De ce Klaus Johannis a acţionat corect în criza emigranţilor

Criza emigranţilor continuă, dar România este foarte puţin afectată, dincolo de discuţiile sterile din spaţiul public

În spaţiul public din România au fost exprimate din prea multă emoţie o serie de nemulţumiri faţă de atitudinea preşedintelui României faţă de Criza refugiaţilor-emigranţilor. Ceea ce nu vor să arate aceştia este că Johannis nu a făcut decât să respecte mandatul pe care îl are ca şi preşedinte şi care impune respectarea Constituţiei Ţării.

Preşedintele României în această primă fază de discuţie cu privire la problema emigranţilor nu putea veni cu un alt punct de vedere.

Cu toţii ne bucurăm când legea este respectată, când DNA-ul face curăţenie în interiorul clasei poltice, dar când e vorba de aplicarea corectă a legii, dar în defavoarea propriilor opinii atitudinea noastră se schimbă.

Articolul 4, aliniatul 4 din Constituţia României spune că:  "Pe teritoriul României nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine ". Luând în considerare că există localităţie care au şi mai puţin de 1000 de locuitori am putea spune că tot ceea ce vine de la 1000 în sus poate fi catalogată ca şi populaţie.

În consecinţă, dincolo de ceea ce pretinde a dori opinia publică, legea trebuie respectată. Apoi opinia publică de cele mai multe ori nu reprezintă şi opinia cetăţenilor unei ţări. Se pot coaliza grupuri de interese, vocale când este nevoie, pentru a se creea un trend. Apoi alţii, prin imitaţie şi din prea multă emoţie, se urcă pe val şi încep să transmită mai departe un mesaj similar. Din aceste motive cei ce reprezintă statul român nu pot lucra cu ceea ce se prezintă în public a fi percepţia publică. Chiar aş putea spune că în acest caz preşedintele a fost în consens cu majoritatea alegătorilor, lucru reflectat de sondajele apărute.

Revenind la subiect, abordarea lui Johannis a fost una Constituţională, una Legală, deci cea corectă.

Apoi la o negociere ce priveşte destinul poporului pe care îl reprezinţi te duci cu un anumit bagaj de cunoştinţe şi experienţă în spate. Jocul nu se face în funcţie de tabere. Asocierea României cu un aşa-zis grup al Ţărilor Extremiste din interiorul Uniunii Europene, odată cu menţinerea acestei poziţii, este oricum o mare Idioţenie. Diplomaţia Internaţională nu lucrează aşa. Dacă România a avut un punct de vedere similar Ungariei  atunci nu înseamnă că România va fi catalogată drept  o ţară rebelă. Imaginea publică a Ţării Noastre nu s-a modificat deloc, deoarece liderii europeni nu lucrează numai cu informaţii publice.

Klaus Johannis nu s-a prezentat la întâlnire cu scopul de a minţi pentru a face cuiva pe plac. El a vrut să exprime o realitate dură:

- emigranţii nu vor să vină în România, impunerea unor cote obligatorii reprezintă o aberaţie monumentală în condiţiile în care aplicarea lor ar însemna garduri cu sârmă ghimpată pentru a respecta cotele;

- România nu dispune de resursele necesare pentru a putea asigura bunăstarea propriilor cetăţeni, motiv pentru care nu este un pol de atracţie; dacă vă uitaţi la satele din România şi la oraşele ţării, altele decât zonele metropolitane, o să vedeţi un nivel de sărăcie mai mare decât din zonele din care provin aceşti emigranţi; să nu ne raportăm acum la zonele de conflict pentru simplu fapt că ei ajung să tranverseze ţări cu un potenţial cu mult mai mare, prima fiind Turcia; de ce nu s-ar opri acolo şi ar dori să vină în România unde nu li se poate garanta un standard?;

- România nu are experienţa emigraţiei, Vestul Occidentului o are; cu foste colonii sau cu o putere economică ridicată ce le transformă în poli de atracţie, experienţa de integrare este una diferită; aici vorbesc despre faptul că acele state sunt pregătite cu instituţii şi proceduri; spre exemplu cotele obligatorii reprezintă exact modul în care se soluţionează de decenii problema emigranţilor sosiţi în Germania; pe baza unui raport demografic/nevoi/economic distribuţia în interiorul statelor federale germane se face pe bază de cote obligatorii; astfel fiecare cătun din Germania primeşte pe baza algoritmului un anumit număr de noi cetăţeni; apoi fiecare localitate are o procedură de integrare care implică şi un sistem de învăţământ, de consiliere, existând chiar ministere care au astfel de atribuţii;

- România chiar nu dispune de capacitatea administrativă ca într-un termen scurt să ofere în condiţii umane mai multe locuri decât cele anunţate iniţial; preşedintele, în mod corect şi în urma discuţiilor de la Consiliul European, a expus toate aceste probleme, iar acolo se poate spune că s-a decis în cunoştinţă de cauză; ba tocmai faptul că Johannis s-a întors de acolo cu acceptarea punctului de vedere al majorităţii arată deschiderea pe care ţara noastră o manifestă. Putem, nu putem, suntem pregătiţi, nu suntem pregătiţi, trebuie să fim de acord cu majoritatea. Să accepţi să ţi se impună un lucru cu care nu ai fost de acord(datorită realităţilor de pe teren), dar în interesul majorităţii şi a interesului european reprezintă cu adevărat o poziţie de mare om politic. Aici România  a avut de câştigat, chiar mai mult decât statele care au venit direct cu un astfel de accept; acceptarea de către România a condiţiilor majorităţii a oferit posibilitatea existenţei unui precedent, altul decât cel al consensului, un pas extrem de util pentru viitorul Europei, dar care s-a făcut tot pe cale voluntară;

- Klaus Johannis a venit şi a afirmat ulterior că se poate primi un număr mai mare decât cel iniţial anunţat; pentru unii acest lucru a fost văzut ca un moment de slăbiciune, dar în realitate este un semn de putere; numărul iniţial nu reflecta orice fel de condiţii, ci unele umane şi normale; în timpul summitului s-au întins corturi pe câmpurile din Timişoara şi se pregătesc altele în judeţul Constanţa; vine iarna; acestea sunt condiţiile ce le dorim a le oferi? binenţeles că ele vor rămâne nefolosite şi totul este doar un exerciţiu de imagine, cu atât mai mult cu cât realitatea de pe teren va arăta că preşedintele a avut dreptate: nici numărul lansat iniţial nu va fi atins, asta nu pentru că nu îşi doreşte România emigranţi, ci pentru că nu îşi doresc emigranţii România;

- în Germania cazarea se face în locuinţe care aparţin statului şi care nu mai sunt folosite; în estul fost comunist al Germaniei sunt străzi întregi nelocuite, cu populaţia mutată în Vestul industrializat; fiecare unitate administrativă are evidenţa acestor spaţii şi acolo sunt cazaţi noii emigranţi şi nu în corturi la minus zece grade; li se oferă condiţii normale de trai şi de igienă personală.

Binenţeles că de dragul unora cu mult prea vocali, Klaus Johannis putea să vină şi să mintă, să spună ceea ce alţii ar fi dorit să audă, lucru care însă ar fi fost în antiteză cu stilul său de guvernare.

România nu a pierdut nici o ocazie, România a arătat chiar că acceptă punctul de vedere al majorităţi, lucru care denotă cu adevărat puterea de a fi solidar, atunci când decizia a fost una discutată şi luată. În realitate România nu a acceptat cote impuse, ci cote ce îi revin şi le acceptă. Nimeni nu impune cote României, vom lua în continuare tot atâţea cât vom putea şi mai ales câţi vor vrea.