misiunilor UE din cele două capitale. Aceştia au convenit de asemenea asupra gestionării în comun a posturilor de frontieră între Serbia şi Kosovo.

Chiar dacă preşedintele Serbiei Tomislav Nikolici, un naţionalist convertit în conservator favorabil UE, era un critic feroce al dialogului realizat de predecesorul său cu Priştina înainte de alegerea sa în mai 2012, a sfârşit prin a se întâlni la începutul lui februarie cu omologul kosovar, Atifete Jahjaga, o premieră la un asemenea nivel după sfârşitul conflictului sârbo-kosovar (1998-1999).

Bombardamentele NATO au alungat în primăvara lui 1999 din Kosovo forţele sârbe care se angajaseră într-o represiune împotriva gherilei separatiste kosovare, deschizând astfel calea către independenţă, proclamată la 17 februarie 2008 cu sprijinul Statelor Unite şi a majorităţii statelor membre ale Uniunii Europene.

Acum cinci ani, contactele directe cu Priştina erau inimaginabile pentru Belgrad şi responsabilii sârbi părăseau orice reuniune la care participau reprezentanţii Kosovo.

Scandalizată, Serbia şi-a chemat ambasadorii din toate statele care au recunoscut independenţa Kosovo şi, de asemenea, a expulzat reprezentanţii diplomatici ai Muntenegru şi Macedoniei vecine.

Spre surpriza generală, dialogul între Pristina şi Belgrad a accelerat cu rezultate concrete după formarea noului guvern naţionalist de la Belgrad în iulie.

Serbia a lăsat să se înţeleagă că este pregătită să discute un loc în cadrul ONU pentru Kosovo cu condiţia ca o soluţie globală să fie negociată, ceea ce constituie o recunoaştere a acesteia.

Însă analistul politic kosovar Belul Beqaj afirmă că un asemenea gest este puţin probabil într-un viitor apropiat.

"Nu cred că Serbia ar fi pregătiă să renunţe la Kosovo atât de repede", a spus acesta.

Problema cea mai spinoasă şi complexă de reglementat este cea a susţinerii acordată de Belgrad sârbilor din nordul Kosovo, unde aceştia sunt majoritari, o regiune care practic scapă de sub controlul Pristinei prin instituţiile sale, precum şcolile sau tribunalele.

Serbia susţine o mare autonomie pentru aceşti 40.000 de sârbi, însă şi pentru ceilalţi 80.000 care locuiesc în enclave răspândite prin sudul teritoriului.

"Fără un acord cu Serbia, Kosovo nu are viitor, nici în termeni politici, nici în termeni economici", a avertizat purtătorul de cuvânt al Guvernului sârb, Milivoje Mihajlovici.

Principalele evenimente care au marcat istoria noului stat

Kosovo a făcut parte multă vreme, de-a lungul istoriei, din Imperiul Otoman, înainte de a trece sub controlul Serbiei.Secolul al XII-lea - Kosovo se află în centrul unui imperiu sârb, condus de dinastia Nemanjic. Aceasta este o perioadă în care se construiesc numeroase mănăstiri şi biserici.

1389 - Sârbii sunt învinşi de Imperiul Otoman în bătălia de la Kosovo Polje şi urmează o perioadă de câteva secole de dominaţie turcă ce distruge echilibrul etnic, înclinând balanţa în favoarea musulmanilor şi albanezilor.

1913 - Serbia recâştigă controlul asupra Kosovo după războaiele balcanice.

1946 - Kosovo este integrat în Federaţia Iugoslavă a comunistului Josip Broz Tito.

1987 - Cu ocazia unei vizite în Kosovo, Slobodan Miloşevici se erijează în apărător al sârbilor din provincie.

1989 - Miloşevici revizuieşte Constituţia sârbă, reducând considerabil autonomia Kosovo.

1991 - Proclamarea unei republici a Kosovo, recunoscută doar de Albania.

1992 - Ibrahim Rugova, ales "preşedinte" al Kosovo, laudă rezistenţa pasivă pentru obţinerea independenţei şi organizează instituţii paralele.

1997 - Apariţia Armatei pentru Eliberare din Kosovo (UCK), care angajează o gherilă împotriva forţelor sârbe.

1998-1999 - Război în Kosovo între separatişti şi forţele sârbe, soldat cu peste 13.000 de morţi, majoritatea albanezi din Kosovo, şi un milion de refugiaţi. NATO intervine la 24 martie 1999, forţele sârbe se retrag la 10 iunie. Kosovo este plasat sub protecţie internaţională.

2004 - Revolte violente antisârbe, soldate cu 19 morţi şi peste 900 de răniţi.

2005 - Începe o misiune a fostului preşedinte finlandez Martti Ahtisaari, mandatat de ONU, pentru elaborarea unui statut definitiv al Kosovo. Planul său de independenţă sub supraveghere internaţională va eşua în 2007 la ONU, din cauza Rusiei, care susţine Serbia.

2008 - La 17 februarie, Parlamentul din Kosovo proclamă independenţa. Serbia şi aliatul său, Rusia, resping această proclamare a independenţei, recunoscută în prezent de 98 de ţări, dintre care Statele Unite şi majoritatea statelor membre UE. Începe Misiunea europeană de poliţie şi justiţie din Kosovo (EULEX), cea mai importantă operaţiune civilă a Uniunii Europene.

2009 - Kosovo devine cel de-al 186-lea membru al Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi al Băncii Mondiale.

2010 - La 22 iulie, Curtea Internaţională de Justiţie conchide că declaraţia de independenţă a Kosovo nu a încălcat dreptul internaţional. În septembrie, Adunarea Generală a ONU votează o rezoluţie comună a Serbiei şi UE care îndeamnă la "dialog" între Belgrad şi Priştina. În decembrie au loc primele alegeri legislative de la declararea independenţei, pătate de nereguli.

2011 - În martie se deschid, sub egida Bruxelles-ului, primele negocieri directe după război între Kosovo şi Serbia, care vrea să adere la UE. EULEX deschide o anchetă de presupus trafic de organe efectuat de membrii UCK în timpul războiului.

2012 - La 10 septembrie, Kosovo accede la suveranitate deplină (se încheie perioada de supraveghere internaţională), respinsă de sârbii din nord. La 19 octombrie, la Bruxelles are loc prima întâlnire între premierul sârb, Iviţa Dacici, şi cel kosovar, Hashim Thaci, în cadrul dialogului sub egida UE, urmat de acorduri-cheie. Fostul lider UCK Ramush Haradinaj, premier din decembrie 2004 până în martie 2005, este achitat de crime împotriva sârbilor în noiembrie, de către Tribunalul Penal Internaţional din fosta Iugoslavie.

2013 - la 6 februarie, are loc prima întâlnire între preşedinţii Serbiei şi Kosovo, sub egida UE.