Imigranţii ilegali din Grecia trăiesc cu teama că vor fi ucişi în plină stradă

Crimele rasiste comise de membrii grupării neonaziste „Zorii Aurii” i-a determinat pe imigranţii ilegali ai Greciei să iasă în stradă FOTO Reuters

Imigranţii din Grecia sunt victimele tratamentelor rasiale, la care sunt supuşi de grupurilor neonaziste ce ajung să comită crime din ură chiar în plină zi. Ultimele proteste au căpătat amploare după ce cazul unui tânăr înjunghiat de doi membri ai unei grupări extremiste a fost intens mediatizat, notează publicaţia americană „Vice“.

„Cer încetarea rasismului. Trebuie să realizaţi că şi noi suntem fiinţe umane şi vrem dreptate“, îşi strigă nemulţumirea Javed Aslam, preşedintele pakistanez al Uniunii Muncitorilor Imigranţi din Grecia. El s-a adresat unei mulţimi de aproximativ 5.000 de oameni, care a defilat în drum spre Piaţa Syntagma, din faţa clădirii Parlamentului, în semn de protest faţă de fascism şi de numărul tot mai mare de atacuri rasiste îndreptate împotriva imigranţilor.

Solidaritate în faţa morţii

Demonstraţia vine la câteva zile de la asasinarea lui Shehzad Luqman, un muncitor pakistanez în vârstă de 27 de ani, care a fost înjunghiat mortal de un pompier şi de un complice al acestuia, amândoi fiind suspectaţi că fac parte din gruparea neonazistă „Zorii Aurii“.

Moartea lui Shehzad a fost picătura care a umplut paharul. În demonstraţiile anti-fasciste, unii dintre protestatari au venit cu fotografii ale tânărului ucis, pentru a spulbera anonimatul victimelor rasismului din Grecia. Presa elenă, care de obicei se referea la aceste victime ca la simpli „imigranţi ilegali“, a menţionat de această dată numele său şi a scris povestea vieţii sale: cum a ajuns în Grecia, pentru a le trimite bani surorilor sale din Pakistan.

A fost pentru prima dată când grecii şi oamenii de alte naţionalităţi au demostrat cot la cot, în timp ce evenimente de solidaritate au avut loc şi în oraşe precum Chicago, Paris, New York sau Londra. Shehzat a fost, probabil, primul muncitor imigrant care a fost plâns public în Grecia, nu doar de către cei din comunitatea sa, ci de toată lumea, scrie publicaţia citată.

Semnale de alarmă

Cu toate acestea, nu toţii greci văd lucrurile la fel. În ciuda faptului că organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului şi oficiali ai Uniunii Europene au declarat că aceasta a fost o crimă motivată de ură, poliţia elenă nu a recunoscut motivul rasist al crimei. Drept răspuns, organizaţia Amnesty International a eliberat un comunicat de presă în care a atras atenţia că acest atac marchează eşecul continuu al autorităţilor elene în a lua măsuri pentru a pune capăt violenţelor rasiste.

Agenţia ONU pentru refugiaţi (UNHCR) a semnalat că atacurile rasiste s-au au atins niveluri alarmante în timpul crizei. Chiar şi aşa, guvernul nu este dispus să adopte măsuri care să le permită victimelor să semnalizeze crimele, iar autorităţilor să furnizeze statistici.

În ultimele luni, agresorii, care de regula sunt bărbaţi îmbrăcaţi în negru şi cu feţele acoperite, nu se mai sfiesc să atace în spaţiile publice (în pieţe sau în mijloacele de transport în comun).

„Într-o noapte, pe când mă întorceam spre casă de la o întâlnire cu prietenii, patru indivizi mascaţi şi-au oprit motociclete lângă mine. Unul dintre ei mi-a cerut o ţigară, iar altul m-a întrebat dacă sunt din Bangladesh. I-am spus că sunt din Irak, pentru ca mai apoi să simt o presiune şi căldură la mâna dreaptă, la spate şi la gât“, îşi aminteşte Ahmed, un imigrant irakian. Abia după ce a căzut la pământ şi a văzut sângele şiroind pe stradă şi-a dat seama că a fost înjunghiat.

În timp ce zăcea rănit, din cauza celor opt lovituri de cuţit, Ahmed a sunat un prieten, iar poliţia a ajuns la faţa locului în 15 minute. Din fericire, niciuna dintre rănile lui Ahmed nu a atins organe vitale, aşa că după două săptămâni de spitalizare a fost externat. Ahmed nu i-a spus fratelui său despre incident, de teamă să nu îşi îngrijoreze familia. Se gândea, totuşi, cum ar fi ajuns trupul lui acasă pentru a fi îngropat, dacă ar fi murit.

Dreptul la o moarte demnă

Acesta este o altă problemă cu care se confruntă comunitatea pakistaneză. „În fiecare săptămână trebuie să găsim bani pentru a trimite trupurile neînsufleţite în Pakistan, la familiile lor. Costă până la 2.500 de euro“, spune Javed. În lipsa unui sprijin din partea ţărilor de origine sau a statului grec, comunităţilor de imigranţi le este greu să le garanteze colegilor dreptul de a muri cu demnitate.

În Grecia, Ahmed se simte un nimeni. Dar marşul de protest în memoria lui Shehzad ar putea fi singura cale de a scăpa de marginalizare. La demonstraţia anti-fascistă, toţi protestatarii purtau pancarte cu mesajul „Nu mă voi lăsa intimidat“. „Ştim că dacă nu luptăm, nu va exista nici dreptate. Vom lupta“, conchide Javed.