EXCLUSIV. Ce se va întâmpla în Ucraina şi în regiunea Mării Negre. Analiza unui fost consilier de securitate sub trei preşedinţi americani

Barry Pavel este senior vice-preşedinte şi director al Centrului Scowcroft pentru Strategie şi Securitate în cadrul Atlantic Council

Dacă trupele ruseşti ajung să fie staţionate în Ucraina, cel mai rău scenariu, atunci trupele NATO şi ale Rusiei vor fi în proximitate strânsă de-a lungul frontierelor Poloniei, Slovaciei, Ungariei şi României ceea ce ar reprezenta o situaţie de securitate îngrijorătoare pe care Atlantic Council o evaluază în acest moment, spune într-un interviu exclusiv pentru Adevărul, Barry Pavel, fost consilier de securitate sub trei preşedinţi ai SUA.

Adevărul: Ce va urma în criza ucraineană, după ce Moscova a primit răspunsul privind solicitările înaintate Satelor Unite şi NATO, iar preşedintele Putin şi colaboratorii săi au declarat că interesele de securitate ale Rusiei au fost ignorate?

Barry Pavel: În opiniea mea, Rusia nu s-a gândit nicidată că NATO va accepta să se retragă din ţări aliate, cum se preciza, de exemplu, în propunerile înaintate.Totul a făcut parte din strategia Rusiei, de la început ştiau că propunerile lor sunt inacceptabile. A fost o acoperire diplomatică pentru ceea ce vor oricum să facă, şi anume, să folosească forţa militară pentru a ţine Ucraina cât mai mult posibil sub influeţa rusă. De aceea, nu cred că acest schimb de documente  a fost adevăratul spectacol, ci spectacolul real este ceea ce se întâmplă pe teren, la frontierele  Ucrainei.

Cât de iminentă credeţi că este o invazie militară în Ucraina?

- Este greu de prevăzut comportamentul uman, cu atât mai mult al unui fost ofiţer KGB, acum preşedintele Rusiei, dar o invazie este foarte posibilă. Întrebarea este când şi care vor fi obiectivele militare pe care o astfel  operaţiune ar vrea să le obţină. O forţă  militară de asemenea mărime nu a mai fost organizată în Europa de foarte multă vreme, de la mijlocul Războiului Rece, şi nu cred că asistăm la un bluff. Este o forţă militară reală, cu echipament real şi sunt foarte, foarte îngrijorat cu privirea la ceea ce s-ar putea întâmpla cu Ucraina, ca stat şi cu  populaţia din Ucraina care ar suferi foarte mult dacă acestă forţă militară ar fi folosită. 

 Acuzele Rusiei, conform cărora Occidentul se extinde către  Est şi pune în primejdie interesele Rusiei, nu sunt noi. De ce credeţi că Rusia acţionează acum, afirmând că situaţia trebuie rezolvată de urgenţă? Ce s-a schimbat?

- E o bună întrebare şi nu cred că avem răspunsul. Dar, până la urmă putem să ne gândim că preşedintele Putin înaintează în vârstă  şi vrea să-şi cimenteze rolul în istoria Rusiei, pentru că altfel, cred că nimic nu s-a schimbat atât de mult în ultimele, să zicem şase  luni, astfel încât să producă acestă criză. Dar face parte din naraţiunea falsă a Rusiei prin care, după cum spunea Vladimir Putin, ucrainenii şi ruşii sunt acelaşi popor, ceea ce nu sunt. Când o ţară îi spune alteia că este îi este o ţară soră, vrea să o domine. Cred că faptul că Ucraina este democratică şi face progrese în acest sens, reprezintă marea temere pentru Putin şi modul dictatorial în care îşi exercită puterea. 

Credeţi că în viziunea Rusiei, Statele Unite şi NATO sunt slabe şi ar putea accepta unele dintre cererile Kremlinului?

-Ar putea fi şi acest lucru. Dacă ne uităm la America, ultimii trei preşedinţi au spus că ţara se va retrage din războaie şi nu va intra în altele noi, ceea ce este, evident, legitim, pentru acele tipuri de conflicte. Poate acest lucru a creat percepţia că America este acaparată de polarizarea politică internă, de problemele economice, cum este inflaţia, sau de tensiunile rasiale sau de pandemie.Te poţi gândi că acum este momentul pentru o mişcare militară luând în considerare că America tocmai a trecut printr-o retragere îngrozitoare din Afganistan, după douăzeci de ani în care nu a avut succes. Sunt multe indicii că liderii  ruşi şi chinezi consideră că America este o putere în declin, ceea ce nu cred că este adevărat, dar cred că este este un calcul greşit şi periculoas.

 De ce credeţi că este un calcul greşit şi periculos?

Să ne uităm la fundamentele puterii americane şi vom vedea că sunt foarte puternice. Demografia, inovaţia, economia, capitalul uman, geografia, resursele şi lista este lungă. Este un calcul periculos pentru că China ar putea acţiona periculos pe baza unei asemenea interpretări, făcând presupuneri bazate pe  lipsa de voinţă sau de capacitate a Statelor Unite de a-şi apăra interesele. Este o combinaţie periculoasă.

- În timpul administraţiei Trump a existat şi o distanţare faţă de aliaţii europeni produsă de declaraţiile fostului preşedinte denigratoare la adresa  Germaniei, de exemplu. Anul trecut au fost şi două erori ale administraţiei Biden care nu s-a consultat cu aliaţii în cazul acordului AUKUS sau cu privire la retragerea din Afganistan. Preşedintele Putin cred că urmăreşte, deasemenea, să separe Statele Unite şi Canada de Europa, să dezintegreze NATO. 

 Preşedintele Biden a declarat că o acţiune militară a Rusiei în Ucraina va atrage cele mai dure sancţiuni economice. Credeţi că Rusia îşi poate permite să intre sub acest regim de sancţiuni?

-Este dificil de răspuns la acestă întrebare, atâta timp cât nu ştim care vor fi exact aceste sancţiuni. În ultimii ani, sancţiunile au creat ceva efecte, dar nu au schimbat comportamentul Rusiei. Rusia este mândră de rezilienţa pe care o are în momente grele, sancţiunile pot avea un efect dacă sunt concentrate, severe şi ţintesc conducerea, dar e greu să fii pe deplin încrezător că aşa vor sta lucrurile. 

 Există diferenţe între Aliaţi în privinţa atitudinii faţă de Rusia, dacă vorbim despre Germania, Franţa. Cum vedeţi unitatea NATO în această perspectivă?

- Este ceea ce îmi place la NATO. Suntem democraţii, dezbatem, discutăm, ne contrazicem şi ajungem la poziţii mai bune în urma acestor dezbateri. Rusia şi China au acorduri strategice cu alte ţări, dar nu cred că au astfel de dezbateri. Sunt impresionat de unitatea arătată de Aliaţi, în Germania este un nou guvern, sper că se va implica mai mult, dar este în regulă, Franţa a anunţat că trimite trupe în România. 

 Vorbind despre coeziunea în cadrul NATO, cum poate fi înţeleasă vizita premierului ungar, Viktor Orban, la Moscova?

- Nu este o surpriză că liderul maghiar vede în acestă criză o oportunitate  să facă ceea vrea să facă, sunt îngrijorat în privinţa acestui aliat pentru că pare că  nu promovează aceleaşi tipuri de interese pe care ceilalţi aliaţi se concentrează. Să sperăm cu nu produce pagube, dar mă tem în acestă privinţă. 

Energia este extrem de importantă şi poate fi folosită ca un instrument de influenţă asupra Aliaţilor europeni. Ce efecte va avea acest lucru ?

