Elveţia: ţara în care toţi bărbaţii care fac stagiul militar îşi ţin armele acasă

Elveţia se situează pe locul trei în lume în ceea ce priveşte numărul proprietarilor de arme, estimându-se că există 3,4 milioane de arme la o populaţie de aproximativ 8 milioane de oameni. Totuşi, în ciuda numărului mare de arme de foc, violenţele armate de pe stradă sunt extrem de rare în Elveţia.

Într-un an există o crimă la 200.000 de locuitori, pe când în SUA, această cifră este de câteva ori mai mare. În schimb, rata sinuciderilor şi a crimelor domestice săvârşite cu o armă este mult mai ridicată în Elveţia decât oriunde altundeva în Europa, cu excepţia Finlandei, conform BBC.

Toţi bărbaţii elveţieni apţi, cu vârste între 18 şi 34 de ani, sunt obligaţi să efectueze serviciul militar şi toţi primesc puşti de asalt sau pistoale pe care trebuie să le păstreze la domiciliu.

În Statele Unite ale Americii, dreptul de proprietate asupra unei arme este legat de auto-apărare, în timp ce în Elveţia este văzut mai mult ca o chestiune de securitate naţională, scrie BBC. Pentru mulţi tradiţionalişti, o armă în casă a devenit o metaforă pentru o Elveţie independentă şi fortificată, care a contribuit la menţinerea ţării departe de cele două Războaie Mondiale.

Masacrul din 2001

În ciuda reglementărilor stricte, şi în istoria Elveţiei au existat masacre care au înfiorat populaţia. Anne Ithen îşi aminteşte cu groază de atacul din 27 septembrie 2001 din clădirea Parlamentului din cantonul Zug, pe când prezida şedinţa consiliului. În timpul masacrului, ea a ţinut ochii închişi.

„Nu am vrut să văd. Nu am vrut ca acele imagini să îmi rămână în memorie pentru tot restul vieţii mele. Dar îmi amintesc totul, fiecare detaliu. 90 de gloanţe au fost trase şi, desigur, a fost şi bomba improvizată: era un zgomot infernal“, a povestit Ithen pentru BBC.

Îşi aminteşte că a auzit un zgomot puternic şi a crezut că cineva a răsturnat măsuţa de cafea de pe hol. Apoi, uşa s-a deschis şi a intrat Friedrich Leibacher, îmbrăcat într-o vestă de poliţie şi plin de arme.
Leibacher, care îi ura pe oficialii Parlamentului din Zug, a împuşcat mortal 14 persoane şi a rănit alte 18, înainte de a se sinucide.

„Tot zgomotul acela ...Şi totuşi, era atât de multă liniştite pentru că oamenii se ascunseseră sau se prefăceau că sunt morţi. Îmi amintesc tăcerea, înjurăturile lui şi zgomotul cizmelelor sale când păşea în cameră.“

Anne Ithen a fost împuşcată de trei ori, la nivelul coloanei vertebrale, coapselor şi abdomenului.

„Ştiam că sunt paralizată. Nu am simţit celelalte două împuşcături, cu excepţia celei care a lovit măduva spinării şi mi-a intrat în plămâni. Nu puteam respira şi chiar mă temeam că voi muri sufocată. Apoi cineva a strigat: «S-a terminat!», indiferent de ce însemna asta“, a povestit ea.

Anne este acum paralizată. Şi-a pierdut două treimi din stomac, un rinichi şi o mare parte din intestinul gros.

Legi prea permisive?

În februarie 2011, ea a votat în favoarea unei moţiuni care solicita ca toate armele de foc să fie stocate în arsenalele publice şi să fie stabilit un registru naţional de control al armelor. Dar 56,3% din alegători s-au opus moţiunii.

„Cred că în Elveţia suntem prea permisivi cu legile care privesc armele. Am fost foarte dezamăgită că referendumul nu a întrunit o majoritate, mai ales că au mai avut loc evenimente de acest tip recent“, a spus Ithen.

În 2006, campioana elveţiană la schi Corrinne Rey-Bellet şi fratele ei au fost ucişi de fostul soţ al Corinnei, care i-a împuşcat cu puşca lui militară, înainte de a se sinucide. În urma acestui incident, legile cu privire la armele militare s-au înăsprit. Deşi este încă posibil ca un fost soldat să îşi cumpăre arme de foc după ce a terminat serviciul militar, el trebuie să furnizeze o justificare pentru păstrarea armei şi să aplice pentru un permis.

Hermann Suter, vicepreşedinte al grupului elveţian de lobby Pro Tell, este deranjat de faptul că militarii elveţieni ar trebui să renunţe la armele lor şi să le depună într-un arsenal central.

„Este o chestiune de încredere între stat şi cetăţean. Cetăţeanul nu este doar un cetăţean, ci şi un soldat. Arma de la domiciliu este cel mai bun mod de a evita dictaturile - doar dictatorii iau armele de la cetăţeni“, crede el.

Puţine crime în stradă, multe la domiciliu

Violenţele de stradă au crescut în ultimii ani în Elveţia, dar nu a existat şi o creştere a incidentelor armate Asta, însă, nu o linişteşte pe Anne Ithen. Ea a renunţat la cariera politică după ce a fost împuşcată, dar încă îşi păstrează opiniile politice.

„Nu sunt mulţumită de situaţia din Elveţia. Legile nu s-au schimbat foarte mult. Când o armă este folosită, nu durează decât câteva clipe pentru a distruge ceva, aşa cum demonstrează şi povestea mea. Apoi, durează foarte mult timp pentru a te recupera şi a-ţi construi o viaţă nouă. M-ai întrebat dacă mă gândesc adesea la masacru: el este mereu prezent“, i-a spus Ithen jurnalistului BBC, arătând spre scaunul cu rotile în care este imobilizată.