Dependentă de gazul rusesc, Europa i-a chemat la discuţii pe ruşi şi ucraineni

Uniunea Europeană i-a chemat pe ucrainenii şi ruşii la discuţii, marţi, pentru a se pune deacord asupra tranzitului gazelor naturale prin Ucraina,  asta pentru că  Europa consumă din ce în ce mai mult gaze ruseşti, în ciuda dorinţei sale de a-şi reduce dependenţa de Moscova, scrie AFP.

"Este clar că timpul se scurge şi negocierile viitoare sunt complexe", a declarat comisarul european pentru energie, slovac Maros Sefcovic, într-o declaraţie emisă înainte de întâlnire.

La discuţii iau parte ministrul rus al energiei, Aleksnder Novak, ministrul de externe al Ucrainei, Pavlo Klimkin, precum şi cu reprezentanţii grupului gazier rus Gazprom şi a celui ucrainean Naftogaz, care se bat prin tribunale de mai mulţi ani.

În timp ce cererea europeană de gaze naturale a scăzut între 2010 şi 2014, tendinţa s-a inversat de atunci, în special din cauza scăderii continue a producţiei proprii în statele europene . De acest lucru beneficiază în special Rusia şi compania sa de gaze naturale, Gazprom.

Cu 17% din rezervele mondiale de gaz şi deţinând un monopol asupra gazoductelor din Rusia, grupul Gazprom este controlat de statul rus unde deţine   50,23% din acţiuni şi este adesea prezentat drept o armă geopolitică puternică a Kremlinului.

Gazprom acoperă aproximativ 35% din consumul de gaze al continentului, o cotă care a crescut în ultimii ani, în pofida dorinţei Uniunii Europene de a-şi reduce dependenţa de Moscova.

Exporturile de gaze către Europa au atins niveluri record în anii 2016 şi 2017, şi pe fondul unei ierni deosebit de reci. În primul trimestru al anului 2018, Gazprom a anunţat din nou o creştere de 6,6% a acestor exporturi pe parcursul unui an.

Gazoducte controversate

Astăzi, gazul rusesc aprovizionează Europa prin mai multe conducte: Nord Stream 1 ajunge în Germania, două conducte de gaze ajung în Polonia prin Belarus şi alte patru tranzitează Ucraina, la care se adaugă gazoductul spre Turcia şi altele care aprovizionează direct Finlanda şi statele baltice.

Dar Gazprom caută să instaleze noi conducte, cu sprijinul capitalului marilor grupuri europene, şi să îşi menţină cota de piaţă, minimaliznd totodată tranzitul prin Ucraina.

Gigantul gazier rus speră să pună în funcţiune două noi gazoducte care să ocolească Ucraina până la sfârşitul anului 2019: TurkStream, prin Turcia şi Nord Stream 2, prin Marea Baltică.

Comisia Europeană  rămâne foarte precaută în ceea ce priveşte proiectul NordStream 2. Fără a putea să se opună, doreşte să se asigure că este în conformitate cu normele pieţei europene a energiei, în special în materie de concurenţă. Polonia şi ţările estice se opun cel mai mult acestui proiect.

În ciuda intenţiei Europei de a-şi diversifica sursele de aprovizionare, sursele alternative se luptă să câştige teren.

Statele Unite, un producător important de gaze naturale, s-au angajat recent într-o ofensivă comercială în căutarea unor pieţe noi.

Dar transportul de gaz lichefiat cu nave cisternă este încă mult mai scump decât cel transportat prin conductele ruseşti.

În mod similar, grupul britanic BP a lansat în luna iulie exploatarea unui zăcământ gazier uriaş în Azerbaidjan, care va fi prima legătură a unui coridor de gaze gigant (Coridorul de Sud), ce va permite Europei  să se aprovizioneze via Turcia, Grecia, Albania şi Marea Adriatică.

Acesta ar trebui finalizat până în 2020. Însă, potrivit experţilor, acest proiect bate pasul pe loc (lansat la începutul anilor 2000) şi va acoperi, în cele din urmă, doar 2% din cererea europeană.