- Energia este folosită ca instrument de presiune şi asta a fost subiect de dezbatere şi în Statelor Unite, cred că administraţia Biden a luat măsuri mai puternice în ultimele luni. Este o dezbatere şi în Germania între cei care văd energia ca pe un instrument al Rusieişi şi cei care se gândesc la alte abordări legate de nevoia de aprovizionarea cu energie, este o situaţie dificilă. Se văd şi sugestiile altor ţări privind asigurarea exporturilor de energie în cazul în care transferul de gaze pe care Germania se bazează ar fi întrerupt de Rusia. Important este să ai surse diversificate de energie şi să nu depinzi de un stat care poate utiliza energia ca instrument de presiune. Sunt multe lecţii identificate şi sper că vor fi şi învăţate cât de curând posibil. 

Ce ar urma să se întâmple dacă vom asista la o acţiune militară din partea Rusiei la adresa Ucrainei?

- Ne vom regăsi într-o situaţie cu totul nouă, dacă acest lucru se întâmplă. Vedem o concentrare mare de forţe, ale cărei obiective pot fi foarte ambiţioase. Dacă ar fi fost un număr mai mic de militari, ne-am fi putut gândi la incursiuni în Donbas, dar fiind atât de mare forţa militară dispusă pe mai multe direcţii la frontierele Ucrainei, ne putem gândi inclusiv la o acţiune în sud, aproape de graniţa României. Este îngrijorător şi dacă se întâmplă aşa, vom fi într-o situaţie periculoasă, atât pe termen scurt, dar şi pe termen lung, pentru următorul deceniu, dacă nu mai mult. 

Dacă trupele ruseşti ajung să fie staţionate în Ucraina, cel mai rău scenariu, atunci trupele NATO şi ale Rusiei vor fi în proximitate strânsă de-a lungul frontierelor Poloniei, Slovaciei, Ungariei şi României ceea ce ar reprezenta o situaţie de securitate îngrijorătoare pe care Atlantic Council o evaluază în acest moment. În opinia mea, în ultimii ani, situaţia de securitate la nivelul Mării Negre nu a fost suficient apreciată la nivelul leadership-ului NATO, am vizitat România de mai multe ori şi am contribuit la stabilirea bazelor SUA şi a capacităţii de apărare anti-rachetă. Consider că România este un foarte important aliat strategic al SUA şi al NATO aflat într-o vecinătate periculoasă căreia nu i-a fost acordată atenţia meritată. Acum în urma evoluţiilor militare din Marea Neagră, asistăm la nivelul NATO la o nouă abordare, mult mai apropiată de abordarea faţă de regiunea Mării Baltice.  

Ce poate face România pentru a asigura populaţia că este apărată de o  agresiune militară directă?

- Acesta este beneficiul de a fi membru NATO. Pentru mine, ca fost planificator în cadrul Apărării şi ca fost consilier de securitate naţională e clar că a fi membru în cadrul unui tratat face o mare diferenţă. Ca membru NATO, România poate fi sigură că Statele Unite şi ceilalţi membri NATO vor trata foarte serios orice ameninţare la adresa României. NATO va face tot ceea ce este nevoie pentru a întări securitatea României. Iar România poate ajuta informând ceilalţi aliaţi  despre propria viziune legată de ceea ce se întâmplă în regiune, din toate punctele de vedere, securitate, cyber, energie şi o gamă largă de alte lucruri care constituie parte a dialogului strategic .

Cine e Barry Pavel 

Barry Pavel este senior vice-preşedinte şi director al Centrului Scowcroft pentru Strategie şi Securitate în cadrul Atlantic Council, având ca principale preocupări  noile provocări de securitate, strategii şi capacităţi de apărare, precum şi teme cheie ale apărării europene şi globale. Înainte de a se alătura Atlantic Council, a activat în cadrul sub-secretariatului pentru politici de apărare şi a servit ca asistent special al Preşedintelui SUA pentru strategie şi politici de apărare în cadrul National Security Council, lucrând pentru preşedinţii George W. Bush şi Barack Obama. Deasemenea, a contribuit la elaborarea a numeroase strategii de apărare şi iniţiative pentru administraţia Clinton.