Moises Naim: Europa, între terorismul islamist şi imperialismul rusesc

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Operaţiune antiteroristă în suburbia Saint-Denis din Paris FOTO AP
Operaţiune antiteroristă în suburbia Saint-Denis din Paris FOTO AP

Contextul geostrategic internaţional actual plasează Europa într-o poziţie dificilă. Pe de o parte, Europa nu poate lăsa pradă Ucraina ambiţiilor preşedintelui rus Vladimir Putin, care a anexat deja Peninsula Crimeea. Pe de altă parte, Europa nu poate exclude o alianţă în Siria cu liderul de la Kremlin pentru a învinge organizaţia extremistă sunnită Statul Islamic (SI).

Confruntată cu imperialismul rusesc şi terorismul islamist în acelaşi timp şi fiindu-i foarte greu să ducă o luptă pe două fronturi, Europa trebuie să găsească o cale de mijloc, comentează Moises Naim pentru slate.fr.

Unitate europeană fără precedent în faţa acţiunilor Rusiei în Ucraina

Pusă în faţa ambiţiilor expansioniste ale preşedintelui rus, care a anexat Crimeea, a trimis militari în Ucraina şi a ameninţat ţările baltice, Europa a dat dovadă de o unitate fără precedent, fiind atât capabilă să ia decizii dificile în materie de politică externă, precum aplicarea unor sancţiuni economice împotriva Rusiei, cât şi să le menţină cu o disciplină de necrezut. Ameninţată de terorismul islamist, Europa nu a exclus o coordonare cu Vladimir Putin în atacarea poziţiilor Statului Islamic în Siria. De fapt, pericolul prezentat de Statul Islamic a generat mutaţii şi mai surprinzătoare, precum renunţarea de către Rusia şi Iran la neîncrederea reciprocă pentru apărarea regimului de la Damasc condus de Bashar al-Assad sau începerea unei apropieri între Washington şi Teheran în lupta împotriva jihadiştilor, scrie Moises Naim. Aceste alianţe, pe cât de surprinzătoare, pe atât de confuze şi precare, chiar imposibile pe termen lung, fac parte din jocul geostrategic, în funcţie de interesele de moment ale actorilor internaţionali, iar Europa trebuie să jongleze cumva, mai ales după atentatele din 13 noiembrie de la Paris.

Cel mai sângeros atentat din istoria Franţei (130 de morţi şi 350 de răniţi), revendicat de Statul Islamic, a multiplicat eforturile diplomatice în vederea intensificării şi coordonării acţiunilor anti-SI, în pofida intereselor divergente asupra deznodământului conflictului sirian, îndeosebi din punctul de vedere al viitorului lui Bashar al-Assad.

„Aliatul“ Putin

Vladimir Putin, un aliat-cheie al liderului regimului de la Damasc, şi-a concentrat tot mai mult atenţia spre Siria, părând să fi renunţat la atitudinea sa războinică şi expansionistă în Ucraina. Odată cu trimiterea aviaţiei şi echipamentelor militare în Siria, Rusia şi-a retras o bună parte din trupele şi armamentul mobilizate în estul Ucrainei. Liderii separatişti proruşi vorbesc chiar despre încetarea luptelor în regiunile ucrainene Doneţk şi Lugansk. În plus, Rusia s-a arătat chiar dispusă să ajute Ucraina la restructurarea datoriei şi stabilizarea economiei sale. Preşedintele rus ce asistă la forumuri internaţionale este cu siguranţă mai bine văzut decât cel ce ţinea discursuri despre crearea „Noii Rusii“ şi consolidarea influenţei ţării sale în lume. Adevărul este că un preşedinte ce asistă la forumuri internaţionale nu se mai poate bucura de securitatea asigurată cândva de vânzarea petrolului cu 110 dolari pe baril. În contextul scăderii preţului barilului de petrol la 60 de dolari şi suferirii unor pierderi din cauza sancţiunilor economice, liderul de la Kremlin este nevoit să facă ceva pentru a reechilibra cât de cât bugetul ţării sale. Eliminarea sancţiunilor europene pare cea mai la îndemână soluţie pentru Putin, a cărui ţară a pierdut 1% din PIB.

Alegerea Europei

La rândul ei, Europa se vede ameninţată de terorismul islamist, dar, în acelaşi timp, nu poate renunţa la încheierea păcii în Ucraina, iar colaborarea Rusiei este foarte importantă în ambele dosare. Prin urmare, Rusia lui Putin deţine un rol strategic important, ceea ce reprezintă o carte preţioasă pentru preşedintele rus în jocul cu europenii.

În mod evident, europenii se tem mai mult de terorismul islamist decât de imperialismul rusesc. Dar oare coordonarea acţiunilor europenilor şi ruşilor împotriva jihadiştilor este posibilă fără anularea sancţiunilor, dorită de Moscova, se întreabă Moises Naim.

Anularea sancţiunilor impuse de Bruxelles Moscovei este condiţionată de retragerea elementelor ruseşti din estul Ucrainei şi încheierea păcii în această fostă republică sovietică. În pofida reducerii tensiunilor în Doneţk şi Lugansk, pacea nu se întrevede la orizont. În aceste condiţii, Occidentul şi-a manifestat deja de a prelungi din nou sancţiunile pentru o jumătate de an la sfârşitul lunii ianuarie, când expiră.

Cu toate că Putin deţine o carte preţioasă (rolul strategic), aceasta nu este decisivă. Dacă Europa va şti cum să facă în aşa fel încât să rămână unită şi să nu anuleze prematur sancţiunile impuse Rusiei, menţinând astfel presiunile asupra lui Putin pentru a-i stăpâni ambiţia de a „recupera“ Ucraina, atunci s-ar putea să obţină un rezultat bun: limitarea pentru o perioadă a aventurilor Kremlinului în Europa şi asigurarea unui aliat important în lupta contra Statului Islamic, conchide Moises Naim.

Europa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite