Domnia lui Albert al II-lea al Belgiei, marcată de instabilităţi politice şi scandaluri personale

După o domnie de aproape 20 de ani, Albert al II-le al Belgiei, în vârstă de 79 de ani, va abdica chiar de ziua naţională a ţării, pe 21 iulie, în favoarea fiului său, Prinţul Philippe, de 53 de ani.  Regele Albert este încă foarte susţinut de poporul său, spre deosebire de fiul său, prinţul Philippe care a fost frecvent criticat pentru comentariile controversate la adresa politicii belgiene.

Regele Albert s-a născut la Bruxelles pe 6 iunie 1934 şi a primit la naştere titlul de Prinţ de Liege. În 1944, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, familia a fost deportată de nemţi în Hirschenstein, Germania şi, mai târziu, în Strobl, Austria, de unde au fost eliberaţi de armata americană în 1945. Pe 2 iulie 1959, pe-atunci prinţul Albert, se căsătorea cu Donna Paola Ruffo di Calabria, o prinţesă italiană. Din mariajul lor au rezultat trei copii: prinţul moştenitor Philippe (53 de ani), prinţesa Astrid (51 de ani) şi prinţul Laurent (50 de ani).

În 1993, după moartea fratelui său, Regele Baudouin, Albert a fost numit cel de-al ţaselea rege al belgienilor. Însă, domnia lui nu a fost scutită de probleme, controverse şi scandaluri. 

541 de zile de criză politică internă

Între 2007 şi 2011, Belgia a fost marcată de o instabilitate politică fără precedent care îşi avea rădăcinile în diferenţele de opinie cu privire la reforma statului. Mulţi observatori politici internaţionali susţineau că această criză ar fi putut dezmembra ţara, iar perioada în care ţara a stat fără un guvern stabil a bătut până şi recordul mondial stabilit de Irak în perioada imediat după război.

Regele numeşte premierul şi miniştrii, numai după ce au primit vot de încredere din partea Parlamentului şi Cabinetul trebuie să fie compus dintr-un număr egal de valoni (francofoni) şi flamanzi. Ţara este împărţită în trei comunităţi lingvistice principale: flamandă, franceză şi germană. Rolul familiei regale în Belgia este destul de complicat, mai ales din cauza faptului că trebuie să unească ruptura politică, lingvistică şi geografică care a şi fost de vină pentru această instabilitate atât de lungă.

Din decembrie 2007, până în decembrie 2011, s-au succedat la conducere mai multe guverne, conduse, pe rând, de  Guy Verhofstadt, Yves Letreme (care şi-a dat demisia de vreo două ori) şi de Herman Van Rompuy (care a plecat să conducă Consiuliul European). S-a reîntors Letreme, la doar câteva ore după Rompuy şi în aprilie 2010, Letreme a solicitat eliberarea din funcţie, a treia oară, deoarece unul dintre partenerii de coaliţie se retrăsese de la guvernare. Regele Albert i-a acceptat demisia. 

Până în 2011, Belgia a fost guvernată de cabinetul interimar demisionar al lui Letreme, iar, într-un final, în decembrie 2011, a depus jurământul guvernul actual condus de premierul socialist Elio Di Rupo. Regele mărturisea în timpul ceremoniei de numire că „va fi mult de muncă pentru noul guvern“. Ca mulţi monarhi europeni, regele Belgiei nu îndeplineşte un rol executiv şi are, mai degrabă, o funcţie ceremonială. Şi totuşi, în timpul acestei crize politice, Regele Albert al II-lea a preluat funcţia de mediator între coaliţii şi partidele politice care s-au succedat la putere.

Fiica ilegitimă a Regelui Albert

Primele ştiri despre o fiică ilegitimă, care ar fi pus în pericol şi mariajul lui Albert cu regina Paola, au apărut la sfârşitul anilor '90. Delphine Boel, o artistă în vârstă de 45 de ani, susţine că este fiica regelui, şi chiar se foloseşte de acest lucru în lucrările ei. Atunci ea refuza să comenteze şi insista că doreşte ca problemele ei să nu fie făcute publice. Însă, uşor, uşor, ea a mărit presiunile asupra familiei regale, pentru a o recunoaşte şi, deşi a insistat că nu doreşte niciun ban, această recunoaştere i-ar da dreptul la 19% din averea regală, scrie „EuroNews“.

Fiica ilegitimă a regelul Albert FOTO AFP

La începutul lunii acesteia, Delphine a solicitat prezenţa regelui şi a doi dintre copiii săi într-un tribunal, pentru a dovedi că Albert este, într-adevăr tatăl ei, notează Reuters. Conform legii belgiene, regele nu poate fi obligat să apară într-un tribunal, fapt care limitează şansele lui Delphine de a demonstra paternitatea. Însă, copiii regelui pot fi forţaţi să depună mărturie.

Casa Regală nu a făcut niciun comentariu oficial pe acest subiect, dar avocatul lui Delphine a confirmat că s-a lansat o acţiune legală împotriva Regelui Albert al II-lea, însă şi el a refuzat să dea mai multe detalii.

Prinţul moştenitor

În ciuda dificultăţilor cu care s-a confruntat regele Albert al II-lea al Belgiei, el rămâne favoritul belgienilor, reprezentând o autoritate morală şi un simbol al unităţii unei ţări cu atâtea diferenţe lingvistice şi de mentalitate, succesorul său, Philippe, fiind un personaj destul de controversat în Blegia.

Într-o carte scrisă de jurnalistul Frederic Deborsu, intitulată „Întrebări Regale“ se afirmă că mariajul prinţului Philippe cu Mathilde d'Udekem d'Akoz a fost unul forţat şi copiii lui sunt rezultatul unei clinici specializate în „procreare artificială“, notează „Business Insider“. Această carte a dat naştere unei rare dezminţiri publice din partea familiei regale, iar Philippe a declarat că „ziua în care Mathilde mi-a acceptat cererea în căsătorie a fost cea mai fericită din viaţa mea“.