Factorul politic din spatele uniunii energetice a UE

Uniunea energetică, prezentată de premierul Poloniei Donald Tusk, a surescitat interesul liderilor europeni faţă de un asemenea proiect de amploare. Propunerea este interesantă în mod special pentru Polonia şi România, state care plătesc cele mai mari preţuri din UE pentru gazul rusesc, scriu analiştii polonezi din cadrul Institutului pentru Relaţii Internaţionale de la Varşovia.

„Statele din Centrul şi Estul Europei sunt perfect conştiente de ceea ce vrea să transmită Tusk prin sintagma „santajul energetic al Rusiei“, deoarece dependenţa excesivă de gazul rusesc permite Gazpromului să promoveze un regim discriminatoriu de preţuri pe piaţa europeană.

Ultimele evoluţii din relaţia Rusia-Ucraina au creat premisele unei crize a tranzitului gazului rusesc către UE, care deja a avut două precedente în ultimul deceniu. Acest lucru a determinat o reluare a discuţiilor despre securitatea energetică a UE între liderii europeni. De aceea, acum este momentul ideal pentru ca UE să răspundă la unison, consolidând politica sa energetică şi integrarea pieţelor, deoarece până în prezent Europa nu s-a pregătit corespunzător pentru a face faţă provocărilor actuale.

Conceptul de uniune energetică este bazată pe cinci piloni: achiziţionarea în comun a gazului european, investiţii majore în infrastructura europeană, dezvoltarea mecanismelor de solidaritate, reorientarea către noi furnizori de energie şi folosirea mai eficientă a resurselor europene de energie.

Elementul de noutate din acest plan- achiziţionarea în comun a gazului- merită o atenţie sporită. Modelul ar putea fi Agenţia de aprovizionare a Euratom, care asigură aprovizionarea regulată şi echitabilă de resurse nucleare în Uniunea Europeană.

Această soluţie este luată în considerare şi organizarea ar putea evolua de la o agenţie la un consorţiu, sau de la o planificarea centralizată la o piaţă unică. Iar acest organism nu trebuie să cumpere tot gazul necesar, ci o cantitate strategică pentru momentele de criză.

În acest fel, supradependenţa statelor naţionale faţă de Rusia se va diminua, implicit şi vulnerabilitatea acestora în momentele tensionate cu Moscova. Comisia Europeană trebuie să fie implicată în dezvoltarea acestui proiect şi mai ales a contractelor colective pe care UE le-ar semna cu Rusia, pentru a evita clauzele abuzive.

Desigur, unii dintre ceilalţi piloni ai proiectului propus de Tusk se regăsesc într-o formă sau alta pe agenda UE, după cele două crize recente ale gazului. Cel mai important aspect rămâne în continuare infrastructura, aşa cum puncta şi comisarul european pentru Energie, Gunther Oettinger, deoarece în momentele cheie poate ajuta statele membre să transfere gazul în sens invers.  

Găsirea unor noi furnizori este un alt aspect important pentru o uniune energetică, iar opţiunile se vor putea găsi pe piaţa americană, zona Caucazului, Orientul Mijlociu, Africa de Nord sau Australia. Piaţa globală a furnizorilor de energie este restrânsă, de aceea contractele avantajoase pentru Europa ar putea fi obţinute printr-o negociere în comun a statelor membre, realizată de o „agenţie europeană a gazului“.

Uniunea energetică are un potenţial uriaş pentru UE şi mai ales pentru România. În plus, ar putea reprezenta o oportunitate bună pentru valorificarea parteneriatului strategic dintre România şi Polonia, oferindu-i o relevanţă mai mare în politicile Uniunii Europene. De aceea a venit timpul unei dezbateri reale asupra avantajelor şi dezavantajelor unei uniuni energetice pentru România. De asemenea, fără a neglija aspectul unei independenţe energetice mai mari a României, aceste proiecte nu se pot materializa într-o izolare în regiune, mai ales din moment ce UE devine tot mai vulnerabilă în faţa furnizorilor externi.

România şi Polonia au un parteneriat strategic de cinci ani, axat în principal pe chestiunile de securitate. Cu toate acestea, se depun tot mai multe eforturi pentru a redirecţiona aspect din acest parteneriat spre securitatea energetică, dat fiind disconfortul comun provocat de dependenţa de gazele din Rusia.“

De Aleksandra Gawlikowska-Fyk, directorul Proiectului Energetic din cadrul Institutului de Relaţii Internaţionale din Polonia

Anita Sobják,analistă a Institutului de Relaţii Internaţionale din Polonia