„Gazoductul South Stream este un joc pur politic al Rusiei, care testază puternic Uniunea Europeană”
0Felul în care mulţe ţări europene au preferat să-şi pună la adăpost relaţia cu Rusia în pofida solidarităţii europene şi a legislaţiei comunitare este „interesant şi dezamăgitor”, spune Mihaela Cârstei, directorul pentru Energie al grupului Atlantic Council. Însă proiectul South Stream al ruşilor va aduce UE în faţa unui test puternic, care va determina modalitatea în care blocul va acţiona de acum înainte în economie şi politică externă.
Eforturile Rusiei de a finaliza cât mai repede proiectul South Stream are motive pur politice, iar sprijinul oferit de câteva capitale europene în acest sens nu are nicio legătură cu securitatea energetică, ci mai degrabă cu relaţiile unu la unu ale acestor state cu Moscova, crede Mihaela Cârstei, directorul departamentului pentru Energie şi Mediu al think-tankului The Atlantic Council de la Washington.
Într-un interviu acordat „Adevărul”, Cârstei vorbeşte despre dezbaterea privind gazele de şist în Europa şi diferenţele culturale care au creat această diferenţă de opinie între SUA şi Europa, dar şi despre criza gazelor din Ucraina şi alternativele Europei pentru gaz rusesc.
Mihaela Cârstei este doctorand în Economie Internaţională la Academia de Ştiinţe Economice în Bucureşti şi de 12 ani se află în SUA. Şi-a obţinut masteratul la Syracuse University’s Maxwell School of Citizenship and Public Affairs, după ce s-a licenţiat în Business şi Management Internaţional la Universitatea din Montana. În prezent, ea este directorul departamentului pentru Energie şi Mediu al think-tankului Atlantic Council de la Washington, unul dintre cele mai influente grupuri de reflecţie din SUA.
De unde pleacă reticenţa europenilor faţă de gaze de şist?
Chiar dacă vorbim de resurse de energie, nu poţi să excluzi în această dezbatere diferenţele culturale, diferenţele de societate, cum privim diferite dezvoltări în plan energetic, economic, industrial în societatea europeană – şi acum o pun pe toată în aceeaşi categorie – şi cum priveşte societatea americană aceleaşi lucruri. Aceste diferenţe culturale stau, de fapt, la baza rapidităţii cu care s-a produs revoluţia gazelor de şist în SUA. În Europa, este interesant că avem nişte valori care nu există în State, suntem puţin mai grijulii când vedem dezvoltări în plan industrial. La urma urmei, resursele naturale şi extragerea lor este o industrie – sunt echipamente, un impact pe care omul de rând nu-l poate controla.
Europenii sunt mai înceţi în a lua acele decizii al căror impact nu ştiu dacă-l pot controla. Şi sistemul legislativ din SUA diferă faţă de Europa. În Europa ţi se spune ce ai voie să faci, în SUA faci şi, dacă se descoperă cumva că nu ar fi trebuit să faci, se impune o regulă restrictivă. Asta se reflectă în felul acela în care gândeşte societatea. În Europa încerci să-i dai voie prin lege unui om, unei companii să facă ceva, în State îi dai libertate şi pe urmă, dacă face ceva dăunător, cu efecte negative pentru societate, atunci intervii cu legea şi repari acele efecte.
O diferenţă majoră este şi că în SUA ceea ce se găseşte sub pământul tău este al tău, pe câtă vreme în Europa resursele de sub pământul tău aparţin statului.
Clar şi asta are un efect, pentru că vezi beneficiul economic imediat. Însă nu toate statele din SUA au acelaşi model. Spre exemplu, în Colorado lucrurile sunt similare cu ceea ce se întâmplă în Europa, iar în Europa trebuie să schimbăm puţin felul în care facem lucrurile. Dacă stăm să ne gândim, în trecut, mai ales când companii de stat dezvoltau cărbune, orice resursă naturală, printre puţinele efecte benefice economice pe care le vedeau comunităţile locale erau slujbele create în zonă.
Trebuie să schimbăm astfel încât atunci când o comunitate este expusă la aceste riscuri – pentru că absolut orice facem în energie are un risc şi are nişte compromisuri asociate – să ne asigurăm că primesc beneficiu economic şi social din acea activitate. Asta se discută la Bruxelles, în Polonia au încercat foarte tare să găsească şi să adopte sistemul legislativ pe care-l au şi să se vadă un impact imediat şi real din punct de vedere economic asupra acelor comunităţi.
