Cresc din nou tensiunile în conflictul ruso-ucrainean

Localnici din Doneţk trecând pe lângă o clădire distrusă într-un conflict armat FOTO AP

În zonele din regiunile Doneţk şi Lugansk pe care le controlează grupările armate „Republica Populară Doneţk” şi „Republica Populară Lugansk” s-au desfăşurat alegeri în cursul zilei de duminică, 2 noiembrie. Acestea nu au fost recunoscute decât de Rusia, însă cei doi lideri „aleşi” au şi început pregătirile pentru escaladarea conflictului militar şi preluarea integrală a teritoriilor regiunilor Lugansk şi Doneţk.

Prezentarea la secţiile de votare şi participarea la alegeri a fost considerată în mod automat de „autorităţile” din zonă, în cazul fiecărei persoane, indiferent de sex, drept acord pentru eventuala mobilizare a respectivului sau respectivei în forţele armate ale celor două „republici”. De altfel, imediat după alegeri, în zilele de luni şi marţi, locuitorii din oraşele controlate de separatişti au primit ordine de încorporare în formaţiunile armate rebele. A fost declarată mobilizarea generală, iar liderul autoproclamat de la Doneţk, Aleksandr Zaharcenko, a chemat populaţia la scoaterea „cotropitorilor” de pe pământul pretinsei republici, într-o retorică amintind de comunicatele TASS din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Rusia a trimis pe 4 noiembrie în zona de desfăşurare a operaţiunilor militare un nou convoi cu asistenţă umanitară, al cincilea la număr de la sfârşitul lunii august, de când a fost constatată intervenţia armată directă a trupelor forţelor armate ale Federaţiei Ruse, pe lângă insurgenţii „omuleţi verzi”. Şapte din unităţile de transport erau dotate cu cisterne transportatoare de benzină.

De cealaltă parte, autorităţile de la Kiev au convocat alaltăieri o şedinţă a Consiliului de Securitate Naţională şi Apărare, la care s-a adoptat o decizie de suplimentare a efectivului trupelor operaţiunii antiteroriste şi a dotării acestora. De asemenea, şedinţa CSNA a recomandat Radei Centrale să abroge legea specială cu privire la statutul special de autoguvernare a regiunilor din estul Ucrainei, condiţia principală pentru încheierea armistiţiului de la Minsk.

Abrogarea acestei legi ar avea un impact foarte mic asupra comportamentului separatiştilor, deoarece ei nu au dorit oricum să se supună prevederilor ei. Dar în economia negocierilor dintre Ucraina şi Rusia, apoi dintre Rusia şi Occident via Ucraina, un asemenea pas s-ar putea traduce prin dezavuarea de facto de către Kiev a armistiţiului de la Minsk din 5 septembrie. Un armistiţiu nerespectat de separatişti – în ultimele două luni, peste 100 de militari ucraineni şi-au pierdut viaţa în lupte, fiind atacaţi de forţele armate separatiste şi membrii unităţilor ruseşti. Pierderile în rândurile separatiştilor sunt şi ele însemnate.

Foto dreapta: Oksana Safonova plânge lângă fiul ei, Kirill, rănit în timpul unui atac armat săvârşit pe un teren de sport din Doneţk. Sursă: AP/imagine din 6 noiembrie 2014

Victimele civile, în morţi şi răniţi, nu sunt nici ele puţine. Sutele de morţi şi răniţi în urma luptelor de stradă, bombardamentelor, luptelor de poziţie (asediul aeroportului din Doneţk) sunt o dovadă a eşecului procesului actual de pacificare şi rezolvare a conflictului, aşa cum a fost el conceput de către părţi şi acceptat de Kiev. Totuşi, Consiliul de Securitate Naţională şi Apărare a anunţat, ieri, că încetarea focului va continua să fie respectată de forţele guvernamentale, deşi separatiştii nu o respectă. Însă răbdarea Kievului are limitele ei.

Atât secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg, cât şi autorităţile de la Kiev au anunţat o reluare a deplasării unităţilor militare ruse din apropierea zonei de conflict spre frontiera ruso-ucraineană, mai ales pe segmentul necontrolat de guvernul de la Kiev. Acest lucru se întâmplă în contextul în care pe celălalt palier important al negocierilor ruso-ucrainene de care este interesată şi Uniunea Europeană, cel energetic, s-a reuşit negocierea unui compromis, Ucraina achitând deja companiei ruse de stat Gazprom prima tranşă din datoria de peste patru miliarde de euro pentru gazul consumat. Ceea ce pare să salveze Europa, în această iarnă, de criza resurselor energetice. 

Manevrele de răspuns ale Federaţiei Ruse denotă agresivitate şi lipsa unei dorinţe reale pentru calmarea întregii situaţii în cercurile guvernamentale ruse. Probabil, în interesul acestora este să menţină şi să crească nivelul de tensiune şi presiunile asupra Kievului pentru a-şi atinge scopurile pe care le au în raport cu Ucraina. Unele surse din Ucraina au indicat că noile obiective tactice ale separatiştilor ar putea fi, dincolo de reocuparea unor oraşe precum Slaviansk, Kramatorsk sau Mariupol, şi invadarea regiunilor Harkov şi Dnepropetrovsk. În acest context, preşedintele Poroşenko a anunţat în cadrul şedinţei CSNA sistarea finanţării de la bugetul de stat a raioanelor aflate sub control separatist, iar Consiliul a girat această decizie. De asemenea, a fost anunţată bararea căilor de acces dinspre zonele controlate de separatişti spre regiunile Harkov şi Dnepropetrovsk. Un marş al forţelor pro-ruse care trebuia să aibă loc la Odesa a fost anulat.

Având în vedere rezultatele alegerilor parlamentare ucrainene din 26 octombrie şi prefigurarea unei robuste coaliţii pro-occidentale în parlamentul de la Kiev (forţele pro-ruse dispun de mai puţin de 10% din mandatele de deputat), ceea ce ar echivala în optica Moscovei cu pierderea Ucrainei în favoarea Vestului, este de presupus că urmează o nouă perioadă de accentuare a tensiunilor, de ambele părţi. 

Actuala situaţie de pace de jure şi război de facto trebuie să se tranşeze într-o direcţie sau alta.

Semnele din perioada 26 octombrie-5 noiembrie arată sporirea probabilităţii ca direcţia în care se va încerca tranşarea să fie una a reluării, în următoarea perioadă, a luptelor armate şi o fortificare a strategiei Moscovei de influenţare a Kievului prin diverse metode, probabil în scopul admiterii forţelor militare ale Federaţiei Ruse pe teritoriul celor două regiuni din Est ca „forţe pacificatoare” şi resemnarea efectivă cu existenţa zonei separatiste, după „modelul” din 1992 al Republicii Moldova. 

Scopul strategic ai acestor paşi tactici – menţinerea Ucrainei în „vecinătatea apropiată” a Rusiei, de fapt, într-o situaţie care să facă posibilă includerea ţării într-o formă de relaţie formalizată cu Moscova, de tipul Uniunii Eurasiatice. Rusia nu pare să renunţe la obiectivele ei pe termen lung în ceea ce priveşte Ucraina.

Teatrul de război din Donbass, Ucraina. Cu galben sunt marcate teritoriile controlate de insurgenţii înarmaţi şi susţinuţi de Federaţia Rusă la începutul verii, deţinute acum de forţele armate guvernamentale ale Ucrainei. FOTO: Wikipedia.