Drumul spinos al Ucrainei, Moldovei şi Georgiei către Uniunea Europeană

Săptămâna trecută, la Bruxelles, Ucraina, Republica Moldova şi Georgia au semnat Acordul de asociere cu Uniunea Europeană. Partea politică a documentului a fost semnată în martie, acum a urmat parafarea celor mai importante capitole, cel economic şi comercial. S-a pus punct astfel unei prime etape care ar duce, într-o perspectivă destul de îndepărtată, la integrarea celor trei ţări în structurile europene.

Este neîndoielnică o înfrângere a Rusiei care a încercat, cu toate mijloacele, şi prin constrângere şi prin convingere (politica ”stick and carrot”, ”băţul şi morcovul”) să deturneze cele trei foste state sovietice de la această cale. Preşedintele Vladimir Putin vede în acest demers o încălcare a promisiunilor Occidentului după 1989 de a nu încălca graniţele sferei de influenţă a Rusiei chiar dacă cele trei state au ieşit de 20 de ani din componenţa fostei URSS. Iar dacă cu Georgia, toate legăturile sunt rupte, mai ales după războiul din 2008, soldat cu pierderea de către Tbilisi a unor părţi din teritoriile sale, Moldova şi Ucraina sunt în continuare legate de Rusia, existând, cel puţin până acum o dependenţă vitală , respectiv economică, de Moscova.

Acum în cele trei state domneşte entuziasmul şi speranţa pentru schimbări spre mai bine, deşi liderii lor au avertizat că drumul spre calitatea de membru cu drepturi depline în UE este foarte dificil. Mai ales că, cel puţin în Ucraina şi Moldova nu se poate vorbi de acceptul deplin al populaţiei faţă de opţiunea europeană. Influenţa Rusiei şi faptul că în ambele ţări trăiesc ruşi sau rusofoni au determinat nemulţumirea unui segment masiv de locuitori, ceea ce în Ucraina s-a concretizat cu pierderea Crimeei în favoarea Rusiei, cu confruntările sângeroase din estul şi sud-estul ţării, cu severele sancţiuni economice din partea Moscovei (la ora actuală de 500 miliarde de dolari), toate acestea punând sub semnul întrebării viabilitatea însăşi a Ucrainei ca stat. 

În Moldova situaţia este oarecum asemănătoare, fără, cel puţin deocamdată, a unor confruntări armate, dar Chişinăul este de peste 20 de ani lipsit de o parte din teritoriul său cu populaţie majoritar rusofonă-Transnistria care ar dori să se rupă de Moldova şi, după exemplul Crimeei, să se alipească de Rusia, iar găgăuzii care se bucură de autonomie, au protestat de-acum împotriva acordului de asociere. Să nu uităm, în Moldova există un partid comunist încă puternic, cu o serioasă susţinere iar ţara a suferit „preventiv”, înainte de semnarea documentului, consecinţele unor sancţiuni economice din partea Rusiei care a ameninţat-o cu altele. 

Poate că, în ce priveşte susţinerea, Georgia ar fi o excepţie. Premierul georgian, Irakli Garibasvil, a declarat, după semnarea Acordului, că pentru ţara lui integrarea europeană nu este numai o opţiune politică, deoarece ”valorile noastre şi concepţia noastră despre lume sunt comune de o veşnicie”. Georgia s-a considerat întotdeauna o parte a civilizaţiei europene şi nu a pierdut niciodată legătura cu idealurile europene, a spus el..

În aceste condiţii, prima problemă şi poate cea mai importantă este dacă UE ar putea oferi din punct de vedere economic ceea ce Rusia a oferit până acum acestor ţări. Acordul comercial de liber schimb dă posibilitate exporturilor produselor celor trei ţări în spaţiul comunitar fără taxe vamal şi invers..(Una din supărările Rusiei este că, existând un acord de scutire de vamă cu Ucraina, mărfurile comunitare vor putea pătrunde în Rusia fără taxe) Dar ca un produs să fie vândut pe piaţa europeană, trebuie să satisfacă numeroase cerinţe de calitate şi de mediu şi nu este sigur că aceste mărfuri le şi îndeplinesc. Să ne aducem aminte, de pildă, condiţiile care au fost impuse României pentru exportul produselor lactate. Rezultatul a fost falimentul a sute de producători, ferme, mici întreprinderi. 

Concurenţa pe pieţele europene este dură, în timp ce Rusia, prin imensitatea ei şi prin lipsa unor capacităţi de producţie ”înghiţea” mult mai uşor mărfurile provenite din fostele republici sovietice. Şi dacă ele, ca preţ, pot concura cu cele occidentale din cauza forţei de muncă ieftine, va veni un moment când muncitorii , cunoscând cum sunt plătiţi colegii lor din UE, vor începe să pretindă bani mai mulţi.

Dar drumul spre UE are poate obstacole şi mai grele decât cele economice, cele care ţin de obiceiurile şi structura psihică a populaţiei. Este vorba de corupţie şi birocraţie. Nemulţumirile din Ucraina care au provocat Euromaidanul  nu au avut ca motiv în exclusivitate refuzul preşedintelui Ianukovici de a alege calea europeană ci şi corupţia, putem spune aproape endemică din ţară, la toate nivelurile, inclusiv la cel al conducerii. Miliardarii ucraineni s-au născut în urma privatizărilor ilegale, corupte, a formării unor structuri mafiote în economie, lucru binecunoscut în rândul ucrainenilor. 

Şi acest lucru este valabil şi pentru Moldova şi pentru Georgia. Iar combaterea acesteia este o cerinţă esenţială a Uniunii Europene, aşa cum am constatat şi noi care, în pofida unor rezultate de apreciat, suntem în permanenţă atenţionaţi fie de derapajele politice, fie că trebuie să continuăm lupta împotriva fenomenului. Un alt „călcâi al lui Ahile” este justiţia. Aici este nevoie de sprijinul necondiţionat al organelor puterii, de garanţii solide că ea  să poată să-şi îndeplinească menirea. Justiţia  trebuie să se debaraseze de diferite influenţe, de orice fel de suspiciune că ar putea fi cumpărată.

Nu ştiu care sunt condiţiile de aderare la acea piaţă euro-asiatică pe care vrea să o creeze preşedintele Putin ca o contrapondere a UE, dar este foarte posibil ca ele să fie mult mai permisive. Iar atunci va exista şi posibilitatea ca, la un moment dat, populaţiile celor trei ţări, dându-şi seama că avantajele pe care ar urma să le aibă în urma asocierii cu UE, vor veni mult mai târziu şi cu mult mai multă dificultate, să se plictisească şi să aleagă nişte conducători care ar opta pentru  cealaltă tabără, renunţând la Europa.

Opţiunea europeană a celor trei ţări a fost curajoasă dar riscantă. Rămâne de văzut în ce măsură liderii lor vor avea suficientă răbdare, voinţă, imaginaţie şi viziune, capacitatea de a atrage de partea lor un număr mare de susţinători, ca să străbată drumul spinos către Uniunea Europeană