Polonia a fost prima ţară europeană care a venit cu un sistem legislativ care nu doar să arate acest impact pozitiv, ci care chiar a încurajat dezvoltarea gazelor de şist. La nivelul UE, ştim că avem potenţial în ceea ce priveşte gazele de şist, dar vedem totodată şi poziţii foarte diferite faţă de fracturarea hidraulică şi fracturarea pe orizontală, procedeul folosit entru a extrage gazele de şist. Ştim destule despre această tehnologie?
În primul rând, nu sunt inginer, sunt economist. Dar am încercat să aflu cât mai multe despre asta, am mers în diferite locuri din Texas, Pennsylvania, Colorado, unde se foloseşte această tehnologie. Ea nu este una nouă. Fracturarea hidraulică, care a fost folosită în trecut în explorările comvenţionale de gaz şi petrol, s-a combinat cu forarea orizontală pentru a exploata comercial gaze de şist. S-a folosit fracturarea hidraulică şi acum 30-40 de ani, dar cu forare verticală şi doar atunci când roca pierduse atâta presiune şi gaz încât aveau nevoie să o stimuleze. Alt termen pentru această fracturare hidraulică este stimularea. Este o stimulare a rocii pentru a elibera gazul.
Riscurile la care într-adevăr ar trebui să ne concentrăm în această dezbatere nu sunt neapărat riscurile din timpul fracturării rocii, ci să vorbim despre ce se întâmplă când vine gazul la suprafaţă, cum capturezi tot, nu ai pierderi pe sistem, cum tratezi apa folosită – se numeşte produced water, apă produsă. Când obţii petrol şi gaz prin fracturare hidraulică, dar şi în mod convenţional, vine şi apă înapoi. Ce faci cu ea, cum o reciclezi? Ce s-a întâmplat în State acum vreo 7-8 ani a fost că au existat nişte operatori mai mici care au dus acea apă la un sistem de tratament municipal, care nu este echipat pentru a elimina anumite substanţe chimice care chiar dacă nu le pui de la început în apa folosită, apar în apa produsă. Scoarţa terestră conţine radioactivitate, conţine substanţe chimice, suntem la mare adâncime, iar acea apă trebuie tratată prin metode speciale. Nu sunt extrem de scumpe, sunt disponibile, tehnologia există, trebuie doar să ne asigurăm că discutăm şi o includem în dezvoltarea gazelor de şist.
Este interesant că fracturarea hidraulică atrage toată atenţia, acaparează discuţia despre riscuri, însă riscurile legate de probleme pe care le-am avut şi în trecut sunt puţin mai mari, precum managementul apei produse în producerea de gaze şi petrol, dar şi faptul că pentru exploatarea gazelor de şist ai nevoie de mai multe puţuri şi sonde, astfel încât ai apă în mai multe puncte. Sunt alte efecte la suprafaţă, la nivel de comunitate – transport mai intens decât explorarea de gaze şi petrol tradiţionale. Specialiştii în energie sunt foarte conştienţi de aceste probleme, însă pe plan public ele nu au fost discutate. Am vrut să fac diferenţa dintre riscurile care nu ţin doar de fracturarea hidraulică, ci de tot sistemul de extragere a gazelor de şist.
Tot mai mulţi specialişti au început, în ultima perioadă, să atragă atenţia exact asupra acestei probleme: că dezbaterea privind fracturarea hidraulică nu s-a concentrat şi nu se concentrează pe punctele care sunt cu adevărat importante, că altele sunt eventualele riscuri. Nu există însă nicio procedură 100% sigură, aşa cum spuneaţi mai sus. Atunci de ce au devenit gazele de şist un subiect atât de controversat?
Trebuie să ne dăm seama că există o diferenţă între opinia majorităţii şi opinia unor minorităţi, care au o perspectivă diferită asupra acestor procese. În State, dacă stăm să ne gândim la creşterea enormă de producţie - nu doar de gaz, ci şi în petrol – din şişturi, când le pui în contextul ăsta şi vezi că majoritatea oamenilor sunt ok cu aceste dezvoltări atât timp cât există un management foarte serios al riscurilor de mediu. Toţi avem libertatea să ne exprimăm şi o minoritate care crede foarte puternic că n-ar trebui să mai folosim nicio sursă de energie fosilă a generat această dezbatere şi a continuat să o alimenteze şi să o amplifice. În acelaşi timp, această dezbatere este de fapt foarte bună, este foarte bine că există.
