Taifunul Macron mătură Franţa. După primul tur al alegerilor legislative, La République en marche (LREM) - formaţiunea sa politică, inexistentă acum un an, împreună cu aliatul de centru MoDem, a obţinut 32,32% din voturile celor care, înscrişi pe listele electorale, s-au dus duminică să voteze componenţa viitoarei Adunări Naţionale. Cu un absenteism record de 51,2%, procentul nu spune mare lucru, dar realitatea calculelor savante care arată cîţi deputaţi revin fiecărei formaţiuni în parte după acest vot este zdrobitoare. În timp ce partidul lui Macron va avea, cu probabilitate, peste 400 de voci în Asembleée Nationale, Partidul Socialist al fostului preşedinte Hollande n-ar avea mai mult de 11 deputaţi.

La fel, Les Républicains, partidul de dreapta, calificat ca a doua formaţiune creditată în primul tur, se închipuie deja drept principala forţă de opoziţie, dar moralul trupelor e devastat, cu cei între 85 şi cel mult 125 de deputaţi cât ar putea avea după al doilea tur.

Pe locul al treilea cu 11,02% din voturi, Frontul Naţional îşi va număra deputaţii pe degetele de la o mână. Doliu pentru prezidenţiabila Marine Le Pen...

Formaţiunea de extremă stângă La France Insoumise a lui Jean-Luc Mélenchon reuşeşte să pătrundă pe scena politică de reprezentare şi, din asocierea cu Partidul Comunist Francez îşi poate adjudeca între 8 şi 18 voci.

Tabloul de mai sus arată, cu cifre, mecanismul democraţiei... emoţionale. Încă sub vraja noului preşedinte - copilul teribil Emmanuel Macron, francezii i-au decimat complet pe socialişti şi i-au dezavuat pe republicanii de dreapta. Un upercut excepţional în stomacul partidelor tradiţionale: ça fait mal!!! Purtaţi de un incredibil val de încredere, votând masiv pentru formaţiunea LREM, francezii îi semnează lui Macron un cec în alb.

Politica lui Macron are vântul în pupă şi va avea o supra majoritate în adunarea legislativă, cu deputaţi nou nouţi, care vin din societatea civilă, descoperind politica din mers. Du jamais vu în Franţa, unde ca să fii politician de carieră trebuie neapărat să faci marile şcoli agreate (precum École nationale d'administration – ENA, pe care au absolvit-o, în anii din urmă, patru preşedinţi şi vreo şapte prim-miniştri...), altfel eşti, din start, un anonim... civil.

Cu un excepţional simţ al spiritului timpului, Macron a adulmecat sistemul politic muribund şi a ştiut să federeze în timp record dorinţa unor „anonimi” civili, a unor neofiţi în politică, de a se implica în treburile ţării, alături de el. Spre exemplu, în sudul regiunii pariziene, Cédric Villani, cunoscut si carismatic om de ştiinţă, matematician medaliat cu Fields (distincţie echivalentă cu Nobelul), neofit în politică, a candidat pentru LREM şi s-a calificat detaşat pentru turul al doilea.

Fără îndoială, succesul legislativelor îi sporeşte lui Macron forţa simbolică de lider capabil să aşeze Franţa pe altfel de nisipuri, să o reformeze cu fermitate.

Macron are fără doar şi poate zile senine în faţă, domnia lui devine atotputernică legislativ, reformele au şanse de a fi puse în aplicare. Ceva nori la orizont? Probabil că da. Franţa e o ţară puternic sindicalizată. Dacă pe fond de afaceri imorale politic taifunul Macron a spulberat partidele istorice, sindicatele sunt încă în picioare, cu rădăcini şi încăpăţânări greu de zdruncinat. De cîtă seducţie aplicată va fi nevoie pentru a reafirma, aşa cum a făcut-o în campania electorală, dar de astă dată prin legi, în faţa muncitorilor francezi, că dacă Franţa nu e destul de competitivă, e pentru că n-a învăţat să se adapteze? Economic, Franţa lui Macron va trebui să fie atît de reactivă încât, la primele semne că un anume sector de activitate dintr-o întreprindere nu e rentabil, muncitorii vor trebui să se dea peste cap şi să se reprofileze, peste noapte. (despre reformele europene preconizate de Emmanuel Macron, cu impact şi pentru români, într-un articol viitor...)

Fără îndoială, succesul legislativelor îi sporeşte lui Macron forţa simbolică de lider capabil să aşeze Franţa pe altfel de nisipuri, să o reformeze cu fermitate. Pe terenul negocierilor cu sindicatele guvernul său va trece însă prin probe de foc.

Deocamdată, Macron e încă în luna de miere. Sună, în curând, sfîrşitul recreaţiei.