Trebuie să fim sceptici, trebuie să avem grijă să nu devenim prea entuziasmaţi de o nouă sursă de energie şi să nu-i luăm în calcul riscurile, trebuie să continuăm să avem această libertate de opinie. Da, ne va încetini dezvoltarea unor surse de energie, însă cât timp avem această dezbatere, beneficiază mediul şi beneficiază şi dezvoltările energetice pentru că nu poţi avea extrageri sustenabile de gaz de şist. Nu trebuie să fie doar profitabil, ci trebuie să fie sustenabil din punctul de vedere al mediului şi al impactului asupra comunităţii. Într-un fel, această dezbatere a încetinit prcesul dezvoltării gazelor de şist, dar trebuie să-i luăm şi partea bună: ne forţează să analizăm riscurile, să le eliminăm cât mai mult, să minimizăm riscurile rămase. Pe termen lung, asta asigură că avem gaze de şist dezvoltate în cel mai sustenabil mod.
Moscova militează acum pentru finalizarea cât mai rapidă a gazoductului South Stream. Practic, South Stream i-ar ajuta să scoată Ucraina din ecuaţie. În momentul în care acest gazoduct ar fi finalizat şi ar funcţiona la capacitate maximă – peste 60 de miliarde de metri cubi anual – ei nu ar mai avea nevoie să transporte gaze prin Ucraina. În momentul de faţă, specialiştii au păreri împărţite faţă de acest gazoduct. Unii spun că este inutil, că încalcă normele europene, alţii spun chiar că face rău Europei pentru că, pe termen lung, creşte dependenţa de gazele ruseşti, alţii spun că South Stream ajută la asigurarea securităţii energetice a Europei. Cum vedeţi acest proiect?
Clar, South Stream este un proiect politic. Există infrastructură prin Ucraina, de ce trebuie să cheltuieşti 40 de miliarde de euro ca să construieşti un sistem de transmisie nou pentru aceeaşi sursă de gaz pe care o poţi transmite prin sistemul existent? În acelaşi timp, sabotezi sistemul de transmisie prin Ucraina, care tocmai încearcă să atragă investiţii în acel sistem, să-l eficientizeze, iar regulile pe care South Stream le încalcă azi, dacă nu se schimbă nimic, sunt normele legate de competiţie şi competitivitate din legislaţia cuprinsă în Pachetul Trei Energie.
Dacă South Stream merge mai departe, iar Rusia vrea să investească în acest proiect, în regulă. Dar trebuie să se conformeze normelor europene. Ce se întâmplă acum este că anumite ţări vor să obţină excepţii de la regulile europene. Nu. Dacă jucăm pe regulile europene, atunci toate proiectele care vin în Europa, fără să conteze de unde vin, trebuie să respecte aceleaşi reguli. Nu este vorba de a opri South Stream, ci de a menţine regulile europene şi de a nu permite excepţii pentru South Stream în ceea ce priveşte normele legate de competiţie.
Să trecem în revistă şi principalele încălcări ale legislaţiei europene legate de proiectul South Stream. Practic, ruşii vor construi cu finanţare proprie, prin Gazprom, un gazoduct care ar urma să fie folosit doar de ei. Au obţinut de la toate guvernele implicate, toate ţările care vor fi tranzitate de acest gazoduct, exclusivitate pe câteva zeci bune de ani. Vor aduce gaze dintr-o singură sursă, din vestul Siberiei, aşa cum spuneaţi, gaze care vin şi acum în Europa prin Ucraina şi Nord Stream. Toate acestea sunt împotriva normelor UE. Totuşi, Vladimir Putin a încercat personal – acum două săptămâni a fost în Austria şi a semnat contractul cu OMV pentru construirea tronsonului austriac al South Stream – să urgenteze acest proiect. Este şi o ambiţie politică personală să arate că toate aceste capitale europene preferă să-şi păstreze relaţia cu Rusia, ajutând Gazpromul să-şi aducă gazele în Europa, în defavoarea solidarităţii europene, în pofida tuturor principiilor de la baza UE. Ce înseamnă proiectul South Stream pentru Putin?
Personal, politic, proiectul South Stream este un joc politic şi are un mare rol în a testa solidaritatea europeană. Noi, ca europeni, şi acum vorbesc nu doar ca român, ci ca european, este un moment care ne va testa foarte puternic. Vom avea încredere în mecanismele UE, vom continua să dăm dovadă de solidaritate sau vom eşua şi, într-un fel, acest test va avea impact mai mare decât acest gazoduct. Acest proiect în sine nu este o mare problemă. Bun, nu mai trece gazul prin Ucraina, găsim alte surse, cum am dat dovadă – am redus deja dependenţa de Rusia enorm, putem continua în următoarele decade s-o reducem şi mai mult. „
A fost interesant şi dezamăgitor în acelaşi timp că Austria a ţinut să facă acest statement politic foarte public. În acelaşi timp, Bulgaria a dat dovadă de solidaritate când a zis: „OK, UE ne-a spus că acest proiect nu este în regulă, hai să punem pauză până când se rezolvă problemele cu Bruxelles-ul şi cu Moscova”. Chiar dacă există un contract între Bulgaria şi Rusia, Bulgaria a avut mai mult curaj politic decât a avut Austria. Trebuie să ne uităm cum continuă aceste discuţii în următoarele luni, să vedem dacă într-adevăr Putin va avea influenţa pe care speră să o aibă asupra unităţii europene.
Şi dacă europenii îi permit să-şi consolideze această putere. În momentul de faţă, mingea e în terenul lor.
Exact. Sunt câteva ţări – Austria, Ungaria iarăşi puţin dezamăgitoare în felul în care tratează relaţia cu Rusia. Însă discuţiile se poată acum pe plan european, europenii şi companii din Europa au pus bani de-o parte din fondurile structurale, aproximativ 38 de miliarde de euro pentru investiţii în energie, mai ales în Europa de Est. Banii nu se duc neapărat pe gaze, ci se pot duce pe eficientizarea sistemelor energetice, resurse regenerabile, folosirea, capturarea carbonului şi stocarea. Hai să vedem cum se poartă aceste discuţii şi cum putem aduce înapoi ţările care în momentul de faţă au discuţii unu la unu cu Rusia.
Într-un fel, nu înţeleg exact motivaţia acelor ţări. Cum am spus, 400 de milioane de consumatori au mai multă putere de negociere decât 10 sau 20 de milioane. Clar, acesta este un joc politic, nu neapărat unul strategic. Să vedem acum cum discuţiile dintre Bruxelles şi ţările membre şi chiar impactul exporturilor din State vor avea efecte în discuţia europeană.
Aţi vorbit despre Austria, despre Ungaria, despre Bulgaria. Cum vedeţi Germania în această poveste? Ştim cu toţii relaţia ei cu Rusia, ştim totodată şi rolul ei de motor al economiei UE.
Germania are un rol foarte special acum. Datorită puterii economice pe care o are în Europa şi în Rusia, poate să pună puţin presiune sau să exercite influenţă asupra guvernelor din ţările care nu dau dovadă de cea mai mare solidaritate europeană. În acelaşi timp, este greu să întorci Germania din drum. Odată ce ia o decizia, are o influenţă fantastică. Acum, încă nu s-a decis şi nu-şi dă seama exact cum să-şi menţină şi relaţia economică cu Rusia, deoarece beneficiază şi ei şi Rusia foarte mult de pe urma acesteia.
O mică paranteză: nu este vorba de a nu lucra cu Rusia. Pe termen lung, nu putem avea o economie europeană, transatlantică sau chiar mondială prosperă fără ca Rusia să fie prosperă, democrată şi să fie parte din toate pieţele despre care discutăm. Pe termen scurt avem o problemă, însă ţinta pe termen lung trebuie să fie o relaţie foarte bună de lucru cu Rusia, nu una de adversari.
Când vedeţi o soluţionare a litigiului pe gaze Rusia-Ucraina?
În niciun caz în viitorul apropiat. Se va discuta până la sfârşitul verii, deadline-ul iernii ne va face să accelerăm negocierile. Pe partea de dispută, clar Ucraina trebuie să-şi plătească datoriile. Şi Ucraina are problemele ei interne, corupţie, ineficienţă în sistemul energetic, subvenţii, pe care trebuie să le rezolve. UE şi SUA încearcă acum să ajute Ucraina să-şi plătească datoriile, în acelaşi timp să influenţeze Rusia să dea dovadă de flexibilitate în plata acelor datorii. Nu cred că vom vedea o soluţie în următoarea lună, ci o escaladare a acestor tensiuni şi mai ales dacă Rusia insistă pe pedepsirea ţărilor care încearcă să reexporte gaz rusesc către Ucraina. Dacă nu se rezolvă până în septembrie – octombrie, situaţia va fi foarte urgentă şi discuţiile vor trebui finalizate până vine iarna.
[<a href="//storify.com/elenadumitru22/r-zboiul-gazelor-in-europa" target="_blank">View the story "Războiul gazelor în Europa" on Storify</a>]
Se încarcă comentariile...
